Obiectul expus, un vas ceramic de tip „askos", provine din necropola tumulară de lângă satul Ciumai, raionul Taraclia. Vasul a fost descoperit în anul 2015 într-un mormânt cenotaf atribuit culturii Jamnaja, datată în perioada timpurie a epocii bronzului (cca 3300-2600 a. Chr.).
Recipientul de configurație evident asimetrică, este modelat manual din pastă de lut de calitate, având suprafța netedă de culoare brună cu pete cenușii. Corpul vasului, este prevăzut cu o proeminență accentuată și un gât tronconic cu deschiderea mai largă spre gură. Vasul are o toartă și este ornamentat cu trei perechi de aplicații reliefate, amplasate simetric. Înățimea vasului este de 15,5 cm, diametrul gurii de 11,4 cm, diamentul corpului de 15 cm și diametrul bazei de 7,5 cm. Asemenea vase în literatura arheologică sunt cunoscute sub denumirea de vase „askos", termenul respectiv, fiind de proveniență din limba greacă veche, desemnând unul din recipientele primitive de epocă - burduful din piele de animal.
În timpurile preistorice, la unele popoare, burduful era transpus în ceramică, în aceste cazuri fiind păstate trăsăturile de bază ale vasului arhaic din piele, căpătând o formă bombată proeminentă cu toartă și fund plat. Din aspectul original al burdufului s-a păstrat gura asimetrică corespunzătoare gâtului animalului, și uneori trei sau patru piciorușe, corespunzătoare apendicelor pielii jupuite de pe picioarele animalului. Aceste vase au pierdut caracterul zoomorf original, înscriindu-se drept o formă nouă în inventarul ceramicii neo-eneolitice. Primele vase de acest tip sunt atestate în Grecia, în neoliticul timpuriu (cca 5000-4500 a. Chr.) având forma unor cupe sau căni. În culturile neo-eneolitice carpato-balcanice se întâlnește tipul de askos egeean de formă scundă sau înaltă, cu sau fără piciorușe și cu toartă. Mai rar, acestea sunt prevăzute cu două guri (una de umplere și alta de golire) sau sunt descentrate și prevăzute cu guri de formă ciudată. În spațiul dintre Carpați și Nipru se cunosc doar forme înalte de askos simplu, fără elemente zoomorfe. Vasele de tip askos sunt prezente în diverse culturi preistorice, cu precădere în Europa de Sud-Est și Anatolia.
Fiind descoperite de multe ori în asociere cu inventar de cult, vasele askos ar putea fi un indicator important al utilizării în practici ritualice religioase. Alături de cele zoomorfe, antropomorfe și vasele de tip rhyton (recipient aproximativ conic din care, în cadrul unor ceremonii erau băute sau se turnate fluide), askosurile au fost încadrate în categoria vaselor cu destinație de cult, fiind legate de libații (act ritual care consta în gustarea și apoi vărsarea unei cupe de vin, lapte etc. ca omagiu adus divinității).
Copia manuscrisului de la Chișinău a celor trei scrieri anti-latine din secolul al XIV-lea
Tyragetia, serie nouă, vol. VII [XXII], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Disputa isihastă dintre Sf. Grigore Palamas și Varlaam de Calabria este cunoscută după câteva tratate teologice traduse în limba slavă bisericească în jurul anului 1360. Datorită unor circumstanțe fericite, traducerile s-au păstrat în original în colecția Codex 88 la mănăstirea Dečani (Kosovo). Aceste traduceri, în copii multiplicate, s-au mai păstrat în diverse alte colecții. Sunt cunoscute cinci copii după tratatele Λόγοι άποδεικτικοί al lui Palamas și Slovo vtoro na latine al lui Varlaam. Cea mai veche copie a traducerii după original poate fi considerată versiunea manuscrisului din colecția Mănăstirii Noul-Neamț de la Arhiva Națională a Republicii Moldova.
În urma investigațiilor întreprinse asupra copiilor manuscrise, atât în baza colaționării textuale, cât și a datelor istorice sau literare cunoscute deja, s-a constatat:
1) copia (manuscrisul slav) de la Chișinău este cea mai veche, însă mai puțin fiabilă decât copia de la mănăstirea Hilandar (Athos); 2) cel mai probabil, copia traducerii a fost realizată la Athos; 3) copia de la Chișinău este una fidelă celor trei copii ale lui Visarion din Debar și conținută în manuscrisul predecesorului unic „v", urmele căruia s-au pierdut; 4) la rândul ei, copia „v" a fost realizată la Muntele Athos, însă cum a ajuns ea la Mănăstirea Slepce (Macedonia) - direct de acolo sau prin Novo Brdo (Serbia) - rămâne un subiect de dispută pe viitor.
Obiectul expus, un vas ceramic de tip „askos", provine din necropola tumulară de lângă satul Ciumai, raionul Taraclia. Vasul a fost descoperit în anul 2015 într-un mormânt cenotaf atribuit culturii Jamnaja, datată în perioada timpurie a epocii bronzului (cca 3300-2600 a. Chr.)...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.