Circa treizeci de icoane din patrimoniul MNIM îl au ca protagonist pe Sfântul Ierarh și Făcătorul de minuni Nicolae. Reprezentând în mare parte icoana târzie, dintre acestea se remarcă câteva imagini timpurii, rare prin compoziția lor iconografică. În icoana „Sfântul Nicolae cu scene din viață", ierarhul este reprezentat bust, binecuvântând Evanghelia. Este încadrat de două medalioane rotunde care păstrează chipul Mântuitorului și cel al Maicii Domnului, care îi oferă Evanghelia și omoforul. Sf. Nicolae, mai timpuriu decât alți sfinți, a fost înfățișat cu scene din ciclul său hagiografic. Primele imagini din viața sfântului datează din secolul al XI-lea, reprezentate pe o icoană pliantă din mănăstirea Sf. Ecaterina din Sinai.
Icoana muzeală datează de la începutul secolului al XIX-lea, păstrând sipetul tradițional, specific icoanelor clasice. Douăsprezece casete oferă imagini din viața sfântului, dispuse de la stânga la dreapta: câte patru pe latura superioară și inferioară și câte două în registrele laterale, după cum urmează: Nașterea Sf. Nicolae (1), Botezul Sf. Nicolae (2), Miracolul vindecării femeii ciunge (3), Ucenicia tânărului Nicolae (4), Hirotonirea întru diacon (5), Hirotonirea întru episcop (6), Visul lui Constantin (7), Sf. Nicolae salvează trei voievozi de la execuţie (8), Miracolul salvării de la înec (9), Minunea salvării lui Vasile de la arabi (10), Adormirea Sf. Nicolae (11) și Transferarea moaștelor Sf. Nicolae în or. Bari (12).
Sfântul Ierarh Nicolae este sărbătorit de Biserica Ortodoxă de două ori pe an: la 6/19 decembrie, ziua nașterii sale, și la 9/22 mai, ziua în care moaștele sfântului au fost transferate de la Myra la Bari (1087). Dintre toți sfinții lumii creștine, chipul Sf. Nicolae este unul dintre cele mai populare, astfel încât chiar și o persoană fără experiență în domeniul iconografiei ar recunoaște cu ușurință imaginea sa.
Sf. Nicolae s-a născut în Imperiul Roman, la Patara, provincia Lichia, în perioada 260-280, sursele timpurii trecând cu vederea data exactă a nașterii. Provenea dintr-un neam avut, dar faima și luxul îi erau străine. S-a consacrat de timpuriu rugăciunii și studierii Sfintei Scripturi, deprinzând cu ușurință și alte discipline. Refuza petrecerile gălăgioase și discuțiile pustii, mergea regulat la biserică și stăruia asupra unei vieți feciorelnice. Mai târziu s-a consacrat slujirii pastorale, apărând cu perseverență credința creștină și pronunțându-se ferm împotriva ereziilor.
Grație grijii față de oameni și binefacerilor pe care le-a manifestat pretutindeni, a devenit foarte popular nu doar la Myra, ci și în împrejurimi. Harul Sfântului Duh, sălășluit în inima lui, s-a manifestat prin minunile săvârșite atât în timpul vieții, cât și după moarte, calificativul „Făcătorul de minuni" devenind un atribut indispensabil al numelui său. Sf. Nicolae s-a stins din viață în anii '30 ai secolului IV (circa 334-337), osemintele fiindu-i depuse în somptuosul cavou de marmură din catedrala episcopală în care a păstorit ani la rând. Aceasta a devenit, la scurt timp, un important centru de pelerinaj.
Sfânta Tradiție a păstrat cu acuratețe trăsăturile portretului sfântului, apariția sa pe icoane remarcându-se printr-o individualitate pronunțată. Arta bisericească a adunat multiple reprezentări iconografice - de la imaginea până la umăr la cea în plină statură. Diversitatea acestor reprezentări sugerează că iconografia finală a imaginii Sf. Nicolae nu era încă formată, constituindu-se abia prin secolele X-XI. Se spune că un rol important în venerarea Sf. Nicolae l-a jucat o icoană autentică din bazilica din Myra, executată în timpul vieții sfântului, menționată în surse scrise încă din secolul al XI-lea.
