Realizată în 1902 de compania „AG vorm Siedel & Nauman" din Dresden, Germania.
Dimensiuni: lungime-38 cm, lățime-35 cm, înălțime-20 cm. Greutate-16 kg. A intrat în colecția muzeală în 1984, prin transfer de la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. Mașina cuprinde carul normal, instalat pe rulmenți cu bile și role, și claviatura standard, pe care sunt montate 42 de clape cu două seturi complete de alfabet latin și chirilic, semne de punctuație, cifre și simboluri matematice, capabile să tasteze 126 de caractere. Sub carcasa din metal se află barele de scriere, dispuse în evantai, ce conțin caracterele în relief și rolele cu bandă tușată. Prin apăsarea clapelor se acționează barele de scriere, care lovesc banda tușată și imprimă caracterele pe hârtia încordată în sulul mașinii. Are părțile laterale frumos decorate cu elemente rafinate turnate din fontă, stil Art Nouveau, care reprezintă denumirea mărcii - „Ideal". Modelul Polyglott, dotat cu claviatură bilingvă brevetată în Marea Britanie de către Max Klaczko din Riga-Letonia, a fost produs între anii 1902 și 1913, reprezentând prima mașină care scria în două limbi. Mașina „Ideal Polyglott" a fost vândută activ în Imperiul Rus și foarte populară în Polonia, Bulgaria și Serbia. Mașina de scris - un dispozitiv mecanic folosit pentru imprimarea textelor direct pe hârtie - se numără printre cele mai importante invenții ale lumii moderne, deoarece a revoluționarizat procesul de comunicare. De la sfârșitul secolului al XIX-lea și până la începutul secolului al XXI-lea a devenit un instrument indispensabil, folosit pe scară largă de către scriitori, în birouri și pentru corespondența de afaceri, în case private. Momentul de vârf al mașinii de scris a fost în anii '50 ai sec. XX, când media de vânzări a atins în SUA 12 milioane de unități. În noiembrie 2012, fabrica „Brother" din Marea Britanie a produs ceea ce a pretins a fi ultima mașină de scris, aceasta fiind donată Muzeului Științelor din Londra.
Apariția calculatorului și a programelor de procesare text, inventarea imprimantei și scăderea prețurilor la toate acestea, au dus la dispariția mașinii de scris de pe piața largă. Aceasta a devenit exponat de muzeu. La 23 iunie se marchează Ziua mașinii de scris, ziua în care inventatorul și jurnalistul american Christopher Latham Sholes a patentat mașina sa de scris. Astfel, este celebrat dispozitivul simplu, care este deja istorie, și minunatele realizări literare pe care le-a dat lumii începând din 1868.
Tipologia și evoluția porților și căilor de acces în cetățile hallstattiene timpurii din spațiul tisonistrean
Tyragetia, serie nouă, vol. IX [XXIV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică Chișinău, 2015
Rezumat
Pentru intervalul de timp, cuprins între a doua jumătate a sec. XII a. Chr. și începutul sec. VIII a. Chr., în spațiul tiso-nistrean au fost documentate cca 140 fortificații. Majoritatea lor (121) sunt concentrate în arealul culturii Gáva-Holihrady, restul, într-un număr mai mic, sunt cunoscute în culturile: Vârtop, Chișinău-Corlăteni, Babadag, Cozia-Saharna și Insula Banului. Indiferent de apartenența culturală, fortificațiile hallstattiene timpurii conțin o serie de trăsături comune: amplasarea în locuri strategice; prezența elementelor defensive artifi ciale („val”, șanț etc.); adaptarea sistemului defensiv la particularitățile terenului pe care acestea sunt amplasate etc. Un element foarte important în cadrul așezărilor fortificate îl reprezintă modalitatea de intrare în incintă. Astfel, accesul trebuia să fi e lesnicios pentru locuitorii cetății și dificil pentru inamic. În prezent dispunem de informații directe sau indirecte cu privire la porțile de intrare în cca 36 fortificații din arealul culturii Gáva-Holihrady, în două din cultura Vârtop și în câte una – Babadag și Cozia-Saharna. În funcție de locul de amplasare a porților, ele pot fi divizate în: (I) – porți frontale și (II) – porți laterale. I. Porțile frontale, de regulă, sunt plasate aproximativ la mijlocul liniei defensive ce fortifica situl pe cea mai accesibilă latură. Actualmente vestigiile lor apar ca o simplă întrerupere în linia defensivă (Ciceu-Corabia „Măgura”, Tállya „Óvar”, Gorodnicja, Preutești, Portărești „Cetățuie” etc.), sau însoțite de unele amenajări defensive suplimentare (Călinești Oaș, Subcetate, Teleac, Voivodeni „Benk”, Pocreaca „Cetățuie” etc.). II. Porțile laterale sunt plaste, de regulă, pe/sau în apropierea laturilor ce dispun de o bună apărare naturală. În cazurile când este atestată o singură poartă, ea reprezintă principalul loc de acces în cetate. Iar la fortificațiile la care sunt identificate mai multe porți, ele, de obicei, joacă un rol secundar. Porțile laterale, ca și cele frontale, în funcție de particularitățile de construcție, pot fi divizate în: simple (Voloka, Girs’ke, Sighetul Marmației etc.) și cu amenajări suplimentare (Lisičniki, Tilișca, Sărățel „Cetate” etc.). Porți similare, inclusiv cele protejate de unele construcții defensive adiacente, capătă o largă răspândire și în mediile culturale din teritoriile limitrofe, mai ales, din Vest (Kyjatice, Lausitzer, Urnenfeld etc.). Ca urmare a studierii porților și căilor de acces s-a observat că lor le-a fost acordată o atenție deosebită, ceea ce presupune existența în perioada hallstattiană a unor cunoștințe temeinice în domeniul arhitecturii militare. În majoritatea cazurilor când au fost amenajate porți, însoțite de unele construcții defensive auxiliare, acestea au fost concepute în așa mod ca cel care intenționa să intre în cetate era întotdeauna expus loviturilor (atacului) din partea dreaptă, neapărată de scut.
