Odată cu instaurarea regimului sovietic după raptul teritorial, în Basarabia s-a declanșat Teroarea Roșie. Începând cu 28 iunie 1940, pe teritoriul Basarabiei, mai apoi a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (2 august 1940), organele de stat au săvârșit un șir de represiuni politice în masă - pretextând motive politice, sociale, religioase și naționale - sub formă de privațiune de libertate, deportare, expulzare și alte măsuri de constrângere. Primele victime ale acestei terori au fost elitele naționale: primarii, învățătorii, judecătorii, avocații, funcționarii, foștii membri ai Sfatului Țării, acuzați de „antisovietism", „activitate contrarevoluționară", apartenență la partidele politice din România etc. Aceștia au fost ținta primelor arestări și încarcerări ale organelor sovietice de represiune. Ulterior, din 1941 au urmat deportările populației băștinașe în Siberia și în lagărele de corecție prin muncă, deportările de populație civilă din 5-6 iulie 1949, precum și cele din 1 aprilie 1951. Conform datelor Comisiei pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, constituită la 14 ianuarie 2010, numărul victimelor deportate și supuse represiunilor în anii 1929-1951 a fost evaluat la peste 90 de mii de persoane. Într-un mod barbar, organele de represiune s-au răfuit și cu participanții și susținătorii mișcării de rezistență din RSSM, considerându-i criminali de stat, trădători, bandiți, tâlhari. Liderii organizațiilor de rezistență erau condamnați, de obicei, la pedeapsa capitală prin împușcare, iar membrii activi - la 25 de ani de privațiune de libertate, ispășindu-și pedeapsa în lagăre de muncă și închisori. Teritoriul imperiului sovietic era împânzit de o rețea odioasă de lagăre de corecție prin muncă și închisori, numită GULAG. Milioane de oameni au fost închiși în sistemul GULAG al Uniunii Sovietice, mulți dintre ei rămași pentru totdeauna pe pământurile Siberiei, în gropi comune și cimitire fără cruci. Majoritatea dintre lagăre erau colonii de muncă corecțională, în care deținuții erau supuși la muncă în mine sau la construcția drumurilor, canalelor, căilor feroviare sau clădirilor. Deținuții munceau sub amenințarea înfometării sau a execuției. Zeci de mii mureau în fiecare an din cauza muncii istovitoare, a condițiilor insuportabile, a execuțiilor sumare și a hranei necorespunzătoare.
O mărturie cutremurătoare a gulagului sovietic este exponatul „Haină de deținut politic", expus în această vitrină. Piesă muzeală - unicat, a fost achiziționată de la fostul deținut politic Vasile Cojocaru, domiciliat în orașul Chișinău. Ea a intrat în patrimoniu în anul 1995, într-o perioadă de activitate intensă a colaboratorilor din muzeu privind colectarea pieselor cu tematica represiunilor comuniste.
Vasile Cojocaru s-a născut în anul 1926, în satul Chioselia Mică, raionul Baimaclia (în prezent, raionul Cantemir). La 16 iunie 1951, a fost condamnat la 25 de ani privațiune de libertate de către Tribunalul Militar al trupelor Ministerului Afacerilor Interne al RSSM, conform articolului 54-1 (a) al codului penal al RSS Ucrainene - „trădare de patrie", și escortat într-un lagăr special din Kazakhstan, cu interdicții în drepturi și confiscarea averii. Evident, ne punem întrebarea: Ce vină se ascunde sub această acuzație de „trădător de patrie", care i-a schimonosit întreaga viață?
