#Exponatul Lunii

Pentru a marca cei 150 de ani de la nașterea marelui sculptor roman Constantin Brâncuși anul 2026 a fost declarat de președintele României Anul Constantin Brâncuși. Constantin Brâncuși, unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului XX, s-a născut în 1876 la Hobița, județul Gorj și va trece la cele veșnice în 1957 la Paris, fiind înmormântat în cimitirul Père-Lachaise. În 1904 ajunge la Paris, unde frecventează cursurile Academiei Regale de Belle-Arte. Tot aici va practica în atelierul lui Auguste Rodin (1840-1917) fondatorul sculpturii moderne, întâlnindu-l și pe Amadeo Modigliani (1884-1920), sculptor italian stabilit în Franța. Lucrările sale se găsesc în țară și străinătate, în muzeele din Olanda, Tările Scandinave, Franța, Statele Unite ale Americii. Pentru meritele deosebite în 1923 este decorat cu ordinul Steaua României, în 1931 Nicolae Iorga îl înaintează la ordinul Meritul Cultural și, abia în 1990 va fi ales post-mortem membru al Academiei Române.

Una dintre cele mai celebre realizări ale artistului este sculptura Domnișoara Pogany, considerată un simbol național al artei moderne românești. Având-o drept protagonistă pe Margaret Pogany (1879-1964), o tânără pictoriță din Ungaria, venită la Paris în 1909, pentru a studia aici tehnici de pictură. Vizitându-i atelierul, i-a solicitat sculptorului realizarea portretului său, lăsându-i chiar o fotografie de-a sa și un autoportret. În 1911, Brâncuși sculptează din memorie chipul ei în marmură și în bronz, stăruind asupra ochilor profunzi, mari, migdalați, sprâncenelor sobre, nasului subțire, realizând în perioada 1912-1933 nouăsprezece sculpturi Domnișoara Pogany.

Medalie comemorativă "Constantin Brâncuși (1876-1976). Expoziție Filatelică Omagială - București 1976", a fost bătută în România, la Monetăria Statului de gravorul Ștefan Grudinschi. Realizată din bronz cu un diametru de 60 mm și greutatea de 113, 73 g., medalia se distinge prin valoarea sa memorială și artistică. Avers: bustul sculptorului spre stânga, legenda semicirculară „CONSTANTIN BRÂNCUȘI - 1876-1976". Reversul: un fragment al tripticului, Poarta sărutului. Legenda semicirculară: „EXPOZIȚIA FILATELICĂ OMAGIALĂ - BUCUREȘTI 1976".

Medalie „Constantin Brâncuși. Domnișoara Pogany. Muzeul de Artă din Craiova. 1987". Realizată în bronz la Monetăria Statului (București), are în diametru 60 mm (din cauza decupării circulare dimensiunile reale ale medaliei fiind D: 45 mm; G: 53, 55 g). Medalia reprezintă pe avers în câmp central imaginea Muzeului de Artă din Craiova, încadrată de legenda semicirculară „MUZEUL DE ARTĂ - CRAIOVA/1987". Revers: replica sculpturii Domnișoara Pogany realizată de ucenicul lui C. Brâncuși O. Moșescu, însoțită de inscripția „CONSTANTIN BRÂNCUȘI - M-elle POGANY/1913".

Tur Virtual

#Exponatul Lunii

Martie 2021

EVANGHELIA de la 1855

Lipsa cărţilor de cult în limba română în Basarabia sub dominaţia Imperiului Rus au impus autorităţile ecleziastice din Chişinău să dispună reluarea tipăririi acestora. După o perioadă de criză, prin care trecuse activitatea tipografică din cadrul Eparhiei Chişinăului şi Hotinului, în anul 1853 este reanimată activitatea acesteia. La indicaţia episcopului Irinarh Popov, Direcţia Economică a Casei Arhiereşti dispune procurarea utilajului nou pentru tipografie (caractere de diverse mărimi), vopsea, hârtie, precum şi mărirea statelor angajaţilor. Urmează un avânt în munca editorială a tipografiei, care a fost însoţit de multiple apariţii tipografice.

Evanghelia în limba română, apărută în anul 1855, a fost cea de-a treia lucrare tipărită la Tipografia Eparhială, redeschisă în anul 1853. Tărăgănarea apariţiei cărţii timp de doi ani a fost influenţată de problema hârtiei de calitate, necesară pentru editarea tipăriturii. Anume lipsa ei a influenţat şi tirajul cărţii ce a apărut doar în 603 exemplare (iniţial erau prevăzute 1000 exemplare). În calitate de original pentru tipărirea Evangheliei de la Chişinău din 1855, a servit Evanghelia de la Buda din 1812.

Primele două file din începutul Evangheliei, pentru a fi trimise proprietarului de hârtie din Varşovia, au fost culese şi scoase de sub tipar la 29 iunie 1853. Au fost procurate caracterele pentru tipar, iar pe pagina a doua (verso) a fost imprimată gravura Sf. Ioan Bogoslovul. Modelul de tipar a fost expediat unui negustor din Polonia, iar la 1 ianuarie 1855 a fost încheiat un contract de muncă cu Valico Sobelman, care se obliga să facă legătura cărţii la un preţ de 80 cop./argint fiecare.

Unele exemplare din ediţia Evanghelia de la 1855 au fost îmbrăcate ulterior cu ferecătură de argint, ceea ce confirmă semnificaţia sacră a cărţii, precum şi rolul esenţial în gestica rituală.

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei este deţinător a Evangheliei tipărită la Chişinău în anul 1855 (trei exemplare), cercetată şi valorificată de regretata dr. Maria Danilov. Volumul expus este unul de excepţie şi se deosebeşte de celelalte exemplare prin ferecătura din argint. Picioruşele, plăcile metalice, gravate cu chipurile evangheliştilor plasate pe colţar, medalionul Răstignirea lui Hristos amplasat la centru, au imprimat marca meşterului marcator, titlul argintului „84" şi imaginea unui stejar încadrat în scut. În urma cercetărilor s-a constatat că ferecătura a fost executată de un meşter local, iar imaginea „stejarului în scut", care a fost stema judeţului Orhei, ne permite să afirmăm că ferecătura a fost confecţionată la un atelier din localitate, existenţa acestuia la mijlocul secolului al XIX-lea fiind confirmată în literatura de specialitate.

Cărţile de lectură duhovnicească tipărite la Chişinău în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prezente şi în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei, conferă tiparului, cât şi artei decorative a cărţilor o semnificaţie deosebită: continuitatea tradiţiei spirituale a neamului românesc din Basarabia secolului al XIX-lea.

#Exponatul Lunii

Constantin Brâncuși în medalistică

Martie 2021

EVANGHELIA de la 1855

#Exponatul Lunii