Clopoțeii de Crăciun au intrat în spațiul românesc printr-un proces îndelungat, în care tradițiile arhaice s-au împletit cu credința creștină și cu influențele europene. Cu mult înainte de apariția sărbătorii Crăciunului, sunetele metalice aveau un rol ritualic important în comunitățile vechi: ele erau folosite pentru alungarea spiritelor rele, pentru purificarea spațiului și pentru protejarea oamenilor în momentele de trecere dintre ani. Aceste credințe s-au păstrat în obiceiurile de iarnă, precum colindatul, Plugușorul sau jocurile cu măști, unde clopotele și zurgălăii erau nelipsiți.
Odată cu răspândirea creștinismului, sunetul clopotului a căpătat o semnificație religioasă profundă, devenind vestitor al sărbătorilor mari și simbol al Nașterii Domnului. Totuși, clopoțeii mici nu erau încă folosiți ca decorațiuni, ci mai ales ca obiecte funcționale sau rituale.
Primul brad împodobit cu prilejul sărbătorilor de Crăciun a fost cel de la palatul principelui Carol I de Hohenzollern, după sosirea sa în Principatele Române, în anul 1866. Din acel moment, tradiția s-a statornicit, iar în noaptea de Crăciun, prinții și prințesele invitate la palat participau la împodobirea bradului. Printre ornamentele folosite se numărau și clopoțeii metalici, care simbolizau bucuria, vestea cea bună și protecția divină asupra casei.
În secolul al XX-lea, clopoțeii de Crăciun se răspândesc în toate provinciile românești și devin un simbol vizual al sărbătorii, prezent atât în decorațiuni, cât și în colinde. Chiar și în perioadele în care expresia religioasă a fost restricționată, clopoțeii au rămas în casele oamenilor ca semn al bucuriei și al continuității tradiției. Astăzi, ei păstrează această dublă semnificație: ecoul unor credințe străvechi și, totodată, vestea Nașterii lui Hristos, devenind un simbol al speranței, al luminii și al legăturii dintre trecut și prezent.
Aceste piese cu clinchete sonore fac parte dintr-o colecție generoasă de patrimoniu al Muzeului Național de Istorie a Moldovei, întrunind peste 200 de bunuri culturale. O contribuție substanțială la completarea acestei colecții de clopoței decorativi a adus-o Dorina Raischi, învățătoare la școala nr. 94 din or. Chișinău, care a donat muzeului 174 de clopoței, dintre care circa 30 de piese sunt cu tematica sărbătorilor de iarnă. Aceștia fiind confecționați din ceramică, porțelan, sticlă, metal, au fost aduși de pe diferite meridiane ale lumii, unde redau o imagine sumară despre cultura universală a clopoțeilor. Ei dau o nota festiva casei noastre si chiar unui cadou, sunt parte integranta a sărbătorilor de iarna si este greu sa ne imaginam Crăciunul fără clinchetul lor vesel.
Cu privire la unele monumente ale grupului cultural Edineț
Tyragetia, serie nouă, vol. II [XVII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
În perioada timpurie a epocii bronzului spațiul interfl uviului Prut-Nistru rămâne o zonă de contact a variatelor comunități culturale ale Europei Centrale și de Sud-Est, fi ind reprezentată de un șir de culturi arheologice, inclusiv și de cea cunoscută ca grupul cultural Edineț, descoperit în 1972, iar în 1974 evidențiat ca un grup cultural aparte. Însă, până în prezent soarta istorică a purtătorilor acestei culturi rămâne incertă. Monumentele grupului cultural Edineț sunt puține la număr, fi ind localizate compact în partea stângă a Prutului de Mijloc, în regiunea de silvostepă a platoului de nord al Moldovei. Grupul cultural Edineț este reprezentat prin complexe funerare: mici necropole plane și un tumul. Se caracterizează prin complexitatea ritului funerar (biritualism, folosirea masivă a pietrelor pentru construcția mormintelor) și prin varietatea inventarului funerar. Cea mai ilustrativă pare a fi colecția de vase ceramice cu forma dominantă – cupe cu două toarte. Studiul materialului, obținut în urma unor îndelungate cercetări de teren în așezarea pluristratigrafi că Izvorul lui Luca, lângă s. Trinca, ne-a permis să evidențiem colecția de piese, analiza morfologică și tehnico-tehnologică a cărora, confi rmă atribuirea lor perioadei timpurii a epocii bronzului și grupului cultural Edineț, și probabilitatea existenței aici a unei așezări a acestei culturi. O piesă de unicat pare a fi și cupa cu două toarte de la Burlănești, analogică ca formă vaselor din grupul cultural Edineț. Т. И. Демченко, K вопросу о круге памятников Единецкой культурной группы 203 Apariția monumentelor grupului cultural Edineț este pusă în legătură cu migrarea unui număr neînsemnat al populației din partea de vest a regiunii carpato-dunărene, cadrul cronologic al căruia este dictat de datele stratigrafi ce și revine sfârșitului mil. III – primului sfert al mil. II a. Chr. Acest grup cultural își regăsește analogii atât în ritul funerar, cât și în variate categorii de inventar, cu unele culturi ale perioadei timpurii a epocii bronzului în bazinul carpatic.
Lista ilustrațiilor:
Fig. 1. 1 - Harta difuzării monumentelor; 2 - Vas din tumulul de lângă s. Burlănești. Fig. 2. Piese din necropola Brânzeni-Ţiganca. Fig. 3. Piese din așezarea de lângă s. Trinca. Fig. 4. Schițe ale complexelor funerare ale grupului cultural Edineț: 1 - necropola de lângă s. Cuconeștii Vechi; 2 - necropola de la Costești VIII; 3 - mormântul de la Badragii Vechi; 4 - tumulul de lângă s. Văratic. Fig. 5. Ceramica și alte categorii de inventar ale grupului cultural Edineț. Fig. 6. Harta răspândirii culturilor Europei de Sud-Est și Centrale (după Kalicz-Scheiber, Kalicz 1998, Abb. 2).
Татьяна И. Демченко
Памятники типа Коржеуць в контексте истории центральной и восточной Европы раннего бронзового века
Tyragetia, serie nouă, vol. III [XVIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Татьяна И. Демченко
Cercetările arheologice ale tumulilor de pe malul stâng al Prutului Mijlociu (investigațiile din anii 1982, 1984)
Tyragetia, serie nouă, vol. I [XVI], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Clopoțeii de Crăciun au intrat în spațiul românesc printr-un proces îndelungat, în care tradițiile arhaice s-au împletit cu credința creștină și cu influențele europene. Cu mult înainte de apariția sărbătorii Crăciunului, sunetele metalice aveau un rol ritualic important în comunitățile vechi: ele erau folosite pentru alungarea spiritelor rele, pentru purificarea spațiului și pentru protejarea oamenilor în momentele de trecere dintre ani...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.