#Exponatul Lunii

Circa treizeci de icoane din patrimoniul MNIM îl au ca protagonist pe Sfântul Ierarh și Făcătorul de minuni Nicolae. Reprezentând în mare parte icoana târzie, dintre acestea se remarcă câteva imagini timpurii, rare prin compoziția lor iconografică. În icoana „Sfântul Nicolae cu scene din viață", ierarhul este reprezentat bust, binecuvântând Evanghelia. Este încadrat de două medalioane rotunde care păstrează chipul Mântuitorului și cel al Maicii Domnului, care îi oferă Evanghelia și omoforul. Sf. Nicolae, mai timpuriu decât alți sfinți, a fost înfățișat cu scene din ciclul său hagiografic. Primele imagini din viața sfântului datează din secolul al XI-lea, reprezentate pe o icoană pliantă din mănăstirea Sf. Ecaterina din Sinai.

Icoana muzeală datează de la începutul secolului al XIX-lea, păstrând sipetul tradițional, specific icoanelor clasice. Douăsprezece casete oferă imagini din viața sfântului, dispuse de la stânga la dreapta: câte patru pe latura superioară și inferioară și câte două în registrele laterale, după cum urmează: Nașterea Sf. Nicolae (1), Botezul Sf. Nicolae (2), Miracolul vindecării femeii ciunge (3), Ucenicia tânărului Nicolae (4), Hirotonirea întru diacon (5), Hirotonirea întru episcop (6), Visul lui Constantin (7), Sf. Nicolae salvează trei voievozi de la execuţie (8), Miracolul salvării de la înec (9), Minunea salvării lui Vasile de la arabi (10), Adormirea Sf. Nicolae (11) și Transferarea moaștelor Sf. Nicolae în or. Bari (12).

Sfântul Ierarh Nicolae este sărbătorit de Biserica Ortodoxă de două ori pe an: la 6/19 decembrie, ziua nașterii sale, și la 9/22 mai, ziua în care moaștele sfântului au fost transferate de la Myra la Bari (1087). Dintre toți sfinții lumii creștine, chipul Sf. Nicolae este unul dintre cele mai populare, astfel încât chiar și o persoană fără experiență în domeniul iconografiei ar recunoaște cu ușurință imaginea sa.

Sf. Nicolae s-a născut în Imperiul Roman, la Patara, provincia Lichia, în perioada 260-280, sursele timpurii trecând cu vederea data exactă a nașterii. Provenea dintr-un neam avut, dar faima și luxul îi erau străine. S-a consacrat de timpuriu rugăciunii și studierii Sfintei Scripturi, deprinzând cu ușurință și alte discipline. Refuza petrecerile gălăgioase și discuțiile pustii, mergea regulat la biserică și stăruia asupra unei vieți feciorelnice. Mai târziu s-a consacrat slujirii pastorale, apărând cu perseverență credința creștină și pronunțându-se ferm împotriva ereziilor.

Grație grijii față de oameni și binefacerilor pe care le-a manifestat pretutindeni, a devenit foarte popular nu doar la Myra, ci și în împrejurimi. Harul Sfântului Duh, sălășluit în inima lui, s-a manifestat prin minunile săvârșite atât în timpul vieții, cât și după moarte, calificativul „Făcătorul de minuni" devenind un atribut indispensabil al numelui său. Sf. Nicolae s-a stins din viață în anii '30 ai secolului IV (circa 334-337), osemintele fiindu-i depuse în somptuosul cavou de marmură din catedrala episcopală în care a păstorit ani la rând. Aceasta a devenit, la scurt timp, un important centru de pelerinaj.

Sfânta Tradiție a păstrat cu acuratețe trăsăturile portretului sfântului, apariția sa pe icoane remarcându-se printr-o individualitate pronunțată. Arta bisericească a adunat multiple reprezentări iconografice - de la imaginea până la umăr la cea în plină statură. Diversitatea acestor reprezentări sugerează că iconografia finală a imaginii Sf. Nicolae nu era încă formată, constituindu-se abia prin secolele X-XI. Se spune că un rol important în venerarea Sf. Nicolae l-a jucat o icoană autentică din bazilica din Myra, executată în timpul vieții sfântului, menționată în surse scrise încă din secolul al XI-lea.

