EN RO















#Exponatul Lunii

>>>

Cuvântul Pafta este de origine turcă și se folosește în forme aproape identice în limbile română, greacă, bulgară, sârbă și în unele dialecte aromâne, desemnând accesoriile vestimentare cu rol fucțional și ornamental, care fixează sau prind cordonul, cingătoarea sau brâul.

Paftalele sunt accesorii ale costumelor de ceremonie și cotidiene, obișnuite la curtea domnească, dar și în ambianța orașelor și târgurilor din Țările Române în perioada domniilor fanariote, caracterizată prin influența sporită a culturii grecești.

În toată peninsula balcanică, atelierele argintarilor au produs paftale foarte diferite ca dimensiuni, aliaje, tehnică, stil, decorație. Paftalele turcești erau, de obicei, dantelate, adesea - aurite, cu multe pietre, exprimând opulență. La bulgari și aromâni sunt mai simple, dar au un anumit model și o simbolistică aparte. La greci sunt în special din argint, cu modele delicate, la care se adaugă coral și bănuți. Diferența dintre Occident și Orient este marcată de capacitatea otomanilor de a combina materialele cu pietrele prețioase. O altă trăsătură este preferința pentru motivele florale în detrimentul reprezentării animalelor și păsărilor. Populațiile aflate sub stăpânire otomană au asimilat influențele și le-au integrat propriei culturi.

Paftalele etalate certifică prezența unui atelier de giuvaiergerie în orașul Orhei, Basarabia, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar calitatea executării, prelucrarea fină a detaliilor, compoziția complexă denotă măiestria și iscusința meșteșugarilor.

Asemănătoare din punct de vedere stilistic, cele trei paftale sunt alcătuite din două piese, în formă de sămânță germinativă, cu vârfurile puternic marcate. Chenarul marginal este decorat cu motivul ghirlandei, care circumscrie elemente decorative florale. Sistemul de închidere cu cârlig și gaică este acoperit cu un buton decorat. Pe verso ambele părți sunt prevăzute cu câte două bride verticale, cu care se prindea centura.

Paftalele au fost realizate din argint, dovadă servind marca fineții metalului (titlul „84"), aplicată, conform regulamentului, pe ambele detalii ale paftalei, și marca atelierului de giuvaiergerie din Orhei - simbolul stejarului încadrat într-un scut stilizat. Calitatea metalului și a execuției este certificată și de marca meșterului marcator (probirer), una dintre paftale fiind expertizată de Dmitri Tiunov, având aplicat poansonul „ДТ" (DT). Pe ambele detalii ale paftalei este ștanțat anul 1858 și poansonul argintarului care a executat piesa „ПН" (PN). Marca aplicată pe cea de-a doua pafta - inițialele „МИ" (MI) - indică doar meșterul care a executat piesa. Cea de-a treia pafta, realizată în atelierul de la Orhei, nu are aplicate, conform legislației, mărcile necesare pe versoul paftalei, dar păstrează ștanțate aceleași mărci pe marginea laterală a pieselor: simbolul stejarului, titlul „84", anul executării - 1871 și inițialele meșterului marcator - „КС" (KS), identificat cu Sergheev Klim Pavlov, care a activat între anii 1868 și 1871.

Între anii 1840 și 1870, purtarea paftalelor a devenit desuetă, moda feminină adoptând în totalitate croiurile și cromatica occidentală. Ele au revenit la modă în jurul anului 1870 datorită principesei Elisabeta, viitoarea regină a României. Aceasta a introdus la Curte portul național românesc, accesorizat cu paftale. Exemplul ei a fost urmat de elita feminină a vremii până în pragul Primului Război Mondial. Iar succesoarea ei, Regina Maria, avea să perpetueze această modă, cu eleganță și rafinament, și în perioada interbelică.

Tur Virtual


Publicaţii Revista „Tyragetia"   vol. V [XX], nr. 2


O privire imperială în trecut. Expozițiile bizantine la Ermitaj (1861-2006)
ISSN 1857-0240
E-ISSN 2537-6330

O privire imperială în trecut. Expozițiile bizantine la Ermitaj (1861-2006)

Tyragetia, serie nouă, vol. V [XX], nr. 2, Istorie. Muzeologie

În articolul de față este analizată istoria expozițiilor de artă bizantină, organizate în Ermitajul imperial, iar mai apoi în cel de stat în anii 1861-2006. Istoria colecționării și expunerii operelor de artă bizantină este strâns legată de istoria societății rusești, precum și de tendințele generale de cercetare a Bizanțului. În articole este expusă ideea că „muzee numai pentru artă”, „arta pentru artă” nu este altceva decât un vis romantico-idealist. În realitate, însă, în realizarea expozițiilor de artă, impactul societății și obiectivele politice sunt enorme, alături de ambițiile unor personalități. În articol, cronologic sunt analizate diferite perioade de activitate expozițională a Ermitajului.

