În articolul de față este analizată istoria expozițiilor de artă bizantină, organizate în Ermitajul imperial, iar mai apoi în cel de stat în anii 1861-2006. Istoria colecționării și expunerii operelor de artă bizantină este strâns legată de istoria societății rusești, precum și de tendințele generale de cercetare a Bizanțului. În articole este expusă ideea că „muzee numai pentru artă”, „arta pentru artă” nu este altceva decât un vis romantico-idealist. În realitate, însă, în realizarea expozițiilor de artă, impactul societății și obiectivele politice sunt enorme, alături de ambițiile unor personalități. În articol, cronologic sunt analizate diferite perioade de activitate expozițională a Ermitajului.

Prima expoziție bizantină a fost organizată în martie 1861 și este legată de activitatea cercetătorului-amator rus, călător și colecționar P.I. Sevastianov la mănăstirile de la Athos. Datorită lui în Rusia a ajuns o remarcabilă colecție de icoane bizantine din secolele XI-XV, o bună parte a cărora se păstrează până în prezent în Ermitaj. În articol sunt analizate călătoriile lui Sevastianov la muntele Athos și atitudinea comunității europene și a celei ruse la rezultatele acestora. Cu părere de rău, societatea rusă nu era pregătită să perceapă adevăratele capodopere bizantine, aduse de P.I. Sevastianov. Invidia și intrigile, caracteristice mediului academic de atunci, au făcut ca activitatea și meritele lui P.I. Sevastianov să nu fie apreciate la justa lor valoare.

Prezența în Ermitaj a unui număr mare de obiecte de artă bizantină se datorează achiziției din decembrie 1884 la Paris a colecției lui A.P. Basilevski. Grație acestui fapt la Ermitaj a fost înființată secția medievală, care a funcționat până la revoluția bolșevică din 1917.

În 1927 L.A. Matzulevich a organizat în sălile Ermitajului o expoziție a Bizanțului și a epocii marilor migrații, care a funcționat până în anul 1930, când a fost închisă secția Bizanțului, exponatele fiind distribuite altor secții ale Ermitajului. După aceasta, centrul de cercetare a colecțiilor bizantine devine secția de artă orientală. Tot în 1930, în muzeu își începe activitatea A.V. Bank, care devine custodele colecțiilor de artă bizantină. Din păcate, tot în această perioadă, lui L.A. Matzulevich i se interzice cercetarea colecțiilor de artă bizantină. Şi doar în 1935, cele mai semnificative piese din colecția de artă bizantină sunt etalate într-o expoziție, organizată în legătură cu desfășurarea lucrărilor Congresului III internațional de istorie și artă iraniană.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial colecția a fost evacuată la Sverdlovsk. Abia în 1956, în Ermitaj este creată o expoziție tematică consacrată integral artei bizantine.

O semnificație deosebită a avut participarea Ermitajului și personal a lui A.V. Bank la Expoziția internațională de la Edinburgh și Londra din 1958. Impresionată de cele văzute, A.V. Bank, editează în 1966 un album-catalog „Arta bizantină în Uniunea Sovietică” («Византийское искусство в Советском Союзе»), iar în anii 1975-1977, organizează la Muzeul Ermitaj din Leningrad, apoi și la Moscova o expoziție, intitulată „Arta bizantină în colecțiile URSS” («Византия в собраниях СССР»).

Inițiativa lui A.V. Bank de a cerceta și a organiza expoziții de artă bizantină a fost continuată la Ermitaj în anii 1990-2000 prin organizarea unor expoziții tematice dedicate mănăstirilor de pe Muntele Athos, artei Pământului Sfânt, pelerinajului etc. O expoziție unicat, având în vedere cantitatea și calitatea operelor a fost cea intitulată „Sinai, Bizanțul și Rusia” («Синай, Византия и Русь»), care a prezentat istoria artei ortodoxe, începând cu sec. VI și până la începutul sec. XX. În cadrul ei au fost etalate 10 icoane-capodopere de la mănăstirea Sf. Ecaterina din Sinai, Egipt. Catalogul acestei expoziții, editat în limbile rusă și engleză, a fost apreciat de comunitatea științifică internațională.

În partea finală a articolului autorul tratează aspectul moral al invaziei de „expoziții-blockbuster” cu tematică bizantină și problema conservării pieselor de muzeu în condițiile unei „exploatări” expoziționale intense.

Lista ilustrațiilor:
Fig. 1. Piotr Ivanovich Sevastianov (1811-1867). Litografie, 1859. Muzeul Ermitaj.
Fig. 2. Expoziția materialelor lui Sevastianov la Sfântul Sinod, St. Petersburg. Litografie, 1859. Muzeul Ermitaj.
Fig. 3. V.P. Vereschagin. Galeria lui A.P. Basilewsky din Paris. Acuarelă, 1870. Muzeul Ermitaj.
Fig. 4. Aspectul general al sălilor secției medievale și a epocii Renașterii. Fotografie de la sf. sec. XIX. Muzeul Ermitaj.
Fig. 5. Leonid Antonovich Matzulevich (1886-1959). Desen de Ernest Lipgart, 1919. Muzeul Ermitaj.
Fig. 6. Alice Bank (1906-1984). Fotografie din anii 1970. Muzeul Ermitaj.
Fig. 7. Expoziția „Arta Bizanțului în colecțiile din URSS”. Fotografie, 1975. Muzeul Ermitaj.
Fig. 8. Expoziția „Sinai, Bizanțul și Rusia” la Ermitaj. Fotografie 2000. Muzeul Ermitaj.
Fig. 9. Ceremonia de deschidere a expoziției „Sinai, Bizanțul și Rusia”: arhiepiscopul Sinaiului Damianos; arhiepiscopul St. Petersburgului Vladimir; Yuri Pyatnitsky, curatorul expoziției. Fotografie, 2000. Muzeul Ermitaj.
Fig. 10. Expoziția „Sinai, Bizanțul și Rusia” la Ermitaj. Fotografie 2000. Muzeul Ermitaj.
Fig. 11. Expoziția „Sinai, Bizanțul și Rusia” la Ermitaj. Fotografie 2000. Muzeul Ermitaj.