Lista ilustrațiilor: Fig. 1. Harta răspândirii fortificațiilor la care au fost atestate porți de intrare. Fig. 2. Tipologia porților de intrare. Fig. 3. Fortifi cații cu porți frontale de tip I.a: 1 - Gorodnicja (după Maleev 1988, ryc. 8); 2 - Tállya „Óvar” (după Matuz, Nováki 2002, Abb. 5); 3 - Preutești (după Ursulescu, Popovici 1997, fi g. 2); 4 - Ardanovo „Boguslav” (după Мойжес 2011, рис. 3). Fig. 4. Variantă de reconstituire a unei porți frontale de tip I.a. Fig. 5. Orosháza. 1 - Ortofotoplan (după Google Earth Pro); 2 - planul fortificației (după Banner 1939, Taf. II, K-K). Fig. 6. Teleac. 1 - Fotografie aeriană, proiecție dinspre nord-vest (după Panorame istorice 2012, 45); 2 - plan topografic (după Ciugudean 2012, fig. 2); 3 - poarta de intrare, detaliu (desen după Ciugudean 2012, fi g. 2). Fig. 7. Subcetate „Dealul Petriș”. 1 - Planul cetății; 2 - poarta de intrare, detaliu (după Vasiliev 1995, pl. I). Fig. 8. Variantă de reconstituire a unei porți frontale de tip I.b.2. Fig. 9. Voivodeni „Benk”. 1 - Planul cetății (după Horedt 1981, Abb. 2); 2 - poarta de intrare, detaliu; 3 - variantă de reconstituire a porții. Fig. 10. Fortificații cu porți frontale de tip I.b.3: 1 - Šelestovo „Tupča” (desen după Балагурi 1972, рис. 2); Pocreaca „Cetățuia” (desen după Iconomu 1996, fig. 2). Fig. 11. Variantă de reconstituire a unei porți frontale de tip I.b.3. Fig. 12. Fortificații cu porți laterale de tip IIa: 1 - Nagorjani (după Кучера 1983, рис. 4/3); 2 - Sighetul Marmației „Dealul Cetății (după Horedt 1966, fi g. 5); 3 - Voloka (după Могилов 2010, рис. 3/1). Fig. 13. Fortifi cații cu porți laterale de tip IIa: 1 - Lisičniki (după Maleev 1988, ryc. 1 și 5); 2 - Tilișca „Cățănaș” (după Lupu 1989, fi g. 2). Fig. 14. Variantă de reconstituire a unei porți laterale de tip II.b
Aurel Zanoci, Mihail Băţ, Vitalie Sochircă, Victor Dulgher, Vladimir Chitic, Daniel Cuculescu
Habitatul getic în zona satului Socola (raionul Șoldăneşti, Republica Moldova)
Tyragetia, serie nouă, vol. XVI [XXXI], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2022
Ion Niculiță, Aurel Zanoci, Mihail Băț, Sergiu Matveev
Investigațiile arheologice la situl Saharna Mare (2009-2012) (II)
Tyragetia, serie nouă, vol. VII [XXII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Aurel Zanoci, Andrei Asăndulesei, Mihail Băţ, Vitalie Sochircă, Tatiana Nagacevschi, Adrian-Felix Tencariu, Victor Dulgher
Pas cu pas. Cercetări interdisciplinare la situl de epoca fierului de la Saharna „Rude” din bazinul Nistrului de Mijloc
Tyragetia, serie nouă, vol. XVI [XXXI], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2022
Aurel Zanoci, Mihail Băț
Investigațiile arheologice la așezarea traco-getică Saharna „La Şanț” (campania 2007)
Tyragetia, serie nouă, vol. II [XVII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Ion Niculiţă, Aurel Zanoci, Mihail Băţ, Victor Dulgher
Investigaţiile arheologice la situl Saharna Mare / „Dealul Mănăstirii”, raionul Rezina (2017-2019)
Tyragetia, serie nouă, vol. XIII [XXVIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Realizată în 1902 de compania „AG vorm Siedel & Nauman" din Dresden, Germania. Dimensiuni: lungime-38 cm, lățime-35 cm, înălțime-20 cm. Greutate-16 kg. A intrat în colecția muzeală în 1984, prin transfer de la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.