Paftalele constituie un element aproape nelipsit din costumația tradițională feminină în spațiul sud-est european, cu precădere în cel balcanic, fiind întâlnite în cursul unei lungi perioade de timp, între secolele XIV-XX. Cuvântul Pafta este de origine turcică - cu o posibilă intrare în această limbă pe filiera iraniană - având la bază cuvântul persan bafta „țesut", care a derivat în limba turcă cu sensul de „placă". În prezent se folosește în forme aproape identice în limbile română (pafta), bulgară (пафта), sârbă (пафте) și în unele dialecte aromâne (pafta), desemnând accesoriile vestimentare cu rol funcțional și ornamental care fixează sau prind cordonul, cingătoarea sau brâul, lucrate din diverse materiale și decorate în diferite tehnici.
Cele trei paftale decorate în tehnica emailului policrom, tezaurizate în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, se înscriu în seria celor din aria sud-dunăreană, datate cu sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea.
Sunt compuse din două părţi identice, de formă trapezoidală, suprafaţa acestora fiind împărţită în trei registre aproximativ egale, decorate cu motive vegetale stilizate ce constituie o reţea metalică în care este turnat emailul. Cele două părţi componente se prelungesc în unghi ascuţit spre capete, formând cu latura ultimului registru decorativ un triunghi, ornamentat similar. Emailul folosit pentru a umple motivele florale este de culoare neagră, turcoaz, albă, portocalie, verde, galben, bordo. Întregul câmp decorativ este încadrat într-un chenar perlat.
Pe revers, ambele părţi componente ale paftalelor păstrează câte o bandă de aramă, prinsă cu nituri de margine, necesară pentru fixarea capetelor cordonului. Sistemul de prindere, realizat prin întrepătrunderea balamalelor celor două părţi componente şi închise cu ajutorul unui ac mobil, prins cu un lănţişor de o cheutoare fixată pe una dintre piesele paftalei, este mascat de o plăcuţă dreptunghiulară (fixată prin trei nituri de corpul piesei), cu marginile înguste terminate în unghi ascuţit, ornamentată în acelaşi stil şi cu aceeaşi tehnică, având în plus trei monturi circulare, cu marginile crestate, îndoite spre interior, pentru a fixa central pastă de sticlă de culoare roşie și verde. Aceste monturi sunt încadrate de un brâu crestat, radiant.
Simbolistica paletei de culori codifică semnificaţii şi simboluri, fiind folosite din considerentul că au puteri magice. Culoarea roşie a reprezentat dintotdeauna iubirea, afecţiunea şi în acelaşi timp protecţie faţă de blesteme şi deochi; albul reprezintă puritatea, curăţenia sufletească şi trupească; albastrul, în plan simbolic, este asociat cu infinitatea, cu dimineaţa, un început, o nouă stare; verdele este simbolul destinului, speranţei, bunăstării, echilibrului, renaşterii, fiind asociată cu natura care învie în fiecare primăvară, cu viaţa.
Considerații privind politicile muzeale în cadrul complexului Orheiul Vechi și perspective de viitor
Tyragetia, serie nouă, vol. IV [XIX], nr. 2, Istorie. Muzeologie
The general analysis of public policies aimed at the heritage complex Orheiul Vechi attests the absence of some consequent actions in the promotion of strategies and objectives proposed in various periods. The creation of the Reserve in 1968 and the subsequent cultural-museographic policies promoted by public institution demonstrated promising results until 1983. Nevertheless, in the activity of Orheiul Vechi complex is observed a crisis beginning with 1985, initially at the managerial level and later at the level of cultural-museum policies, situation largely due to some inconsistent actions, even deficient, promoted by the Ministry of Culture. The adoption of the concept of Museum complex „Orhei medieval town” in 1991 didn’t prove to be the best solution. Therefore, following a series of investigations undertaken on occasion of elaborating the Nomination File Orheiul Vechi Cultural Landscape and with the consideration of UNESCO international experts’ recommendations, was realized the need to redefine and create a new vision of Orheiul Vechi. The new vision had to consider both the elements of the natural and cultural heritage, and had to organically reflect the formation and development of this space from prehistory until present – that was the adoption in 2008 of the concept of „Cultural-natural reserve Orheiul Vechi”.
Iulia Postică
Expoziția muzeală - mijloc de valorificare a patrimoniului arheologic
Tyragetia, serie nouă, vol. I [XVI], nr. 2, Istorie. Muzeologie Chișinău, 2007
Iulia Postică
În regăsirea Lumii Pierdute a Vechii Europe
Tyragetia, serie nouă, vol. IV [XIX], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Iulia Postică
Arheologia publică a complexului muzeal Orheiul Vechi
Tyragetia, serie nouă, vol. I [XVI], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică Chișinău, 2007
Iulia Postică
Date din istoria muzeificării Orheiului Vechi
Tyragetia, serie nouă, vol. III [XVIII], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Gheorghe Postică
Perla cu portretele miniaturale în mozaic ale împăraților romani Constantin cel Mare, Constantinus II si Constanțius II descoperită la Bursuceni, Republica Moldova
Tyragetia, serie nouă, vol. VIII [XXIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Paftalele constituie un element aproape nelipsit din costumația tradițională feminină în spațiul sud-est european, cu precădere în cel balcanic, fiind întâlnite în cursul unei lungi perioade de timp, între secolele XIV-XX....
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.