Suntem în luna aprilie, când vom sărbători Paștele, sărbătoare religioasă cu dată mobilă, cu ritualuri și activități ceremoniale festive, care plasează acest eveniment în centrul vieții spirituale a creștinilor. Spiritul sărbătorii Învierii Domnului este completat de cele zece ilustrate cu tematică pascală, parte din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, editate acum un secol. Au completat colecția de carte poștală acum mai bine de un deceniu în urma unei achiziții reușite, or fondul de ilustrare cu tematica pascală este modest și suntem într-o permanentă căutare de completare. Cărțile poștale sunt „deosebite" ca efect poștal, tipografic și cromatic - acesta fiind și motivul de a reveni la acest gen de felicitări. Spre deosebire de felicitările „clasice", acestea sunt de mărimi mici (6,5 cm x 11 cm), confecționate din carton (excepție o singură felicitare confecționată din hârtie fotografică, imagine alb-negru), cromatică „vie", editate în România și Germania, circulate prin transmitere.
Numele sărbătorii își are originea în verbul persach, ceea ce înseamnă a trece, preluat de evrei de la egipteni. A intrat în limba română prin intermediul formei bizantino-latine Paschae, semnificând „trecerea prin moarte la viață, biruința vieții și eliberarea din robia păcatului". Sărbătoarea Paștelui este o sărbătoare a toleranței și iertării, reprezentând o punte de legătură între prezent și trecut. Semnificația acestei sărbători o transmit și simbolurile ei, prezente, de altfel, și pe cărțile poștale pascale: ouăle încondeiate, iepurașul, mielul, cozonacul, pasca, diverse scene biblice legate de răstignirea și învierea lui Iisus Hristos.
Legendele creștine leagă simbolul ouălor roșii de patimile lui Hristos. Răstignirea și învierea Lui se înfrățesc cu reînvierea naturii primăvara și cu reluarea ciclurilor vieții. Oul, el însuși purtător de viață, devine un simbol al regenerării și a veșniciei.
Pe masa de Paști se află și pasca - un alt aliment ritual care amintește de vechile jertfe de „împăcare", nesângeroase. Prepararea ei este o sarcină exclusivă a femeii, cea care dă viață, aluatul dospit fiind „viu". Cea mai semnificativă componentă a sărbătorii pascale este lumina. Ceremonia Luminii este asociată cu istoria miracolului aprinderii luminii în ziua de Paști la Mormântul lui Hristos din Ierusalim. Lumânarea, prezentă în imagini, are și ea mesajul ei. Cu lumânarea de la Înviere ne întoarcem acasă după slujba religioasă de la miezul nopții. Lumina aceasta, adusă în viața creștinului, alungă paguba și relele din casă. Mielul face parte din preparatele specifice sărbătorii pascale, semnificând simbolul jertfei Mântuitorului, care a murit crucificat ca un miel nevinovat. Iepurașul, pe care-l așteptăm la sărbătoarea Paștelui, reprezintă renașterea naturii, atât de așteptată după o iarnă grea. Cu timpul acest simbol a ajuns să fie însoțit de bucurii și cadouri. Spre deosebire de Crăciun, când anunțarea și actul ritual al integrării comunității în timpul sacru al sărbătorii revenea cetei de colindători, de Paști „nu se merge pe la case", masa rituală organizându-se în fiecare familie, ea simbolizând comunitatea cu Dumnezeu.
Găgăuzii în contextul relațiilor româno-turcești în perioada anilor 1918-1940: istorie și personalități
Tyragetia, serie nouă, vol. IX [XXIV], nr. 2, Istorie. Muzeologie Chișinău, 2015
Rezumat
În prezentul articol se introduc pentru prima dată în circulația științifică documente necunoscute din arhivele din Turcia, România și Republica Moldova privind „problema găgăuzilor" în contextul relațiilor reciproce românoturcești. Autorii au acordat atenție, în special, la domeniul învățământului, unde cel mai mult a fost observată influența culturală și ideologică turcă. Realizând politica răspândirii conștiinței identitare turcești printre găgăuzii din Basarabia, guvernul turc se baza, în special, pe intelectualii și tinerii găgăuzi. În acest scop, în satele găgăuze se trimiteau învățători turci: Zahit Mehmet Boztuna, Hasan Belal Kîlîci, Ahmet Mehmed, Sali Ismail, Osman Abdullah, Ali și Bairam Kantarelli etc. Ei primeau autorizația corespunzătoare din partea Ministerului iluminării naționale privind predarea limbii turce de două ori pe săptămână. Este cunoscut faptul că ei desfășurau activitatea de instruire în satele găgăuze și bulgaro-găgăuze: Comrat, Congaz, Cubei, Ceadîr-Lunga etc. Conform unor informații, activitatea acestor persoane era finanțată din bugetul turc, parțial din cel român. În același timp, la cel mai înalt nivel Guvernul turc stimula atragerea tinerilor găgăuzi în instituțiile de învățământ medii, superioare și speciale din Ankara și Istanbul. În acest scop, studenților li se asigura cazarea în cămine, instruire în bază de buget și plata burselor. În articol este apreciat rolul ambasadorului Turciei în România Hamdullah Subhi Tanriöver (1931-1944), care a inițiat și a desfășurat munca de bază în organizarea predării limbii turce în satele cu populație găgăuză, asigurarea cu manuale, pregătirea profesorilor de limbă turcă.