Icoanele cu ciclul hagiografic al Sfântului Nicolae au cunoscut o largă răspândire atât în arta bizantină, cât și în cea post-bizantină, confirmând importanța și popularitatea cultului său.
Cu privire la unele monumente ale grupului cultural Edineț
Tyragetia, serie nouă, vol. II [XVII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
În perioada timpurie a epocii bronzului spațiul interfl uviului Prut-Nistru rămâne o zonă de contact a variatelor comunități culturale ale Europei Centrale și de Sud-Est, fi ind reprezentată de un șir de culturi arheologice, inclusiv și de cea cunoscută ca grupul cultural Edineț, descoperit în 1972, iar în 1974 evidențiat ca un grup cultural aparte. Însă, până în prezent soarta istorică a purtătorilor acestei culturi rămâne incertă. Monumentele grupului cultural Edineț sunt puține la număr, fi ind localizate compact în partea stângă a Prutului de Mijloc, în regiunea de silvostepă a platoului de nord al Moldovei. Grupul cultural Edineț este reprezentat prin complexe funerare: mici necropole plane și un tumul. Se caracterizează prin complexitatea ritului funerar (biritualism, folosirea masivă a pietrelor pentru construcția mormintelor) și prin varietatea inventarului funerar. Cea mai ilustrativă pare a fi colecția de vase ceramice cu forma dominantă – cupe cu două toarte. Studiul materialului, obținut în urma unor îndelungate cercetări de teren în așezarea pluristratigrafi că Izvorul lui Luca, lângă s. Trinca, ne-a permis să evidențiem colecția de piese, analiza morfologică și tehnico-tehnologică a cărora, confi rmă atribuirea lor perioadei timpurii a epocii bronzului și grupului cultural Edineț, și probabilitatea existenței aici a unei așezări a acestei culturi. O piesă de unicat pare a fi și cupa cu două toarte de la Burlănești, analogică ca formă vaselor din grupul cultural Edineț. Т. И. Демченко, K вопросу о круге памятников Единецкой культурной группы 203 Apariția monumentelor grupului cultural Edineț este pusă în legătură cu migrarea unui număr neînsemnat al populației din partea de vest a regiunii carpato-dunărene, cadrul cronologic al căruia este dictat de datele stratigrafi ce și revine sfârșitului mil. III – primului sfert al mil. II a. Chr. Acest grup cultural își regăsește analogii atât în ritul funerar, cât și în variate categorii de inventar, cu unele culturi ale perioadei timpurii a epocii bronzului în bazinul carpatic.
Lista ilustrațiilor:
Fig. 1. 1 - Harta difuzării monumentelor; 2 - Vas din tumulul de lângă s. Burlănești. Fig. 2. Piese din necropola Brânzeni-Ţiganca. Fig. 3. Piese din așezarea de lângă s. Trinca. Fig. 4. Schițe ale complexelor funerare ale grupului cultural Edineț: 1 - necropola de lângă s. Cuconeștii Vechi; 2 - necropola de la Costești VIII; 3 - mormântul de la Badragii Vechi; 4 - tumulul de lângă s. Văratic. Fig. 5. Ceramica și alte categorii de inventar ale grupului cultural Edineț. Fig. 6. Harta răspândirii culturilor Europei de Sud-Est și Centrale (după Kalicz-Scheiber, Kalicz 1998, Abb. 2).
Татьяна И. Демченко
Памятники типа Коржеуць в контексте истории центральной и восточной Европы раннего бронзового века
Tyragetia, serie nouă, vol. III [XVIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Татьяна И. Демченко
Cercetările arheologice ale tumulilor de pe malul stâng al Prutului Mijlociu (investigațiile din anii 1982, 1984)
Tyragetia, serie nouă, vol. I [XVI], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Circa treizeci de icoane din patrimoniul MNIM îl au ca protagonist pe Sfântul Ierarh și Făcătorul de minuni Nicolae. Reprezentând în mare parte icoana târzie, dintre acestea se remarcă câteva imagini timpurii, rare prin compoziția lor iconografică...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