În iulie 1941, tatăl lui, Cojocaru Petru Grigore, născut în 1886, a fost arestat și calificat drept „dușman al poporului" (a fost membru al Partidului Național Țărănesc), fiindu-i confiscată toată averea. La 15 august 1942, ca „element social periculos", este închis în lagărul de corecție din orașul Mariinsk, regiunea Kemerovo, unde moare în condiții neclare, cel mai probabil, a fost executat. Vasile, de 14 ani, și mama lui au rămas pe drumuri, fără mijloace de existență. În cele din urmă, casa le este restituită și ei înjgheabă o nouă gospodărie. Dar în 1944 este înrolat în Armata Sovietică și trimis pe linia întâi a Frontului II Belorus, unde a fost rănit de două ori, devenind invalid de război, gradul II. Întors acasă, în 1948, și-a găsit mama pe drumuri și bolnavă. El îndrăznește să ceară de la autorități o parte din averea confiscată, la care primește răspuns o amenințare - că va fi trimis pe urmele tatălui său. Timp de trei ani a fost persecutat pentru această „îndrăzneală", ca în 1951, cu toate că a apărat țara bolșevică cu prețul sănătății, a fost arestat și condamnat. Iată, de fapt, ce se ascunde sub această acuzație de „trădare de patrie", imputată acestui cetățean. În anul 1956, este eliberat din detenție și trimis în Armenia, orașul Erevan, locul de trai indicat de autoritățile lagărului. Mulți ani la rând a fost urmărit de organele securității, aflându-se departe de casă, căci deținuților politici li se interzicea să se întoarcă la locul de trai. Revine acasă mai târziu. Prin certificatul din 28. 02. 1992, eliberat de Procuratura Republicii Moldova, este reabilitat și readus în drepturi. La 25 iulie 1991 este reabilitat și tatăl său.
Haina expusă - vestonul și pantalonii - fac parte din hainele de vară ale deținuților, care mai includeau și o șapcă sub formă rotundă, piesă de care muzeul nu dispune. Ele sunt confecționate din stofă groasă de bumbac. Vestonul are mâneci lungi, guleraș, se încheie cu patru nasturi, având în părți două buzunare aplicate. Pantalonii se încheie cu nasturi, au două buzunare în părți. Pe ambele piese este aplicat numărul „CEE 893" - codul de deținut al lui Vasile Cojocaru. Pe o bucată de stofă albă sunt scrise cu vopsea neagră trei litere mari și trei cifre. Numărul deținutului se aplica în patru locuri ale hainei. Un număr era aplicat pe șapcă, altul - pe spatele vestonului, al treilea - lângă inimă, iar al patrulea - pe pantaloni, mai sus de genunchiul drept sau stâng. Aceste patru locuri, de fapt, erau considerate și ca ținte de ochire, în caz de fugă a deținutului. Numărul se aplica și pe hainele de iarnă a deținuților (pufoaice, pantaloni vătuiți, căciuli). Din încălțăminte deținuții purtau - primăvara, vara și toamna - un fel de galoși mari din țesătură cauciucată, mai rar, cizme de kirză, iar iarna - pâsle. De obicei, celor nou-veniți le dădeau haine de mâna a treia - niște vechituri cu un miros îngrozitor.
Exponatul are o valoare muzeografică incontestabilă. El oferă publicului posibilitatea de a vedea și înțelege consecințele instaurării regimului totalitar comunist în RSSM. Prin expunerea lui, aducem un omagiu tuturor victimelor Terorii Roșii în Basarabia, în pragul zilelor de 13 iunie și 5-6 iulie - zile în care s-au produs cele două valuri de deportări ale băștinașilor noștri.
Străchini din monumentele funerare scitice de la sfârșitul sec. IV - sec. II a. Chr. din stânga Nistrului Inferior
Tyragetia, serie nouă, vol. VIII [XXIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
În lucrare sunt publicate și analizate străchinile din complexele funerare scitice din necropola de lângă satul Hlinaia, precum și din unii tumuli din stânga Nistrului Inferior, încadrate în intervalul de timp sfârșitul sec. IV - sec. II a. Chr. S-a constatat o răspândire foarte largă a acestui tip de recipiente în ritualul funerar al sciților din regiunea Nistrului. Printre ele sunt evidențiate: străchini din lemn, străchini lucrate la roata olarului și străchini modelate cu mâna. Pentru cele modelate cu mâna a fost elaborată o tipologie, ținându-se cont de toate particularitățile morfologice ale vaselor. O atenție deosebită este acordată ornamentului acestor recipiente, care denotă, în primul rând, o tradiție tracică. Analiza răspândirii străchinilor în așezările și necropolele scitice demonstrează procesul de sedentarizare a populației scitice din regiunea Nistrului Inferior în sec. III-II a. Chr.
Lista ilustrațiilor:
Fig. 1. Detalii de fi er de la străchini din lemn (1-6) și străchini lucrate la roata olarului (7, 8) din necropola de la Hlinaia: 1 - mormântul 18/1; 2 - mormântul 46/3; 3 - mormântul 59/1; 4 - mormântul 69/2; 5 - mormântul 80/1; 6 - mormântul 83/1; 7 - mormântul 21/1; 8 - mormântul 85/1. Fig. 2. Străchini modelate cu mâna din necropola de la Hlinaia: 1 - mormântul 2/3; 2 - mormântul 3/1; 3 - mormântul 7/1; 4, 5 - mormântul 8/1; 6 - mormântul 10/1; 7 - mormântul 11/1; 8 - mormântul 13/1. Fig. 3. Străchini modelate cu mâna din necropola de la Hlinaia: 1 - mormântul 13/3; 2 - mormântul 14/2; 3 - mormântul 15/1; 4 - mormântul 15/2; 5 - mormântul 17/1; 6 - mormântul 19/1; 7 - mormântul е 19/3; 8 - mormântul 20/1; 9, 10 - mormântul 22/2; 11 - mormântul 22/3. Fig. 4. Străchini modelate cu mâna din necropola de la Hlinaia: 1 - mormântul е 23/1; 2, 3 - mormântul 26/1; 4 - mormântul 27/1; 5 - mormântul 30/1; 6 - mormântul 33/2; 7 - mormântul 36/1; 8, 9 - mormântul 38/1. Fig. 5. Străchini modelate cu mâna din necropola de la Hlinaia: 1 - mormântul 38/3; 2 - mormântul 39/1; 3 - mormântul 41/2; 4 - mormântul 42/1; 5 - mormântul 43/2; 6 - mormântul 45/1; 7, 8 - mormântul 46/4; 9 - mormântul 47/1. Fig. 6. Străchini modelate cu mâna din necropola de la Hlinaia: 1 - mormântul 48/1; 2 - mormântul 49/1; 3 - mormântul 50/1; 4, 5 - mormântul 52/1; 6 - mormântul 55/1; 7 - mormântul 56/1; 8, 9 - mormântul 56/2; 10, 11 - mormântul е 57/1. Fig. 7. Străchini modelate cu mâna din necropola de la Hlinaia: 1 - mormântul 60/1; 2 - mormântul 60/2; 3 - mormântul 62/1; 4, 5 - mormântul 64/1; 6 - mormântul 65/1; 7 - mormântul 67/4; 8 - mormântul 68/1; 9 - mormântul 74/2; 10 - mormântul 75/2; 11 - mormântul 76/1; 12 - mormântul 77/1; 13 - mormântul 78/3; 14 - mormântul 81/1; 15 - mormântul 81/3. Fig. 8. Străchini modelate cu mâna din necropola de la Hlinaia: 1 - mormântul 82/1; 2 - mormântul 86/1; 3 - mormântul 87/1; 4 - mormântul 88/1; 5 - mormântul 89/1; 6 - mormântul 91/2. Fig. 9. Străchini modelate cu mâna din necropola de la Hlinaia: 1 - mormântul 93/1; 2 - mormântul 93/2; 3 - mormântul 94/1; 4 - mormântul 95/1; 5 - mormântul 96/1; 6 - mormântul 96/2; 7 - mormântul 99/1; 8 - mormântul 101/2; 9 - trizna tumulului nr. 102; 10 - mormântul 102/3. Fig. 10. Străchini modelate cu mâna din necropola de la Hlinaia: 1 - mormântul 103/1; 2 - mormântul 104/1; 3, 4 - mormântul 105/2; 5 - șanțul tumulului nr. 106; 6 - mormântul 106/1; 7 - mormântul 107/3; 8 - mormântul 109/1; 9 - mormântul 113/1; 10 - mormântul 114/1; 11 - șanțul tumulului nr. 115; 12 - mormântul 115/1. Fig. 11. Străchini modelate cu mâna din tumulii scitici din regiunea Tiraspolului: 1 - tumulul nr. 275 de lângă Hlinaia; 2 - tumulul nr. 131 de lângă Parcani; 3 - tumulul nr. 154 de lângă Parcani; 4 - tumulul nr. 174 de lângă Parcani; 5 - tumulul nr. 282 de lângă Cioburci; 6 - tumulul nr. 288 de lângă Cioburci; 7 - tumulul nr. 402 de lângă Cioburci; 8 - tumulul nr. 405 de lângă Cioburci; 9 - tumulul nr. 408 de lângă Cioburci (după Мелюкова 1962). Fig. 12. Tipologia străchinilor modelate cu mâna. Fig. 13. Modalități de ornamentare a buzelor străchinilor modelate cu mâna din înmormântările scitice din regiunea Nistrului de la sfârșitul sec. IV - sec. II a. Chr.: 1-3 - brâie pe partea orizontală a buzelor; 4-11 - proeminențe pe partea laterală a buzelor. Fig. 14. Tamga pe fundul unei străchini modelate cu mâna din mormântul 81/3, necropola scitică de la Hlinaia.
Николай Тельнов, Виталий Синика
O înmormântare getică descoperită în stânga Nistrului și unele probleme ale ritului funerar la traci
Tyragetia, serie nouă, vol. VII [XXII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Odată cu instaurarea regimului sovietic după raptul teritorial, în Basarabia s-a declanșat Teroarea Roșie. Începând cu 28 iunie 1940, pe teritoriul Basarabiei, mai apoi a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (2 august 1940), organele de stat au săvârșit un șir de represiuni politice în masă - pretextând motive politice, sociale, religioase și naționale - sub formă de privațiune de libertate, deportare, expulzare și alte măsuri de constrângere...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
În iulie 1941, tatăl lui, Cojocaru Petru Grigore, născut în 1886, a fost arestat și calificat drept „dușman al poporului" (a fost membru al Partidului Național Țărănesc), fiindu-i confiscată toată averea. La 15 august 1942, ca „element social periculos", este închis în lagărul de corecție din orașul Mariinsk, regiunea Kemerovo, unde moare în condiții neclare, cel mai probabil, a fost executat. Vasile, de 14 ani, și mama lui au rămas pe drumuri, fără mijloace de existență. În cele din urmă, casa le este restituită și ei înjgheabă o nouă gospodărie. Dar în 1944 este înrolat în Armata Sovietică și trimis pe linia întâi a Frontului II Belorus, unde a fost rănit de două ori, devenind invalid de război, gradul II. Întors acasă, în 1948, și-a găsit mama pe drumuri și bolnavă. El îndrăznește să ceară de la autorități o parte din averea confiscată, la care primește răspuns o amenințare - că va fi trimis pe urmele tatălui său. Timp de trei ani a fost persecutat pentru această „îndrăzneală", ca în 1951, cu toate că a apărat țara bolșevică cu prețul sănătății, a fost arestat și condamnat. Iată, de fapt, ce se ascunde sub această acuzație de „trădare de patrie", imputată acestui cetățean. În anul 1956, este eliberat din detenție și trimis în Armenia, orașul Erevan, locul de trai indicat de autoritățile lagărului. Mulți ani la rând a fost urmărit de organele securității, aflându-se departe de casă, căci deținuților politici li se interzicea să se întoarcă la locul de trai. Revine acasă mai târziu. Prin certificatul din 28. 02. 1992, eliberat de Procuratura Republicii Moldova, este reabilitat și readus în drepturi. La 25 iulie 1991 este reabilitat și tatăl său.
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
