#Exponatul Lunii

Paftalele constituie un element aproape nelipsit din costumația tradițională feminină în spațiul sud-est european, cu precădere în cel balcanic, fiind întâlnite în cursul unei lungi perioade de timp, între secolele XIV-XX.
Cuvântul Pafta este de origine turcică - cu o posibilă intrare în această limbă pe filiera iraniană - având la bază cuvântul persan bafta „țesut", care a derivat în limba turcă cu sensul de „placă". În prezent se folosește în forme aproape identice în limbile română (pafta), bulgară (пафта), sârbă (пафте) și în unele dialecte aromâne (pafta), desemnând accesoriile vestimentare cu rol funcțional și ornamental care fixează sau prind cordonul, cingătoarea sau brâul, lucrate din diverse materiale și decorate în diferite tehnici.

Cele trei paftale decorate în tehnica emailului policrom, tezaurizate în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, se înscriu în seria celor din aria sud-dunăreană, datate cu sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea.

Sunt compuse din două părţi identice, de formă trapezoidală, suprafaţa acestora fiind împărţită în trei registre aproximativ egale, decorate cu motive vegetale stilizate ce constituie o reţea metalică în care este turnat emailul. Cele două părţi componente se prelungesc în unghi ascuţit spre capete, formând cu latura ultimului registru decorativ un triunghi, ornamentat similar. Emailul folosit pentru a umple motivele florale este de culoare neagră, turcoaz, albă, portocalie, verde, galben, bordo. Întregul câmp decorativ este încadrat într-un chenar perlat.

Pe revers, ambele părţi componente ale paftalelor păstrează câte o bandă de aramă, prinsă cu nituri de margine, necesară pentru fixarea capetelor cordonului. Sistemul de prindere, realizat prin întrepătrunderea balamalelor celor două părţi componente şi închise cu ajutorul unui ac mobil, prins cu un lănţişor de o cheutoare fixată pe una dintre piesele paftalei, este mascat de o plăcuţă dreptunghiulară (fixată prin trei nituri de corpul piesei), cu marginile înguste terminate în unghi ascuţit, ornamentată în acelaşi stil şi cu aceeaşi tehnică, având în plus trei monturi circulare, cu marginile crestate, îndoite spre interior, pentru a fixa central pastă de sticlă de culoare roşie și verde. Aceste monturi sunt încadrate de un brâu crestat, radiant.

Simbolistica paletei de culori codifică semnificaţii şi simboluri, fiind folosite din considerentul că au puteri magice. Culoarea roşie a reprezentat dintotdeauna iubirea, afecţiunea şi în acelaşi timp protecţie faţă de blesteme şi deochi; albul reprezintă puritatea, curăţenia sufletească şi trupească; albastrul, în plan simbolic, este asociat cu infinitatea, cu dimineaţa, un început, o nouă stare; verdele este simbolul destinului, speranţei, bunăstării, echilibrului, renaşterii, fiind asociată cu natura care învie în fiecare primăvară, cu viaţa.

Tur Virtual

Publicaţii

Revista „Tyragetia"

vol. X [XXV], nr. 1

Depozitul cu cazan nituit din perioada târzie a epocii bronzului din Kazahstanul de Est

ISSN 1857-0240
E-ISSN 2537-6330

Галина Кущ, Гульнара Джумабекова, Сергей Демиденко, Галия Базарбаева

Depozitul cu cazan nituit din perioada târzie a epocii bronzului din Kazahstanul de Est

Tyragetia, serie nouă, vol. X [XXV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică

Cuvinte-cheie: Kazahstanul de Est, epoca bronzului, depozit, metal, unelte, cazan.

Rezumat: Articolul introduce în circuitul științific un depozit din perioada târzie a epocii bronzului descoperit în Kazahstanul de Est. Analogiile pieselor din depozit se găsesc în mediul culturilor de tip Andronovo răspândite în Altai, zona Tien Shan, Žetysu, Xinjiang.

În cadrul depozitului un interes deosebit prezintă toporul cu gaura de înmănușare transversală și cazanul nituit. Descoperirile arheologice au demonstrat o răspândire foarte largă a topoarelor cu gaura de înmănușare transverslă, ceea ce permite să considerăm că acest tip era caracteristic perioadei târzii a epocii bronzului în Kazahstanul de Est, Altai, Žetysu și în zona de nord a Asiei Centrale. Se poate trage concluzia că acest tip de topoare poate fi datat în sec. XII-IX (VIII) a. Chr.

Vasele de metal reprezintă o categorie de piese rar întâlnită în zona de est a stepelor eurasiatice. În afară de exeplarul prezentat, vase de metal au fost descoperite în zona centrală a Kazahstanului - necropolele Ascisu și Nurtaldy (XIX-XVIII a. Chr.). În Kazahstanul de est astfel de vase au fost atestate în necropola Izmajlovo, iar în partea de sud-est a Kazahstanului - în necropola Andreevsk, care se datează în sec. XII-IX (VIII) a. Chr.

Dar cele mai apropiate analogii ale vasului din Zajsan pot fi găsite în zona de vest a Eurasiei. Conform clasificării propuse de V.S. Bočkarev, care a evidențiat trei grupe principale de vase de metal, exemplarul din Kazahstanul de Est poate fi plasat într-o poziție intermediară între grupele IIБ și IIIБ, ceea ce permite încadrarea lui între sfârșitul sec. XIII și începutul sec. XII a. Chr. Depozitul, însă, poate datat în limita sec. XII-IX a. Chr.

Lista ilustrațiilor:
Fig. 1. Localizarea depozitului în raport cu amplasarea localităților Ust'-Kamenogorsk, Zajsan, Dairovo, Kokžyra (după D. Duisenbai).
Fig. 2. Depozitul din raionul Zajsan. 1-2 - Dălți; 3-5 - tesle (foto S. Starikov).
Fig. 3. Depozitul din raionul Zajsan. 1 - Topor; 2 - fragment de topor; 3 - dorn; 4 - topor-celt (foto S. Starikov).
Fig. 4. Depozitul din raionul Zajsan. 1 - Cârlig; 2 - inele din bronz (foto S. Starikov).
Fig. 5. Depozitul din raionul Zajsan. Vas din metal (foto S. Starikov).