Cutia folosește un cilindru cu pini ca suport de înregistrare a muzicii. În interior, este împărțită în trei compartimente: primul conține manivela și mecanismul de acționare a cilindrului cu pini, al doilea - cilindrul cu pini și lamele vibrante, iar al treilea - două manete pentru pornirea și oprirea melodiei. Pe cilindru sunt înregistrate șapte melodii de W.A. Mozart, care sunt redate prin vibrarea dinților de oțel dispuși într-un pieptene, ale căror vârfuri sunt adiacente cilindrului. Capacul cutiei are pe partea exterioară marchetărie cu motive florale. Bunul cultural este clasat în categoria Tezaur.
Povestea cutiilor muzicale
Cutiile muzicale au apărut în Elveția la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În 1796, ceasornicarul Antoine Favre-Salomon a inventat un ceas de buzunar care avea un mecanism muzical încorporat, bazat pe principiul lamelor metalice acordate. Invenția s-a răspândit rapid și a declanșat, la scurt timp, crearea de cutii muzicale independente de ceasuri.
Inventate și construite inițial pentru distracțiile de salon ale lumii aristocrate, cutiile muzicale s-au perfecționat rapid, cucerind piața și interesul publicului pentru aceste mașinării destinate divertismentului. Industria cutiilor muzicale s-a concentrat, în mare parte, în Elveția. Geneva rămâne leagănul cutiei muzicale, chiar dacă arta manufacturierilor acestor minuni muzicale s-a extins și în alte regiuni ale Elveției, precum Jura, Auberson și Sainte Croix, și ulterior în alte țări, precum Franța, Germania și Cehoslovacia. Printre cele mai importante firme producătoare de cutii muzicale s-au evidențiat: Mermod Frères, Paillard, Reuge, Thorens, Cuendet, Junod, Nicole Frères, Ducommun-Girod, Brémond și L'Epee.
Cutia muzicală funcționa după un principiu relativ simplu: un cilindru cu pini (cuie cilindrice) acționa, prin răsucire, un „pieptene" metalic acordat pe anumite note muzicale, ambele fiind ascunse privirii într-un compartiment al cutiei. Prin învârtirea cilindrului - cu ajutorul unui mecanism cu arc (asemănător cu cel al ceasurilor) - pinii atingeau „dinții" din oțel ai pieptenului, care vibrau, redând astfel diferite note muzicale. O cutie muzicală putea avea „programate" pe cilindru un număr limitat de melodii - de la 4 până la 12.
De-a lungul timpului, cilindrii au fost înlocuiți cu discuri metalice interschimbabile. Pe acest principiu au apărut, în cafenelele și tavernele vremii, cutii muzicale de dimensiuni mari, care puteau fi activate prin introducerea unei fise, oferind utilizatorului posibilitatea de a alege discul preferat.
În afara mecanismului ingenios proiectat, cutiile muzicale se remarcă și prin arta cu care sunt decorate la exterior - folosind materiale precum lemn prețios, sidef, fildeș sau metal.
Declinul cutiilor muzicale a început odată cu inventarea fonografului (1877) și a gramofonului (1887). Producția lor a continuat pentru o perioadă, dar la începutul secolului al XX-lea, majoritatea firmelor consacrate au abandonat această afacere și au început să fabrice alte instrumente de muzică mecanică.
Николай К. Анисюткин, Сергей Коваленко, Алиса Ларионова, Александр Очередной, Ксения Степанова, Андрей Чепалыга
Rezultatele preliminare ale cercetărilor interdisciplinare la stațiunea pruristratificată din perioada paleoliticului inferior Bairaki în anii 2011-2012
Tyragetia, serie nouă, vol. VII [XXII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Articolul este consacrat rezultatelor preliminare ale cercetărilor complexe efectuate la stațiunea din perioada pa- leoliticului inferior de la Bairaki, descoperită în anul 2010 și cercetată în anii 2011-2012. Investigațiile au fost realizate de un colectiv de cercetători din Rusia și din Republica Moldova, care a inclus arheologi (Institutul isto- riei culturii materiale al AŞR, Sankt Petersburg; Institutul Patrimoniului Cultural, AŞM), geologi și paleogeografi (Institutul de geografie și geologie al AŞR, Moscova).
La stațiune, în depunerile vechi de pe terasa a VII-a a Nistrului, au fost descoperite câteva straturi ce conțineau artefacte arheologice și paleontologice. În conformitate cu stratigrafia sitului au fost identificate două complexe: timpuriu și târziu. Primul e legat de depunerile aluviale, iar al doilea - de solurile fosile. Descoperirile din com- plexul târziu sunt reduse la număr și sunt analogice cu piesele din piatră a așa-numitei „industrii de Dubăsari", o variantă regională a acheulianului (500-700 mii ani). Mai numeroase sunt descoperirile din complexul timpuriu, încadrate în eopleistocenul târziu (0,8-1,2 mil. ani), care coincide cu Oldowanul dezvoltat (clasic) din Africa și Eurasia.
Fig. 2. Bairaki. Planurile și profilurile secțiunilor: 1 - sedimentele holocene; 2 - loess; 3 - sol fosil de culoare maro; 4 - sol fosil de culoare roșiatică; 5 - sol fosil hidromorfic; 6 - sedimentele râurilor de luncă; 7 - sedimentele râurilor de bayou; 8 - sedimentele di albia râului; 9 - conglomerat.
Fig. 3. Bairaki. 1 - vedere generală a văii și stațiunii Bairaki dinspre sud; 2 - vedere generală a săpăturilor dinspre partea opusă (vest) a văii.
Fig. 4. Piese de piatră din complexul târziu: 1, 5 - chopper; 2 - nucleu; 3, 4 - racloare.
Fig. 5. Piese de piatră din complexul târziu: 1 - așchie; 2 - așchie cu retușe; 3 - racloar; 4 - unealtă din prund; 5 - nucleu-racloar.
Fig. 6. Piese de piatră din complexul timpuriu: 1 - unealtă din prund de tip „pic"; 2-4 - chopper. Fig. 7. Piese de piatră din complexul timpuriu: 1-12 - așchii; 13-16 - nuclee.
Fig. 8. Piese de piatră din complexul timpuriu: 1-4 - gratoare; 5-7 - străpungătoare; 8 - protobifacială; 9, 10 - cuțite de tip „à dos"; 11, 12 - racloare.
Fig. 9. Piese de piatră din complexul timpuriu: 1-5 - bill-hooks; 6, 8 - vârfuri; 7 - racloar.
Николай К. Анисюткин
О специфических особенностях каменного инвентаря слоя 3а грота Тринка 1
Tyragetia, serie nouă, vol. III [XVIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Cutia folosește un cilindru cu pini ca suport de înregistrare a muzicii. În interior, este împărțită în trei compartimente: primul conține manivela și mecanismul de acționare a cilindrului cu pini, al doilea - cilindrul cu pini și lamele vibrante, iar al treilea - două manete pentru pornirea și oprirea melodiei...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Cutia muzicală funcționa după un principiu relativ simplu: un cilindru cu pini (cuie cilindrice) acționa, prin răsucire, un „pieptene" metalic acordat pe anumite note muzicale, ambele fiind ascunse privirii într-un compartiment al cutiei. Prin învârtirea cilindrului - cu ajutorul unui mecanism cu arc (asemănător cu cel al ceasurilor) - pinii atingeau „dinții" din oțel ai pieptenului, care vibrau, redând astfel diferite note muzicale. O cutie muzicală putea avea „programate" pe cilindru un număr limitat de melodii - de la 4 până la 12.
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
