Părțile principale ale aparatului cuprind carcasa, burduful, obiectivul și sistemul de vizare. Carcasa este alcătuită din două cadre de lemn de nuc lăcuit, unite printr-un burduf pliabil din material textil negru, care permite extensia necesară pentru focalizare. Pe panoul frontal se află obiectivul anastigmat Agfa, montat într-un obturator de tip Compur, produs de F. Deckel din München. Dispune de un vizor pliabil tip „brilliant" pentru orientare portret și peisaj. Utilizează plăci fotografice din sticlă acoperite cu un strat de emulsie fotografică, montate în casete de lemn de nuc, cu dimensiunea cadrului de 9x12 cm. Modelul din lemn de nuc, considerat vârful de gamă „Agfa Isolar Luxus", a fost proiectat de fabrica A.H. Rietzschel din München, preluată de AGFA în 1925 și care a continuat producerea acestui tip de aparat sub numele propriu până la sfârșitul anilor `20 ai sec. XX. Piesa a fost restaurată de Mihail Culașco, Secția Restaurare MNIM. Scurt istoric al aparatului fotografic Istoria aparatului de fotografiat numără 200 de ani, timp în care acesta a evoluat, de la camera obscură până la dispozitivul digital de astăzi. Momentele importante de-a lungul parcursului istoric includ: prima fotografie permanentă realizată în 1826 de fizicianul francez Joseph Nicéphore Niépce, folosind o cutie de lemn și o placă acoperită cu bitum de Iudeea; inventarea primului procedeu fotografic - dagherotipia - în anul 1839 de către francezul Louis Daguerre, care a marcat nașterea oficială a fotografiei; inventarea calotipiei, procedeu de realizare a fotografiei bazat pe principiul negativ/pozitiv, de către fizicianul și chimistul britanic Fox Talbot; inventarea plăcilor de colodiu umede de către englezul Frederick Scott Archer și a plăcilor fotografice de sticlă uscate de către britanicii Richard Leach Maddox și John Huds Bennet; introducerea filmului fotografic flexibil montat pe role și lansarea primului aparat Kodak de către inventatorul american George Eastman; lansarea primului aparat care folosea film de 35 mm de către compania germană „Leica"; lansarea primului aparat fotografic instant „Polaroid", inventat de americanul Edwin Land. În cele din urmă, începând cu 1975, acest drum a condus la revoluția fotografiei digitale. Fiecare pas succesiv a făcut ca aparatele fotografice să devină mai mici și mai rapide, îmbunătățind semnificativ calitatea imaginii. Primul atelier fotografic a fost deschis la Chișinău în 1854 de către Eduard Glewski, iar înainte de Primul Război Mondial în Basarabia existau deja circa 100 de ateliere de fotografie. Colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei cuprinde peste 30 de aparate fotografice, realizate în Austria; Germania, Franța, URSS, Japonia și China, datate cu sf. sec. XIX-anii 2000, între care aparate cu burduf pliabil, camere de tip BOX (cutie), aparate reflex cu un singur obiectiv (SLR) și cu două obiective (TLR), aparate digitale (DSLR).
Metalwork in the Early Avar Period: Granulation, Filigree - Imitation (Metalurgia în perioada avară timpurie: granularea, imitația filigranului)
Tyragetia, serie nouă, vol. IV [XIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
În articolul de față s-a întreprins încercarea de a studia procesul granulării atât din punctul de vedere metalurgic, cât și arheologic. În prima secțiune este abordată problema producerii și aplicării granulării, precum și a unei tehnici apropiate – tehnica filigranului. În partea a doua a articolului este examinată răspândirea granulării în perioada avară timpurie. În concluzie autorii admit posibilitatea producției locale (litoralul Mării Negre și spațiul carpatic) a pieselor granulate.
Lista ilustrațiilor: Fig. 1. Procesul decălirii (după Urbon 1997, Taf. I, Abb. 2). Fig. 2. Descoperiri din Suedia. Plăci considerate drept plăci pentru decălire, după Foltz (după Foltz 1981, 61, Abb. 15). Fig. 3. 1 - Exemple de striații, cauzate de decălire, a acului unei fibule false „etrusce” recente (după Ogden 1982, 48, fig. 4/25); 2 - răsucirea fâșiilor (jos) și răsucirea blocurilor (sus) (după Ogden 1982, 49, fig. 4/27). Fig. 4. Ţevi de suflare sau părți a unei foale din mormântul nr. 1 de la Kunszentmiklós-Habranyi (după Rácz 2004, fig. LXI/5). Fig. 5. Granulare obținută din lipire (stânga) și sudare (dreapta) (după Wolters 1983, fig. 39/7, 8) Fig. 6. Clasificarea lui Wolters bazată pe poziția granulelor: 1-28 (stânga sus) - singular; 1-19 (stânga jos) - rând; 1-22 (dreapta sus) - suprafață; 1-23 (dreapta jos) - granulare (după Wolters 1983, 15, fig. 1, fig. 2/17, fig. 3, fig. 4/18, fig. 5). Fig. 7. 1 - Matrițe pentru presare din Fönlak (după Fettich 1926, Taf. IV); 2 - organarium reconstituit (după preotul Theophylus) (după Foltz 1989, 100, Abb. 1). Fig. 8. 1 - Producerea sârmei pentru mărgele cu ajutorul unui instrument cu un singur (sus) și două (jos) capete (după Ogden 1982, 53, fig. 4/38); 2 - producerea diferitor tipuri de sârmă (după Foltz 1989, 103, Abb. 4). Fig. 9. 1 - Cercei de tipul Páhipuszta dintr-o locație necunoscută (după Ormándy 1995, 172, fig. 2/3); 2 - cercei de tipul Tószeg de la Bakonsyeg (după Ormándy 1995, 172, fig. 2/4). Fig. 10. Medalioane de tipul Hajdúszoboszló din mormântul nr. 1 de la Szegvár-Oromdűlő (după Garam 2001, 267, Taf. 16/3). Fig. 11. Medalioane de tipul Hajdúszoboszló de la Deszk (după Garam 2001, 268, Taf. 17/1). Fig. 12. Medalioane de tipul Hajdúszoboszló de la Előszállás-Öreghegy (după Garam 2001, 268, Taf. 17/3).
Părțile principale ale aparatului cuprind carcasa, burduful, obiectivul și sistemul de vizare. Carcasa este alcătuită din două cadre de lemn de nuc lăcuit, unite printr-un burduf pliabil din material textil negru, care permite extensia necesară pentru focalizare...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.