Icoanele cu ciclul hagiografic al Sfântului Nicolae au cunoscut o largă răspândire atât în arta bizantină, cât și în cea post-bizantină, confirmând importanța și popularitatea cultului său.

Tur Virtual

Publicaţii

Revista „Tyragetia"

vol. IX [XXIV], nr. 1

Opaițele în ritualul funerar al sciților din nordul Mării Negre

ISSN 1857-0240
E-ISSN 2537-6330

Виталий Синика, Николай Тельнов

Opaițele în ritualul funerar al sciților din nordul Mării Negre

Tyragetia, serie nouă, vol. IX [XXIV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică Chișinău, 2015

Rezumat

Articolul este consacrat analizei locului pe care îl ocupă opaițele în ritualul funerar al sciților din nordul Mării Negre. Sunt studiate opaițele din metal (din bronz și din ﬁer), precum și cele din lut, lucrate cu mâna sau la roata olarului. S-a stabilit că opaițele confecționate din bronz și cele la roata olarului prezentau importuri grecești; opaițele din ﬁer erau produse de meșterii locali, iar cele modelate cu mâna erau executate, la fel, de olarii din mediul barbar, dar după prototipul celor grecești. Pentru opaițele lucrate cu mâna, în articol, este propusă o clasiﬁcare în funcție de particularitățile morfologice. Răspândirea, mai largă, în sec. III-II a. Chr. în comparație cu perioada anterioară, a opaițelor în complexele funerare scitice vine să demonstreze procesul de sedentarizare a acestor comunități. De asemenea, sunt evidente inﬂuențele grecești asupra ritualului funerar și a culturii materiale scitice.

