Paftalele constituie un element aproape nelipsit din costumația tradițională feminină în spațiul sud-est european, cu precădere în cel balcanic, fiind întâlnite în cursul unei lungi perioade de timp, între secolele XIV-XX. Cuvântul Pafta este de origine turcică - cu o posibilă intrare în această limbă pe filiera iraniană - având la bază cuvântul persan bafta „țesut", care a derivat în limba turcă cu sensul de „placă". În prezent se folosește în forme aproape identice în limbile română (pafta), bulgară (пафта), sârbă (пафте) și în unele dialecte aromâne (pafta), desemnând accesoriile vestimentare cu rol funcțional și ornamental care fixează sau prind cordonul, cingătoarea sau brâul, lucrate din diverse materiale și decorate în diferite tehnici.
Cele trei paftale decorate în tehnica emailului policrom, tezaurizate în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, se înscriu în seria celor din aria sud-dunăreană, datate cu sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea.
Sunt compuse din două părţi identice, de formă trapezoidală, suprafaţa acestora fiind împărţită în trei registre aproximativ egale, decorate cu motive vegetale stilizate ce constituie o reţea metalică în care este turnat emailul. Cele două părţi componente se prelungesc în unghi ascuţit spre capete, formând cu latura ultimului registru decorativ un triunghi, ornamentat similar. Emailul folosit pentru a umple motivele florale este de culoare neagră, turcoaz, albă, portocalie, verde, galben, bordo. Întregul câmp decorativ este încadrat într-un chenar perlat.
Pe revers, ambele părţi componente ale paftalelor păstrează câte o bandă de aramă, prinsă cu nituri de margine, necesară pentru fixarea capetelor cordonului. Sistemul de prindere, realizat prin întrepătrunderea balamalelor celor două părţi componente şi închise cu ajutorul unui ac mobil, prins cu un lănţişor de o cheutoare fixată pe una dintre piesele paftalei, este mascat de o plăcuţă dreptunghiulară (fixată prin trei nituri de corpul piesei), cu marginile înguste terminate în unghi ascuţit, ornamentată în acelaşi stil şi cu aceeaşi tehnică, având în plus trei monturi circulare, cu marginile crestate, îndoite spre interior, pentru a fixa central pastă de sticlă de culoare roşie și verde. Aceste monturi sunt încadrate de un brâu crestat, radiant.
Simbolistica paletei de culori codifică semnificaţii şi simboluri, fiind folosite din considerentul că au puteri magice. Culoarea roşie a reprezentat dintotdeauna iubirea, afecţiunea şi în acelaşi timp protecţie faţă de blesteme şi deochi; albul reprezintă puritatea, curăţenia sufletească şi trupească; albastrul, în plan simbolic, este asociat cu infinitatea, cu dimineaţa, un început, o nouă stare; verdele este simbolul destinului, speranţei, bunăstării, echilibrului, renaşterii, fiind asociată cu natura care învie în fiecare primăvară, cu viaţa.
Николай К. Анисюткин, Сергей Коваленко, Алиса Ларионова, Александр Очередной, Ксения Степанова, Андрей Чепалыга
Rezultatele preliminare ale cercetărilor interdisciplinare la stațiunea pruristratificată din perioada paleoliticului inferior Bairaki în anii 2011-2012
Tyragetia, serie nouă, vol. VII [XXII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Articolul este consacrat rezultatelor preliminare ale cercetărilor complexe efectuate la stațiunea din perioada pa- leoliticului inferior de la Bairaki, descoperită în anul 2010 și cercetată în anii 2011-2012. Investigațiile au fost realizate de un colectiv de cercetători din Rusia și din Republica Moldova, care a inclus arheologi (Institutul isto- riei culturii materiale al AŞR, Sankt Petersburg; Institutul Patrimoniului Cultural, AŞM), geologi și paleogeografi (Institutul de geografie și geologie al AŞR, Moscova).
La stațiune, în depunerile vechi de pe terasa a VII-a a Nistrului, au fost descoperite câteva straturi ce conțineau artefacte arheologice și paleontologice. În conformitate cu stratigrafia sitului au fost identificate două complexe: timpuriu și târziu. Primul e legat de depunerile aluviale, iar al doilea - de solurile fosile. Descoperirile din com- plexul târziu sunt reduse la număr și sunt analogice cu piesele din piatră a așa-numitei „industrii de Dubăsari", o variantă regională a acheulianului (500-700 mii ani). Mai numeroase sunt descoperirile din complexul timpuriu, încadrate în eopleistocenul târziu (0,8-1,2 mil. ani), care coincide cu Oldowanul dezvoltat (clasic) din Africa și Eurasia.
Fig. 2. Bairaki. Planurile și profilurile secțiunilor: 1 - sedimentele holocene; 2 - loess; 3 - sol fosil de culoare maro; 4 - sol fosil de culoare roșiatică; 5 - sol fosil hidromorfic; 6 - sedimentele râurilor de luncă; 7 - sedimentele râurilor de bayou; 8 - sedimentele di albia râului; 9 - conglomerat.
Fig. 3. Bairaki. 1 - vedere generală a văii și stațiunii Bairaki dinspre sud; 2 - vedere generală a săpăturilor dinspre partea opusă (vest) a văii.
Fig. 4. Piese de piatră din complexul târziu: 1, 5 - chopper; 2 - nucleu; 3, 4 - racloare.
Fig. 5. Piese de piatră din complexul târziu: 1 - așchie; 2 - așchie cu retușe; 3 - racloar; 4 - unealtă din prund; 5 - nucleu-racloar.
Fig. 6. Piese de piatră din complexul timpuriu: 1 - unealtă din prund de tip „pic"; 2-4 - chopper. Fig. 7. Piese de piatră din complexul timpuriu: 1-12 - așchii; 13-16 - nuclee.
Fig. 8. Piese de piatră din complexul timpuriu: 1-4 - gratoare; 5-7 - străpungătoare; 8 - protobifacială; 9, 10 - cuțite de tip „à dos"; 11, 12 - racloare.
Fig. 9. Piese de piatră din complexul timpuriu: 1-5 - bill-hooks; 6, 8 - vârfuri; 7 - racloar.
Николай К. Анисюткин
О специфических особенностях каменного инвентаря слоя 3а грота Тринка 1
Tyragetia, serie nouă, vol. III [XVIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Сергей Коваленко
О граветтоидном облике кремневого инвентаря с многослойной стоянки верхнего палеолита Косэуць
Tyragetia, serie nouă, vol. XVIII [XXXIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Paftalele constituie un element aproape nelipsit din costumația tradițională feminină în spațiul sud-est european, cu precădere în cel balcanic, fiind întâlnite în cursul unei lungi perioade de timp, între secolele XIV-XX....
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.