#Exponatul Lunii

Cele 21 de mărgele fac parte dint-un depozit de bronzuri descoperit în anul 2019 pe teritoriul unei zone împădurite situată în apropierea orașului Nisporeni, r-ul Nisporeni. Pe lângă mărgele, depozitul conținea mai multe podoabe din bronz (2 fibule de tip Röschitz-Sanislău, 7 coliere, 12 inele, 22 tuburi, 23 brățări, aproximativ 80 de aplice), o mărgică din coral și un pandantiv realizat din dinte de animal sălbatic. La momentul de față mărgelele de chihlimbar se păstrează în Fondurile Muzeului Național de Istorie a Moldovei, restul depozitului fiind în poseseia unui colecționar privat.
Depozitul a fost descoperit întâmplător într-o groapă cu adâncimea de circa 50 cm. Obiectele din acest depozit sunt de origine occidentală, având analogii cunoscute în complexe arheologice similare de pe teritoriul Poloniei, Ungariei, Serbiei, Slovaciei și, într-o măsură mai redusă a României. Prezența acestui depozit de bronzuri pe teritoriul Republicii Moldova ilustrează dinamica culturală a regiunii în epoca Fierului timpuriu și schimbarea fundamentală a vectorului influențelor culturale, de la est către vest.

Șiragul de mărgele din chihlimbar reprezintă 16 unități păstrate întregi și cinci fragmentare. Acestea au formă bitronică alungită și dimensiuni diferite. Sunt de culoare brun-roșcată, și au lungimea cuprinsă între 1,1 și 3,1 cm, lățimea între 0,6 și 1,4 cm, grosimea între 0,6 și 1,1 cm, iar diametrul perforației între 0,2 și 0,3 cm.
Mărgele din chihlimbar sunt prezente în mai multe depozite de bronz datate în perioada târzie a epocii bronzului din jumătatea estică a Slovaciei și din Ungaria transdanubiană. Analogii sunt cunoscute și în peștera Cioclovina din România. Odată cu începutul epocii Fierului, piesele din chihlimbar dispar timp de aproximativ 300 de ani din Bazinul Carpatic, reapărând odată cu pătrunderea elementelor scitice.
Depozitul de bronzuri descoperit la Nisporeni se datează în intervalul HaA2-HaB1-2 (1050/1000 - 800/750 a. Chr).

Tur Virtual

#Exponatul Lunii

Noiembrie 2020

Scaun care a aparținut marelui filantrop și patriot basarabean Vasile Stroescu (1845-1926)

Muzeul Național de Istorie a Moldovei colecţionează, conservă, cercetează și expune, în scopul cunoașterii și educării, mărturii materiale legate de istoria Basarabiei. Colecțiile muzeale se îmbogățesc permanent prin achiziții, donații și cercetări arheologice.

În prima jumătate a anului 2018, patrimoniul muzeal s-a completat cu noi bunuri materiale, legate de istoria nobilimii din Basarabia. În urma investigațiilor pe teren, întreprinse în satul Brânzeni, raionul Edineț, au fost procurate cinci piese de mobilier, care au aparținut lui Vasile Stroescu: un dulap, o canapea, o comodă, un scaun și o oglindă de perete. Piesele au fost achiziționate de la Elizaveta Gureu, nepoata lui Gheorghe Tincu, care a lucrat în calitate de administrator al moșiei Brânzeni, proprietate a familiei Stroescu.

Recent restaurat, scaunul expus în această vitrină datează cu sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea. Este confecționat într-un atelier rusesc, din lemn de stejar, având o importanță memorială inestimabilă. Valoarea lui se explică prin faptul că în partea superioară a spătarului se regăsește o monogramă: „СВ" - cu litere chirilice sunt gravate inițialele numelui și prenumelui lui Vasile Stroescu.

Anul acesta se împlinesc 175 de ani de la nașterea marelui filantrop și patriot basarabean, supranumit Mecena al României, Vasile Stroescu - unul dintre puținii boieri care și-au pus întreaga viață și avere în slujba Neamului Românesc.

Vasile Stroescu provine dintr-o familie veche de boieri moldoveni. S-a născut la 11 noiembrie 1845, în satul Trinca, judeţul Hotin (în prezent, raionul Edineţ), în familia lui Vasile Ion Stroescu (1795-1875) şi a Porfirei Manoil Guţu (1808-1856).

A fost una dintre cele mai remarcabile personalităţi româneşti din Basarabia, afirmându-se, prin patriotismul său, ca vizionar politic, ca promotor al reîntregirii neamului şi, mai ales, ca unul din cei mai generoși filantropi români, care a promovat tot ce-a fost mai frumos și mai sfânt în cultura neamului românesc.

Viața și activitatea lui neobosită demonstrează complexitatea personalității celui pe care istoricul Nicolae Iorga l-a numit „marele român de bine și generosul binefăcător". Marele mecenat Vasile Stroescu a fost și rămâne un model de slujire neamului românesc, meritând pe deplin să-i cinstim memoria și faptele.