Lista ilustrațiilor: (fotografii din arhiva personală a lui S.S. Bulgar) Fig. 1. Ambasadorul Turciei în România în anii 1931-1944 Hamdullah Subhi Tanriöver. Fig. 2. Învățătorul de limbă turcă Osman Abdullah și soția sa Anastasia (Sakallî). Satul Cubei, anul 1940. Fig. 3. Certificat de absolvire a școlii primare, eliberat lui Doncev Simion, fiul lui Vasile (a.n. 1931) din satul Cîrlăneni, plasa Congaz, județul Cahul, semnat de directorul școlii Ali Kantarelli (fostul învățător de limbă turcă). 20.08.1946. Fig. 4. Studenți găgăuzi în timpul studiilor la școala pedagogică pentru băieți. Istanbul, anul 1939. Fig. 5. Studenți găgăuzi cu profesorii în timpul studiilor la școala pedagogică pentru băieți. Istanbul, anul 1939. Fig. 6. Clădirea școlii pedagogice pentru băieți. Istanbul, anii '30 ai sec. XX. Fig. 7. Dormitorul școlii pedagogice pentru băieți. Istanbul, anii '30 ai sec. XX. Fig. 8. Studenți găgăuzi în timpul studiilor la școala pedagogică pentru băieți. Istanbul, anul 1938. Fig. 9. Dispoziția, semnată de președintele Turciei Kemal Atatürk, cu privire la admitere la studii în liceul Galatasaray. Istanbul, anul 1934. Fig. 10. Clădirea liceului Galatasaray. Istanbul, anul 2014. Fig. 11. Revista „VARLIK" (anul 1939, Nr. 139), ]n care au fost tipărite operele folclorice, adunate de P. Zavrak în satele găgăuze din Basarabia. Fig. 12. Frații Petru și Dimitrie Zavrak (de la stânga spre dreapta). Turcia, anul 1941. Fig. 13. Intelectuali din satul Vulcănești cu reprezentanți ai autorităților românești, anul 1939. (Irina Bulgar se află în rândul doi, a treia din dreapta). Fig. 14. Emin Mutaf (Gheorghe Mutaf), prorectorul Universității Egeea din orașul Izmir, Turcia. Anii ‘60 ai secolului XX. Fig. 15. Vasile Cebanov (Özdemir Ciobanoglu) în timpul studiilor în gimnaziul din Bolgrad (în centru, cu căciulă albă). Anul 1937. Fig. 16. Vasile Cebanov (Özdemir Ciobanoglu). Fig. 17. Scrisoarea lui Hamdullah Subhi Tanriöver către Özdemir Ciobanoglu (Vasile Cebanov), 28.04.1964.
Fig. 18. Certificat de învățător, eliberat de Ministerul Culturii al Turciei lui Özdemir Ciobanoglu (Vasile Cebanov) în anul 1939. Fig. 19. Muzicologul și compozitorul Veisel Arseven (Vasile Öküzcü) cu familia. Ankara, Turcia, anii '60 ai sec. XX. Fig. 20. Directorul interimar al liceului Galatasaray Ali Kaigî (Gheorghe Kaikî). Istanbul, anul 1965. Fig. 21. Din dosarul personal al profesorului de limbă franceză Ali Kaigî (Gheorghii Kaikî) de la liceul Galatasaray. Istanbul, anul 1965. Fig. 22. Documentul de imigrant, eliberat lui Mete Kargalîk (Dimitrie Kargalîk) în anul 1940 în Republica Turcia. Fig. 23. Diploma de obținere a gradului de ofițer, eliberată lui Mete Kargalîk (Dimitrie Kargalîk) după finalizarea serviciului militar în armata turcă. Anul 1947.
Ivan Duminica
Politica Imperiului Rus de acordare a privilegiilor coloniștilor bulgari din Basarabia în prima jumătate a secolului al XIX-lea
Tyragetia, serie nouă, vol. VI [XXI], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Suntem în luna aprilie, când vom sărbători Paștele, sărbătoare religioasă cu dată mobilă, cu ritualuri și activități ceremoniale festive, care plasează acest eveniment în centrul vieții spirituale a creștinilor...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
.jpg)
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
