Este un trofeu sportiv obţinut la un concurs interşcolar, organizat de comisia sportivă de oină între instituţiile şcolare din Basarabia interbelică. Nu cunoaştem instituţiile şcolare participante la acest concurs, nici locul organizării, ştim doar că unul dintre învingători s-a ales cu premiul II şi că evenimentul a avut loc pe 13 mai 1934. Pe această cale aflăm despre existenţa, la nivel şcolar, a diferitor competiţii sportive organizate de către instituţiile şcolare, printre care şi jocul de oină. Oina este un sport frumos şi complex, care dezvoltă fizicul şi spiritul, curajul şi dorinţa de perfecţionare. Oina este o comoară a poporului român, care trebuie păstrată cu sfinţenie şi transmisă viitoarelor generaţii.
Pentru naţiunea română jocul de oină sau hoina este considerat un joc sportiv naţional, având o vechime de cel puţin şase secole. Jocul de oină este practicat continuu, cel puţin din secolul al XIV-lea, conform cronicilor şi hrisoavelor timpului, fiind menţionat prima dată documentar la 1364, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă. Jocul solicită calităţi sportive complexe (viteză bună de alergare, reflexe rapide în mişcările de autoapărare faţă de loviturile mingii, precizie în aruncarea şi lovirea mingii cu un baston sau bâtă). Oina este un sport care ne identifică în aceeaşi măsură ca şi lupta naţională, trânta. Jocul devine atractiv printre tinerii de la sate, pătrunde în programa şcolară prin intermediul lecţiilor de educaţie fizică. Prin Reforma Învăţământului de la 1898, precum şi prin alte decizii ministeriale, ministrul învăţământului, Spiru Haret, introduce practicarea obligatorie a oinei în şcolile de toate gradele, totodată decide organizarea anuală a concursurilor şcolare de oină.
La 9 mai 1899, la Bucureşti, a fost organizat primul campionat naţional de oină, echipele fiind formate din liceeni. Învingătoare a fost echipa Liceului Nicolae Bălcescu din Brăila.
În 1912 este creată Federaţia Societăţii Sportive din România (FSSR) cu sediul la Bucureşti în componenţa căreia intrau 13 comisii sportive, printre care şi comisia de oină.
Odată cu Unirea de la 1918, are loc reorganizarea FSSR, în 1923, cu includerea în componenţa ei a celorlalte comisii sportive de oină din Transilvania, Bucovina şi Basarabia.
Complexul de amfore antice din prima jumătate a sec. VI a. Chr. din groapa nr. 11, cenușarul nr. 13, cetatea de vest de la Bel’sk
Tyragetia, serie nouă, vol. VIII [XXIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
În articol sunt prezentate materialele din complexul închis din cenușarul nr. 13, cetatea de vest de la Bel'sk. Aici, într-o groapă menajeră au fost descoperite 285 fragmente de amfore antice, dintre care au fost identifi cate cioburile a 13 amfore produse la Klazomene și una în Milet. Buzele amforelor de tip Klazomene, după profil, au fost împărțite în trei variante distincte. Acestea își găsesc cele mai apropiate analogii printre recipientele datate în prima jumătate a sec. VI a. Chr.
Lista ilustrațiilor:
Fig. 1. Amplasarea cetății de la Bel'sk: 1 - amplasarea cetății în nordul Mării Negre; 2 - schema cetății Bel'sk; 3 - planul fortifi cației de vest cu indicarea locului cenușarelor. Fig. 2. Planul și profi lul gropii nr. 11, cenușarul nr. 13, fortificația de vest de la Bel'sk. Fig. 3. Umplutura gropii nr. 11, cenușarul nr. 13, fortifi cația de vest de la Bel'sk: 1 - umplutura părții superioare; 2 - umplutura părții inferioare (vedere dinspre vest). Fig. 4. Aglomerație de fragmente de amfore, fragmente de lut ars, pereți de vase modelate cu mâna și oase de animale din groapa nr. 11, cenușarul nr. 13, fortifi cația de vest de la Bel'sk: 1 - în partea de vest a gropii; 1 - în partea de est a gropii. Fig. 5. Fragmente de buze de amfore de tip Klazomene din groapa nr. 11, cenușarul nr. 13, fortifi cația de vest de la Bel'sk: 1-6 - fragmente descoperite în aglomerație; 7 - fragment descoperit la fundul gropii. Fig. 6. Fragmente de amfore de Klazomene din aglomerația din groapa nr. 11, cenușarul nr. 13, fortifi cația de vest de la Bel'sk: 1, 2, 4-15 - descoperiri din aglomerație; 3, 16 - descoperiri de la fundul gropii; 1-6 - buze de amfore; 7, 8 - piciorușe de amfore; 9-16 - fragmente de toarte de amfore. Fig. 7. Fragmente de amfore din aglomerația din groapa nr. 11, cenușarul nr. 13, fortifi cația de vest de la Bel'sk: 1-5, 7, 8 - Klazomene; 6 - Milet. 1-5 - fragmente de toarte; 5 - fragment de gât; 6 - fragment de buză. Fig. 8. Pereți de amfore de tip Klazomene, decorați cu benzi roșii din aglomerația din groapa nr. 11, cenușarul nr. 13, fortificația de vest de la Bel'sk. Fig. 9. Tabelul buzelor de amfore de tip Klazomene din groapa nr. 11, cenușarul nr. 13, fortificația de vest de la Bel'sk.
Este un trofeu sportiv obţinut la un concurs interşcolar, organizat de comisia sportivă de oină între instituţiile şcolare din Basarabia interbelică. Nu cunoaştem instituţiile şcolare participante la acest concurs, nici locul organizării, ştim doar că unul dintre învingători s-a ales cu premiul II şi că evenimentul a avut loc pe 13 mai 1934. Pe această cale aflăm despre existenţa, la nivel şcolar, a diferitor competiţii sportive organizate de către instituţiile şcolare, printre care şi jocul de oină. Oina este un sport frumos şi complex, care dezvoltă fizicul şi spiritul, curajul şi dorinţa de perfecţionare. Oina este o comoară a poporului român, care trebuie păstrată cu sfinţenie şi transmisă viitoarelor generaţii...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
