Rezumat

Pentru intervalul de timp, cuprins între a doua jumătate a sec. XII a. Chr. și începutul sec. VIII a. Chr., în spațiul tiso-nistrean au fost documentate cca 140 fortificații. Majoritatea lor (121) sunt concentrate în arealul culturii Gáva-Holihrady, restul, într-un număr mai mic, sunt cunoscute în culturile: Vârtop, Chișinău-Corlăteni, Babadag, Cozia-Saharna și Insula Banului. Indiferent de apartenența culturală, fortificațiile hallstattiene timpurii conțin o serie de trăsături comune: amplasarea în locuri strategice; prezența elementelor defensive artifi ciale („val”, șanț etc.); adaptarea sistemului defensiv la particularitățile terenului pe care acestea sunt amplasate etc. Un element foarte important în cadrul așezărilor fortificate îl reprezintă modalitatea de intrare în incintă. Astfel, accesul trebuia să fi e lesnicios pentru locuitorii cetății și dificil pentru inamic. În prezent dispunem de informații directe sau indirecte cu privire la porțile de intrare în cca 36 fortificații din arealul culturii Gáva-Holihrady, în două din cultura Vârtop și în câte una – Babadag și Cozia-Saharna. În funcție de locul de amplasare a porților, ele pot fi divizate în: (I) – porți frontale și (II) – porți laterale. I. Porțile frontale, de regulă, sunt plasate aproximativ la mijlocul liniei defensive ce fortifica situl pe cea mai accesibilă latură. Actualmente vestigiile lor apar ca o simplă întrerupere în linia defensivă (Ciceu-Corabia „Măgura”, Tállya „Óvar”, Gorodnicja, Preutești, Portărești „Cetățuie” etc.), sau însoțite de unele amenajări defensive suplimentare (Călinești Oaș, Subcetate, Teleac, Voivodeni „Benk”, Pocreaca „Cetățuie” etc.). II. Porțile laterale sunt plaste, de regulă, pe/sau în apropierea laturilor ce dispun de o bună apărare naturală. În cazurile când este atestată o singură poartă, ea reprezintă principalul loc de acces în cetate. Iar la fortificațiile la care sunt identificate mai multe porți, ele, de obicei, joacă un rol secundar. Porțile laterale, ca și cele frontale, în funcție de particularitățile de construcție, pot fi divizate în: simple (Voloka, Girs’ke, Sighetul Marmației etc.) și cu amenajări suplimentare (Lisičniki, Tilișca, Sărățel „Cetate” etc.). Porți similare, inclusiv cele protejate de unele construcții defensive adiacente, capătă o largă răspândire și în mediile culturale din teritoriile limitrofe, mai ales, din Vest (Kyjatice, Lausitzer, Urnenfeld etc.). Ca urmare a studierii porților și căilor de acces s-a observat că lor le-a fost acordată o atenție deosebită, ceea ce presupune existența în perioada hallstattiană a unor cunoștințe temeinice în domeniul arhitecturii militare. În majoritatea cazurilor când au fost amenajate porți, însoțite de unele construcții defensive auxiliare, acestea au fost concepute în așa mod ca cel care intenționa să intre în cetate era întotdeauna expus loviturilor (atacului) din partea dreaptă, neapărată de scut.

Lista ilustrațiilor: Fig. 1. Harta răspândirii fortificațiilor la care au fost atestate porți de intrare. Fig. 2. Tipologia porților de intrare. Fig. 3. Fortifi cații cu porți frontale de tip I.a: 1 - Gorodnicja (după Maleev 1988, ryc. 8); 2 - Tállya „Óvar” (după Matuz, Nováki 2002, Abb. 5); 3 - Preutești (după Ursulescu, Popovici 1997, fi g. 2); 4 - Ardanovo „Boguslav” (după Мойжес 2011, рис. 3). Fig. 4. Variantă de reconstituire a unei porți frontale de tip I.a. Fig. 5. Orosháza. 1 - Ortofotoplan (după Google Earth Pro); 2 - planul fortificației (după Banner 1939, Taf. II, K-K). Fig. 6. Teleac. 1 - Fotografie aeriană, proiecție dinspre nord-vest (după Panorame istorice 2012, 45); 2 - plan topografic (după Ciugudean 2012, fig. 2); 3 - poarta de intrare, detaliu (desen după Ciugudean 2012, fi g. 2). Fig. 7. Subcetate „Dealul Petriș”. 1 - Planul cetății; 2 - poarta de intrare, detaliu (după Vasiliev 1995, pl. I). Fig. 8. Variantă de reconstituire a unei porți frontale de tip I.b.2. Fig. 9. Voivodeni „Benk”. 1 - Planul cetății (după Horedt 1981, Abb. 2); 2 - poarta de intrare, detaliu; 3 - variantă de reconstituire a porții. Fig. 10. Fortificații cu porți frontale de tip I.b.3: 1 - Šelestovo „Tupča” (desen după Балагурi 1972, рис. 2); Pocreaca „Cetățuia” (desen după Iconomu 1996, fig. 2). Fig. 11. Variantă de reconstituire a unei porți frontale de tip I.b.3. Fig. 12. Fortificații cu porți laterale de tip IIa: 1 - Nagorjani (după Кучера 1983, рис. 4/3); 2 - Sighetul Marmației „Dealul Cetății (după Horedt 1966, fi g. 5); 3 - Voloka (după Могилов 2010, рис. 3/1). Fig. 13. Fortifi cații cu porți laterale de tip IIa: 1 - Lisičniki (după Maleev 1988, ryc. 1 și 5); 2 - Tilișca „Cățănaș” (după Lupu 1989, fi g. 2). Fig. 14. Variantă de reconstituire a unei porți laterale de tip II.b