Artefactul reprezintă un topor de luptă prelucrat din rocă magmatică (diabaz), de culoare cenușiu-brună. Acesta a fost descoperit întâmplător în anul 1966, pe teritoriul satului Aluniș, raionul Rîșcani. Conform caracteristicilor sale morfologice artefactul poate fi atribuit culturii Catacombelor (sec. XXIX-XXII a. Chr).
Toporul are corpul masiv, naviform alungit, cu umerii slab reliefați, muchia scurtă și îngustă, plană și circulară în secțiune transversală. Tăișul este ușor arcuit. Orificiul a fost perforat în zona lățimii maxime a obiectului. Acesta are formă circulară și diametrul de 2,2, cm. Suprafața artefactului este minuțios șlefuită, foarte îngrijit lucrată și nu prezintă urme de lovire sau așchieri.
Dimensiuni: lungime - 20,0 cm; lățime maximă - 8,4 cm; diametrul muchiei - 5,0 cm; lățimea lamei - 7,0 cm. Greutatea - 2,3 kg.
Topoarele de luptă din piatră sunt caracteristice comunităților culturii Catacombelor și sunt descoperite de cele mai multe ori ca inventar funerar, depuse în morminte. Prezența topoarelor în complexele funerare, atribuie acestora o funcționalitate complexă: arme - simboluri sociale - obiecte de cult. Topoarele erau utilizate inițial ca arme, devenind simbol social pentru proprietar, ulterior căpătând și caracter votiv în rezultatul depunerii lor în morminte, pentru a servi defunctului și după moartea sa. Despre funcția de simbol social a topoarelor de luptă din piatră ne vorbesc rocile de înaltă calitate utilizate la prelucrarea lor, dar și modul de executare deosebit de îngrijit. În cazul toporului de la Aluniș în favoarea acestei ipoteze vin și dimensiunile mari ale acestuia, care îl deosebesc de alte exemplare.
Descoperirea topoarelor de luptă din piatră în afara unui complex funerar, poate însemna o depunere cu caracter votiv al acestuia. Este greu de imaginat că aceste piese deosebit de îngrijit lucrate, din roci de înaltă calitate aduse de la distanțe mari, puteau fi abandonate sau pierdute întâmplător. Mult mai probabil, acestea erau depuse în scopuri magico-religioase, caz posibil și pentru toporul de piatră descoperit la Aluniș.
«Вытянутые» погребения эпохи энеолита в Карпато-Днестровском регионе
Tyragetia, serie nouă, vol. IV [XIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
In the article the problem of cultural and chronological attribution of Copper Age graves with skeletons in extended position is discussed. Due to the almost complete absence of grave inventory in the burials the most reliable attribute for analysis is the shape of the grave chambers in combination with other elements (stratigraphic position, orientation of the dead, few items of grave goods, etc.). Three basic forms of chambers are distinguished: large oval pits, long narrow pits, and large rectangular pits. Graves with large oval pits posses the most archaic traits and probably can be recognized as the most ancient Copper Age contexts under barrows. The earliest graves can be dated to the second half of the 5th Millennium BC although all graves under barrows are, so far, dated from the 4th Millennium BC. The graves from this group in barrows always precede burials of the Pit-grave culture and some- times burials of the late Copper Age Usatovo culture. In some barrows they can follow other Copper Age graves. The graves in long narrow pits seem to be later and, according to kurgan stratigraphy, always precede graves of the Pit- grave culture, but sometimes follow late Copper Age graves or burials of the Usatovo culture. The extended graves in large rectangular chambers can be considered as a variant within the funeral tradition of the Pit-grave culture. Distinctions between the groups under consideration can be conditioned by their different origins. Whereas the graves from the first group can represent the development of a local tradition related to the Balkan-Carpathian cultural milieu, the graves from the second group can reflect connection with eastern European cultures. At the same time the graves from the third group are related to the Pit-grave culture.
Игорь Манзура, Владислав Петренко
Усатовский курганный могильник II (по раскопкам 1984 г.)
Tyragetia, serie nouă, vol. XVI [XXXI], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2022
Игорь Манзура
Дергачев В.А. О скипетрах. Этюды в защиту миграционной концепции М. Гимбутас. Revista arheologică. vol. I. Nr. 2. Chișinău, 2005, 166 стр. ISSN 1857-016X.
Tyragetia, serie nouă, vol. I [XVI], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Igor Manzura
Descoperiri rare din epoca paleometalică în interfluviul Nistru-Prut
Tyragetia, serie nouă, vol. XVIII [XXXIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Николай Руссев, Михаил Фокеев, Игорь Манзура
Tumulul din perioada eneolit-bronz de lângă s. Suvorovo, regiunea Odesa
Tyragetia, serie nouă, vol. VII [XXII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Artefactul reprezintă un topor de luptă prelucrat din rocă magmatică (diabaz), de culoare cenușiu-brună. Acesta a fost descoperit întâmplător în anul 1966, pe teritoriul satului Aluniș, raionul Rîșcani. Conform caracteristicilor sale morfologice artefactul poate fi atribuit culturii Catacombelor (sec. XXIX-XXII a. Chr)...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.