Lista ilustrațiilor: Fig. 1. Opaițe din granit (1), ﬁ er (5) și bronz (2-4, 6-8), descoperite la monumentele din nordul Mării Negre: 1 - mormântul 13/4 de la L’vovo (după Евдокимов 1992); 2 - tumulul Baby (după ОАК 1900); 3 - tezaurul de la Olănești (după Национальный музей 2013); 4 - tumulul Čertomlyk (după Алексеев, Мурзин, Ролле 1991); 5 - mormântul 4/2 din grupul Strašnaja Mogila (după Тереножкин и др. 1973); 6 - tumulul 6 de la Bašmačka (după Спицын 1901); 7 - mormântul principal de la Tolstaja Mogila (după Мозолевський 1979); 8 - mormântul lateral de la Tolstaja Mogila (по Мозолевський 1979). Fig. 2. Opaițe lucrate la roata olarului (1-13) și modelate cu mâna (14-22) din complexele funerare din nordul Mării Negre: 1 - mormântul 16/1 din necropola de la Kugurluj (după Полин 2014); 2 - mormântul 18/2 din necropola de la Kugurluj (după Полин 2014); 3 - mormântul 24/1 din necropola de la Kugurluj (după Полин 2014); 4 - mormântul 67 din necropola plană de la Nicolaevka (după Мелюкова 1975); 5 - tumulul 2J (33) din necropola Petuhov (după Полин 1992); 6, 7 - tumulul 3Q (53) din necropola Petuhov (după Полин 1992); 8 - tumulul 3S (56) din necropola Petuhov (după Полин 1992); 9 - tumulul 4B (59) din necropola Petuhov (după Полин 1992); 10 - mormântul 1/1 de la Pervomaevka (după Евдокимов, Фридман 1987); 11 - tumulul Kara-Tjube (după Болтрик 1993); 12 - mormântul 60/2 din necropola Aktaš (după Бессонова, Бунятян, Гаврилюк 1988); 13 - mormântul 1/2 de la Lenino (după Яковенко 1970; Яковенко 1974); 14 - mormântul 49 din necropola plană de la Nicolaevka (după Мелюкова 1975); 15 - tumulul 154 de la Parcani (după Мелюкова 1962); 16, 17 - tumulul 159 de la Parcani (după Мелюкова 1962); 18 - tumulul 173 de la Parcani (după Мелюкова 1962); 19 - tumulul 402 de la Cioburci (după Фабрициус 1951); 20 - tumulul 405 de la Cioburci (după Мелюкова 1962); 21 - tumulul 9 de la Novovasil’vka (după Гребенников, Ребедайло 1991); 22 – mormântul de pe valul fortiﬁ cației de la Znamensk (după Погребова 1958). Fig. 3. Opaițe din bronz (1-3) și candelabre din bronz (5) și ﬁ er (4, 6-8), descoperite la monumentele din nordul Mării Negre: 1, 4 - mormântul 31/1 din necropola de la Hlinaia; 2 - tezaurul de la Klimenkov (după Яценко 1962); 3 - tumulul de la Artjuhov (după Толстой, Кондаков 1889); 5 - tumulul 24 (a. 1876) din necropola de la Nymphaion (după Силантьева 1959); 6 - mormântul 700 din necropola Ust’-Al’min (după Пуздровский 2007); 7 - cripta 620 din necropola Ust’-Al’min (după Пуздровский 2007); 8 - mormântul 730 din necropola Ust’-Al’min (după Пуздровский 2007). Рис. 4. Opaițe lucrate la roata olarului din necropola scitică de la Hlinaia: 1 - mormântul 2/2; 2 - mormântul 33/2; 3 - mormântul 37/1; 4 - mormântul 50/1; 5, 6 - mormântul 84/1; 7 - mormântul 88/1. Fig. 5. Tipologia opaițelor modelate cu mâna. Fig. 6. Opaițe modelate cu mâna din necropola scitică de la Hlinaia: 1 - mormântul 4/1; 2 - mormântul 7/1; 3 - mormântul 10/1; 4 - mormântul 11/1; 5 - mormântul 14/2; 6 - mormântul 17/1; 7 - mormântul 18/1; 8 - mormântul 18/2; 9 - mormântul 23/1; 10, 11 - mormântul 33/1; 12 - mormântul 38/1; 13 - mormântul 40/1; 14 - mormântul 49/1. Fig. 7. Opaițe modelate cu mâna din necropola scitică de la Hlinaia: 1 - mormântul 51/1; 2, 3 - mormântul 52/1; 4 - mormântul 54/2; 5 - mormântul 54/3; 6 - mormântul 55/1; 7 - mormântul 56/1; 8, 9 - mormântul 57/1; 10, 11 - mormântul 60/1. Fig. 8. Opaițe modelate cu mâna din necropola scitică de la Hlinaia: 1 - mormântul 60/2; 2, 3 - mormântul 61/1; 4 - mormântul 63/1; 5 - mormântul 66/1; 6, 7 - mormântul 69/2; 8 - mormântul 74/1; 9 - mormântul 76/1; 10 - mormântul 78/3; 11 - mormântul 79/1; 12 - mormântul 86/1. Fig. 9. Opaițe modelate cu mâna (1-5) și vase lucrate la roată (6) și modelate cu mâna (7-12), utilizate ca opaițe din necropola scitică de la Hlinaia: 1 - mormântul 88/1; 2 - mormântul 91/2; 3 - mormântul 92/1; 4 - mormântul 96/1; 5 - mormântul 112/1; 6 - mormântul 41/2; 7 - mormântul 2/2; 8 - mormântul 3/1; 9 - mormântul 13/1; 10 - mormântul 17/1; 11 - mormântul 76/1; 12 - mormântul 80/1.

Виталий Синика, Николай Тельнов, Сергей Лысенко, Сергей Разумов

Курган 16 группы «Водовод» в Нижнем Поднестровье

Tyragetia, serie nouă, vol. XV [XXX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2021

Сергей Разумов, Сергей Лысенко, Виталий Синика, Николай Тельнов

Ритуальный комплекс раннего бронзового века с левобережья Нижнего Днестра

Tyragetia, serie nouă, vol. X [XXV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică