Istoria acestei icoane își are rădăcinile în secolul al X-lea, la schitul Protaton de pe Sfântul Munte. În una din chilii ce purta numele „Adormirea Maicii Domnului", trăia un ieromonah bătrân, împreună cu un ucenic al său, care păstrau un superb chip al Fecioarei. Era o icoană veche care se va face vestită prin descoperirea rugăciunii „Cuvine-se cu adevărat". Prin anii 980-982, într-un ajun de duminică, înainte de privegherea de toată noaptea, bătrânul călugăr plecase la biserica din apropiere şi lăsase cuvânt ucenicului să facă rânduiala religioasă şi în chilie. Cum era de ascultare, ucenicul făcuse întocmai ce i s-a spus. Când acesta ajunge la cântarea a IX-a Canoanelor „Ceea ce eşti mai curată decât serafimii...", iată că aude cum cineva începe să cânte împreună cu el „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu". Era un călugăr pelerin, apărut pe neprins de veste, care se alăturase celui din chilie, în săvârşirea rânduielilor de rigoare. În acest moment icoana a început să radieze lumină în jurul său, ca în plină zi. Ucenicul, uluit de cele petrecute, îl roagă pe misteriosul călugăr să-i scrie versurile. Acesta i le scrie cu degetul pe o ţiglă de parcă scria pe ceară moale şi-i spune : „De acum înainte aşa să cântaţi şi voi, ortodocşii", şi zicând acestea s-a făcut nevăzut. Ucenicul, rămas de unul singur, se dumerise că fusese martorul unor mari întâmplări. Îl luminase gândul, că pelerinul n-a fost altcineva decât Sfântul Arhanghel Gavriil şi venise, cum făcuse şi alteori, să aducă oamenilor cuvântul Celui de Sus.
Din chilia „Adormirea Maicii Domnului" icoana a fost pusă în Sfântul Altar a bisericii Protaton, unde şi până astăzi se păstrează o icoană de acest fel, iar ţigla cu cântarea divină este dusă la Constantinopol şi inclusă în cărţile de cult ale Bisericii Ortodoxe. În scurt timp, rugăciunea Arhanghelului Gavriil a fost introdusă în cadrul Sfintei Liturghii, imediat după Sfinţirea Darurilor de Pâine şi Vin. Valea cu chiliile se numeşte de atunci Adin, ceea ce înseamnă „a cânta", „cântare". Icoana ''Cuvine-se cu adevărat'' este de o inestimabilă valoare şi a devenit protectoarea Sfântului Munte. Icoana este sărbătorită la 11/24 iunie, comemorând minunata apariţie a Sfântului Arhanghel și la 13/26 iulie în cinstea Soborului Arhanghelului Gavriil.
Este o icoană de tip Eleusa, personajele centrale exprimând gingăşie şi tandreţe. Ţine Pruncul cu mâna dreaptă, cu cea stângă, petrecută pe sub picoarele lui, prinde între degete cămaşa fiului. Micul Iisus poartă cămaşă scurtă, până la genunchi, în mâna dreaptă ţine sulul, pe care sunt scrise cuvintele Axionului. Mâna stângă, însă, este strecurată pe sub vălul Maicii Domnului spre umărul Ei stâng. Ambii poartă coroane şi nimburi aurite. Doi îngeri încadrează nimbul Preacuratei, iar în cer deschis Atotputernicul binecuvântează cu ambele maini. Realizată în tehnica tempera pe lemn, icoana este prevăzută cu foiță de aur și email multicolor ce conferă imaginii o finețe aparte. Inscripția de pe latura inferioară a chenarului anunță că icoana a fost realizată de pictorul Ioasaf, în anul 1905.
Este vorba de călugărul zugrav Ioasaf Berghie (1862-?) de la mănăstirea Noul Neamţ, aflându-se aici în perioada anul 1887 - anii '40 ai secolului XX, ocupând trei camere, „ca să-şi aşeze atelierul ... în care a lucrat continuu la icoane şi mănăstiri". Născut în familia dascălului bisericii din satul Jabca, Ștefan Berghie, Ioan Berghie a îndrăgit de tânăr chipurile sfinte din icoane. În anul 1890, însuşi stareţul Andronic de la Noul Neamţ l-a binecuvântat sa picteze icoane. Primind monahismul în anul 1895 cu numele Ioasaf, va merge pe jos să viziteze mari centre bisericeşti din preajmă și de mai departe, de unde va prelua taina zugrăvirii icoanelor. De la primele icoane interpretate într-un stil naiv, va ajunge să picteze icoane ca un adevărat profesionist, deprinzând şi tehnici decorative noi. Devine foarte popular în toată Basarabia, lucrările lui fiind solicitate şi peste hotarele ţării. Pictând un număr impunător de icoane acestea ajung să fie comercializate drept icoane provenite din marile ateliere meșteșugărești. În sensul evitării acestor situaţii confuze, primeşte binecuvântarea stareţului de a-şi lăsa semnătura pe icoane, astfel obținând celebritate și numele lui.
Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Veronica Perju, Livia Ermurachi
Prima fază de edificare a fortificației de la Horodca Mică
Tyragetia, serie nouă, vol. IV [XIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
During four years time (2006-2009) regular investigations were undertaken in the area covered by the defensive line at Horodca Mică. We would like to emphasize that our field observations suggest the existence of several stages of fortification of the same space and what is visible today in the form of a hill of impressive dimensions, preceded by an adjacent ditch, are only ruins of the final phase of this defensive system. Since the stratigraphic picture is too complex to be present in its entire form (even preliminarily), we decided to focus on some particular aspects which can be introduced to an academic audience with sufficient confidence. Therefore we only focused on the first stage of fortification of the promontory of Horodca Mică.