Prima expoziție bizantină a fost organizată în martie 1861 și este legată de activitatea cercetătorului-amator rus, călător și colecționar P.I. Sevastianov la mănăstirile de la Athos. Datorită lui în Rusia a ajuns o remarcabilă colecție de icoane bizantine din secolele XI-XV, o bună parte a cărora se păstrează până în prezent în Ermitaj. În articol sunt analizate călătoriile lui Sevastianov la muntele Athos și atitudinea comunității europene și a celei ruse la rezultatele acestora. Cu părere de rău, societatea rusă nu era pregătită să perceapă adevăratele capodopere bizantine, aduse de P.I. Sevastianov. Invidia și intrigile, caracteristice mediului academic de atunci, au făcut ca activitatea și meritele lui P.I. Sevastianov să nu fie apreciate la justa lor valoare.

Prezența în Ermitaj a unui număr mare de obiecte de artă bizantină se datorează achiziției din decembrie 1884 la Paris a colecției lui A.P. Basilevski. Grație acestui fapt la Ermitaj a fost înființată secția medievală, care a funcționat până la revoluția bolșevică din 1917.

În 1927 L.A. Matzulevich a organizat în sălile Ermitajului o expoziție a Bizanțului și a epocii marilor migrații, care a funcționat până în anul 1930, când a fost închisă secția Bizanțului, exponatele fiind distribuite altor secții ale Ermitajului. După aceasta, centrul de cercetare a colecțiilor bizantine devine secția de artă orientală. Tot în 1930, în muzeu își începe activitatea A.V. Bank, care devine custodele colecțiilor de artă bizantină. Din păcate, tot în această perioadă, lui L.A. Matzulevich i se interzice cercetarea colecțiilor de artă bizantină. Şi doar în 1935, cele mai semnificative piese din colecția de artă bizantină sunt etalate într-o expoziție, organizată în legătură cu desfășurarea lucrărilor Congresului III internațional de istorie și artă iraniană.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial colecția a fost evacuată la Sverdlovsk. Abia în 1956, în Ermitaj este creată o expoziție tematică consacrată integral artei bizantine.

O semnificație deosebită a avut participarea Ermitajului și personal a lui A.V. Bank la Expoziția internațională de la Edinburgh și Londra din 1958. Impresionată de cele văzute, A.V. Bank, editează în 1966 un album-catalog „Arta bizantină în Uniunea Sovietică” («Византийское искусство в Советском Союзе»), iar în anii 1975-1977, organizează la Muzeul Ermitaj din Leningrad, apoi și la Moscova o expoziție, intitulată „Arta bizantină în colecțiile URSS” («Византия в собраниях СССР»).

Inițiativa lui A.V. Bank de a cerceta și a organiza expoziții de artă bizantină a fost continuată la Ermitaj în anii 1990-2000 prin organizarea unor expoziții tematice dedicate mănăstirilor de pe Muntele Athos, artei Pământului Sfânt, pelerinajului etc. O expoziție unicat, având în vedere cantitatea și calitatea operelor a fost cea intitulată „Sinai, Bizanțul și Rusia” («Синай, Византия и Русь»), care a prezentat istoria artei ortodoxe, începând cu sec. VI și până la începutul sec. XX. În cadrul ei au fost etalate 10 icoane-capodopere de la mănăstirea Sf. Ecaterina din Sinai, Egipt. Catalogul acestei expoziții, editat în limbile rusă și engleză, a fost apreciat de comunitatea științifică internațională.

În partea finală a articolului autorul tratează aspectul moral al invaziei de „expoziții-blockbuster” cu tematică bizantină și problema conservării pieselor de muzeu în condițiile unei „exploatări” expoziționale intense.

Lista ilustrațiilor:
Fig. 1. Piotr Ivanovich Sevastianov (1811-1867). Litografie, 1859. Muzeul Ermitaj.
Fig. 2. Expoziția materialelor lui Sevastianov la Sfântul Sinod, St. Petersburg. Litografie, 1859. Muzeul Ermitaj.
Fig. 3. V.P. Vereschagin. Galeria lui A.P. Basilewsky din Paris. Acuarelă, 1870. Muzeul Ermitaj.
Fig. 4. Aspectul general al sălilor secției medievale și a epocii Renașterii. Fotografie de la sf. sec. XIX. Muzeul Ermitaj.
Fig. 5. Leonid Antonovich Matzulevich (1886-1959). Desen de Ernest Lipgart, 1919. Muzeul Ermitaj.
Fig. 6. Alice Bank (1906-1984). Fotografie din anii 1970. Muzeul Ermitaj.
Fig. 7. Expoziția „Arta Bizanțului în colecțiile din URSS”. Fotografie, 1975. Muzeul Ermitaj.
Fig. 8. Expoziția „Sinai, Bizanțul și Rusia” la Ermitaj. Fotografie 2000. Muzeul Ermitaj.
Fig. 9. Ceremonia de deschidere a expoziției „Sinai, Bizanțul și Rusia”: arhiepiscopul Sinaiului Damianos; arhiepiscopul St. Petersburgului Vladimir; Yuri Pyatnitsky, curatorul expoziției. Fotografie, 2000. Muzeul Ermitaj.
Fig. 10. Expoziția „Sinai, Bizanțul și Rusia” la Ermitaj. Fotografie 2000. Muzeul Ermitaj.
Fig. 11. Expoziția „Sinai, Bizanțul și Rusia” la Ermitaj. Fotografie 2000. Muzeul Ermitaj.

