Obiectul expus, un vas ceramic de tip „askos", provine din necropola tumulară de lângă satul Ciumai, raionul Taraclia. Vasul a fost descoperit în anul 2015 într-un mormânt cenotaf atribuit culturii Jamnaja, datată în perioada timpurie a epocii bronzului (cca 3300-2600 a. Chr.).
Recipientul de configurație evident asimetrică, este modelat manual din pastă de lut de calitate, având suprafța netedă de culoare brună cu pete cenușii. Corpul vasului, este prevăzut cu o proeminență accentuată și un gât tronconic cu deschiderea mai largă spre gură. Vasul are o toartă și este ornamentat cu trei perechi de aplicații reliefate, amplasate simetric. Înățimea vasului este de 15,5 cm, diametrul gurii de 11,4 cm, diamentul corpului de 15 cm și diametrul bazei de 7,5 cm. Asemenea vase în literatura arheologică sunt cunoscute sub denumirea de vase „askos", termenul respectiv, fiind de proveniență din limba greacă veche, desemnând unul din recipientele primitive de epocă - burduful din piele de animal.
În timpurile preistorice, la unele popoare, burduful era transpus în ceramică, în aceste cazuri fiind păstate trăsăturile de bază ale vasului arhaic din piele, căpătând o formă bombată proeminentă cu toartă și fund plat. Din aspectul original al burdufului s-a păstrat gura asimetrică corespunzătoare gâtului animalului, și uneori trei sau patru piciorușe, corespunzătoare apendicelor pielii jupuite de pe picioarele animalului. Aceste vase au pierdut caracterul zoomorf original, înscriindu-se drept o formă nouă în inventarul ceramicii neo-eneolitice. Primele vase de acest tip sunt atestate în Grecia, în neoliticul timpuriu (cca 5000-4500 a. Chr.) având forma unor cupe sau căni. În culturile neo-eneolitice carpato-balcanice se întâlnește tipul de askos egeean de formă scundă sau înaltă, cu sau fără piciorușe și cu toartă. Mai rar, acestea sunt prevăzute cu două guri (una de umplere și alta de golire) sau sunt descentrate și prevăzute cu guri de formă ciudată. În spațiul dintre Carpați și Nipru se cunosc doar forme înalte de askos simplu, fără elemente zoomorfe. Vasele de tip askos sunt prezente în diverse culturi preistorice, cu precădere în Europa de Sud-Est și Anatolia.
Fiind descoperite de multe ori în asociere cu inventar de cult, vasele askos ar putea fi un indicator important al utilizării în practici ritualice religioase. Alături de cele zoomorfe, antropomorfe și vasele de tip rhyton (recipient aproximativ conic din care, în cadrul unor ceremonii erau băute sau se turnate fluide), askosurile au fost încadrate în categoria vaselor cu destinație de cult, fiind legate de libații (act ritual care consta în gustarea și apoi vărsarea unei cupe de vin, lapte etc. ca omagiu adus divinității).
Câteva date despre urmașii lui Manuc Bei (sec. XIX - înc. sec. XX)
Tyragetia, serie nouă, vol. IV [XIX], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Manuc Bey, dragoman of the Porte, State Counselor of the Russian Empire was a well known person in the end of XVIII - early nineteenth century. About his business and political activities have been written monographs, studies and articles. The research time in the archival materials and published works, present several pieces of the lives of children, his grandchildren and great-grandchildren.
In 1822 October 31 the Civil Court of Basarabia was received the application of curates Manuc Bey property, state councilor Neboda and clucerul Burda to file the deceased ately. They presented the Manuc Bey’s testament drawn up in 1815 July 19 in Kronstadt, personally sign by the test. Testament was written in Armenian language, with translation into Russian, being certified by Gregory, Archbishop of the Armenians in Basarabia. This lately caused several years of dispute among heirs. At the same time, is an important source for the study of mentality and every- day life of the age, and pedigree of Manuc Bey study.
Manuc Bey was born in 1769 in Rusciuc in Mardiros Mirzoian and Mamilei’s family, the daughter of Hamum Oglu. First Manuc Bey in 1786 married the daughter of a wealthy Armenian, Avetz in Rusciuc. The second time he married in 1794 with Mariam (in the acts also called Hanuma), daughter of Haji Harutiun. From this marriage were born six children: two boys and four girls. From wills and other archival documents and studies, we identified their names: Murad (Murat in documents, Ivan, Ioan) and Feriat (Grigori in documents, Feriad), Mariam (Maria in documents), Pemba (Kaniane, Keiani, Gaiane, Gayrana in documents), Gadara (in documents Gadir, Gatere, Ecaterina), and Tebera (Gebera in documents).
Manuc Bey followers married with offspring from families known not only in the Russian Empire, but in Europe. The activity of some of them was mentioned at the state level.
List of illustrations: Photo 1. Grand Dragoman Manuc Bey. Photo 2. Armenian Church, burial place of Manuc Bey and his daughters. Photo 3. Tombstone’s Manuc Bey. Photo 4. Tombstone of Mary, the daughter’s Manuc Bey. Photo 5. Tombstone of Pemba (Gaiane), daughter’s Manuc Bey. Photo 6. Murat’s Palace at Hâncești (1927; 2010). Photo 7. “Hunter Palace”, built by Architects Bernardazzi.
List of annex: 1. The testament of Manuc Bey.
Alina Felea
Unele categorii de epitafuri din Ţara Moldovei și țările vecine în sec. XVII - începutul sec. al XIX-lea
Tyragetia, serie nouă, vol. VII [XXII], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Alina Felea
Din istoria familiei în spațiul românesc: beția și relațiile familiale în Ţara Moldovei în sec. XVIII și Basarabia în primele decenii ale sec. al XIX-lea
Tyragetia, serie nouă, vol. VIII [XXIII], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Alina Felea
Populația târgului Soroca (sec. XVI - înc. sec. XIX)
Tyragetia, serie nouă, vol. I [XVI], nr. 2, Istorie. Muzeologie Chișinău, 2007
Alina Felea
Din istoria familiei în Basarabia la începutul sec. al XIX-lea: incapacitatea soțului la viață conjugală
Tyragetia, serie nouă, vol. X [XXV], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Alina Felea
Testamentele Cantemireștilor. Studiu de caz (sec. al XVIII-lea - înc. sec. al XIX-lea)
Tyragetia, serie nouă, vol. V [XX], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Obiectul expus, un vas ceramic de tip „askos", provine din necropola tumulară de lângă satul Ciumai, raionul Taraclia. Vasul a fost descoperit în anul 2015 într-un mormânt cenotaf atribuit culturii Jamnaja, datată în perioada timpurie a epocii bronzului (cca 3300-2600 a. Chr.)...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.