To prove out point we present, primarily, a number of objective observations registered on the ground. Secondly, we explain our vision about how the defensive system was built in the first phase. Finally, we will analyze the techniques and materials used in constructions and their existing analogies, the available chronological markers, and the fate the fortification had.
In conclusion, we affirm that a complex defensive system was arranged in this space. The construction was based on a wooden case extended over 4.3 meters, and was filled up with soil that was excavated from its front. This formed a ditch measuring 7.8 meters at the opening and of 2.7 meters at its maximum depth. It should be noted that the ditch was at 3.7 meters distance from the limit of construction, forming in this way the traditional berm for such defensive systems. Similar edifices could be reported in the eastern Carpathian area and neighboring areas during the whole Latène period.
List of illustrations: Fig. 1. Horodca Mică: 1 - Horodca Site location; 2 - topographic sketch of sections location drown in 2006-2009 years. Fig. 2. Horodca Mică. Section nr. 1 in the area of I phase of fortification. Plan and profile. Fig. 3. Horodca Mică 2009. Plan and profiles of the complexes from section nr. 1. Fig. 4. Horodca Mică. Sight of the fortified enclosure: 1 - Southern view; 2 - Western view. Fig. 5. Horodca Mică. Sight of the bastion: 1 - Southern view; 2 - Western view. Fig. 6. Horodca Mică: 1 - sequence of research process of defensive system; 2 - Southern view of the section nr. 1 after releasing the beginning few layers. Fig. 7. Horodca Mică. Sight of the fortification: 1 - Northerly view; 2 - Southern view. Fig. 8. Horodca Mică. Section nr. 1. Sight of the West profile ith delimitation of the various phases of construction. Fig. 9. Horodca Mică. The West profile of the section nr 1 with traces of defensive, I phase construction. Fig. 10. Horodca Mică: 1 - sight of the burnt, clay concentration; 2 - view of the coal strip detected under agglomeration of soldering. Fig. 11. Horodca Mică. Section nr. 1: 1 - sight of the West profile in the area of the ruins of the I phase construction; 2 - the agglomeration of soldering and wood coal. Fig. 12. Horodca Mică. Section nr. 1: 1 - delimitation of the ground lenses between I phase of the constructions damage and II phase; 2 - the I phase ditch in the investigations process. Fig. 13. Horodca Mică. Section nr. 1: 1 - the plan of the complexes nr. 26 and nr. 27 from Southern extreme of the I phase; 2 - The section of the complexes nr. 26 and nr. 27. Fig. 14. Horodca Mică. Section nr. 1. Sight of the ditch were was identified complexes nr. 44 and 46: 1 - a general view; 2 - sight of the Eastern view; 3 - sight of the Western view. Fig. 15. Horodca Mică. Section nr. 1: 1 - sight of the complex nr 46 in the discovery phase; 2 - sight of the discovered complex nr. 46 and complex nr. 44 in the investigations process; 3 - sight of the complexes nr. 46 and 44. Fig. 16. Horodca Mică. Section nr. 1. Sight of the discovery phase of complexes nr. 28 and nr. 29: 1 - a general view of the both complexes; 2 - complex nr. 28; 3 - complex nr. 29. Fig. 17. Horodca Mică. Section nr. 1. Complexes nr. 28 and nr. 29: investigations process. Fig. 18. Horodca Mică. Section nr. 1. Sight of the research phase of complexes nr. 28 and. 29: 1 - complex nr. 28; 2 - complex nr. 29.
Fig. 19. Horodca Mică. Section nr. 1. Sight of the complexes from A3 and A4 squares.
Octavian Munteanu
Construcții defensive în fortificația getică Horodca Mare, raionul Hâncești
Tyragetia, serie nouă, vol. IX [XXIV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică Chișinău, 2015
Octavian Munteanu
Noi descoperiri defensive în partea de vest a promontoriului Butuceni, raionul Orhei (cercetările arheologice din anul 2015)
Tyragetia, serie nouă, vol. X [XXV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Vasile Iarmulschi
Michał Grygiel, Chronologia przemian kultorowych w dobie przełomu starzego i młodzego okresu przedrzymskiego na Niżu Polskim. Łódź: Fundacja Badań Archeologicznych Imienia Profesora Konrada Jażdżewskiego, 2018, 822 p., ISBN: 978-83-948140-2-1
Tyragetia, serie nouă, vol. XV [XXX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2021
Vasile Iarmulschi
Cu privire la cronologia necropolei de epocă Latène de la Cammer (Lkr. Potsdam-Mittelmark)
Tyragetia, serie nouă, vol. XIII [XXVIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Vasile Iarmulschi
Amfore grecești descoperite în mediul culturii Poienești-Lucașeuca
Tyragetia, serie nouă, vol. VI [XXI], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Istoria acestei icoane își are rădăcinile în secolul al X-lea, la schitul Protaton de pe Sfântul Munte. În una din chilii ce purta numele „Adormirea Maicii Domnului", trăia un ieromonah bătrân, împreună cu un ucenic al său, care păstrau un superb chip al Fecioarei...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.