Yuri Pyatnitsky
Maria Vassilaki, Working Drawings of Icon Painters after the Fall of Constantinople. The Andreas Xyngopoulos Portfolio at the Benaki Museum. Athens, 2015, 453 p. $ 45. 400 copies in English and 400 copies in Greek. Produced by Peak Publishing and printed by Baxas S.A. for the A.G. Leventis Foundation, the A.G. Leventis Gallery and the Benaki Museum. ISBN 978-9963- 732-09-8 (A.G. Leventis Foundation, A.G. Leventis Gallery). ISBN 978-960-476-168-5 (Benaki Museum)
Tyragetia, serie nouă, vol. XIII [XXVIII], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Yuri Pyatnitsky
Dragoste, politică şi arte frumoase. Automatul mecanic „Păunul de aur” pentru Ecaterina a II-a şi originile lui bizantine
Tyragetia, serie nouă, vol. XI [XXVI], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Yuri Pyatnitsky
Sigiliul Bisericii Sfântului Mormânt (sec. XVII) din patrimoniul Ermitajului, Sankt Petersburg
Tyragetia, serie nouă, vol. VIII [XXIII], nr. 2, Istorie. Muzeologie



 

 

Moldova independentă
RSSM sub regimul sovietic
Războiul Al Doilea Mondial
Basarabia şi RASSM între cele două războaie mondiale
Basarabia în perioada dintre cele două războaie mondiale
Epoca renaşterii mişcării cultural-naţionale
Epoca reformelor şi consecinţelor
Suprimarea autonomiei. Basarabia o nouă colonie ţaristă
Perioada autonomiei relative a Basarabiei în cadrul Imperiului Rus
Epoca
Fanariotă
Între medieval şi modern, epoca fanariotă
Epoca de aur a culturii româneşti
Secolul de aur al  culturii româneşti
Lupta pentru apărarea fiinţei naţionale a Ţării Moldovei
Lupta pentru apărarea fiinţei naţionale a Ţării Moldovei
Formarea statului medieval Moldova
Perioada formării şi constituirii definitive a statului medieval de sine stătător Moldova
Epoca marilor migraţiuni nomade
Epoca marilor migraţiuni nomade şi apariţia primelor formaţiuni prestatale în regiunea carpato-dunăreană
Evul mediu timpuriu
Evul mediu timpuriu. Perioada constituirii comunităţilor romanicilor, a apariţiei primelor formaţiuni prestatale
Epoca fierului
Epoca fierului şi epoca antică
Epoca bronzului
Epoca bronzului
Epoca eneoliticului
Epoca eneoliticului
Epoca neoliticului
Epoca neoliticului
Epoca paleoliticului
Epoca paleoliticului

  
  
Veniţi la muzeu! Redescoperiţi istoria!
Vizitează muzeul
Vizitează muzeul
Program de vară– zilnic,
orele 10-18.

Program de iarnă – zilnic,
orele 10-17.
Vineri închis.
Taxe de intrare:  Adulţi – 10 lei, pensionari, adulţi cu dizabilităţi medii / invaliditate de gradul III, studenţi - 5 lei, elevi - 2 lei. Acces gratuit (...)

WiFi Internet prin Wi-Fi gratuit: Pentru vizitatori în curtea Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei funcţionează o reţea de internet prin Wi-Fi.







#Exponatul Lunii

Cuvântul Pafta este de origine turcă și se folosește în forme aproape identice în limbile română, greacă, bulgară, sârbă și în unele dialecte aromâne, desemnând accesoriile vestimentare cu rol fucțional și ornamental, care fixează sau prind cordonul, cingătoarea sau brâul...

Citeşte mai multe >>

































Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
©2006-2022 Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
Visit museum Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
Telefoane:
Secretariat: +373 (22) 24-43-25
Secţia Relaţii publice, Educaţie muzeală: +373 (22) 24-04-26
Fax: +373 (22) 24-43-69
E-mail: office@nationalmuseum.md
Serviciul asistenţă tehnică: info@nationalmuseum.md
Administrare și întreținere site web: Andrei EMILCIUC

 



Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
©2006-2022 Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
Visit museum Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
Telefoane:
Secretariat: +373 (22) 24-43-25
Secţia Relaţii publice, Educaţie muzeală: +373 (22) 24-04-26
Fax: +373 (22) 24-43-69
E-mail: office@nationalmuseum.md
Serviciul asistenţă tehnică: info@nationalmuseum.md
Administrare și întreținere site web: Andrei EMILCIUC

menu
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
©2006-2022 Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
Visit museum Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
Telefoane:
Secretariat: +373 (22) 24-43-25
Secţia Relaţii publice, Educaţie muzeală: +373 (22) 24-04-26
Fax: +373 (22) 24-43-69
E-mail: office@nationalmuseum.md
Serviciul asistenţă tehnică: info@nationalmuseum.md
Administrare și întreținere site web: Andrei EMILCIUC