Este un trofeu sportiv obţinut la un concurs interşcolar, organizat de comisia sportivă de oină între instituţiile şcolare din Basarabia interbelică. Nu cunoaştem instituţiile şcolare participante la acest concurs, nici locul organizării, ştim doar că unul dintre învingători s-a ales cu premiul II şi că evenimentul a avut loc pe 13 mai 1934. Pe această cale aflăm despre existenţa, la nivel şcolar, a diferitor competiţii sportive organizate de către instituţiile şcolare, printre care şi jocul de oină. Oina este un sport frumos şi complex, care dezvoltă fizicul şi spiritul, curajul şi dorinţa de perfecţionare. Oina este o comoară a poporului român, care trebuie păstrată cu sfinţenie şi transmisă viitoarelor generaţii.
Pentru naţiunea română jocul de oină sau hoina este considerat un joc sportiv naţional, având o vechime de cel puţin şase secole. Jocul de oină este practicat continuu, cel puţin din secolul al XIV-lea, conform cronicilor şi hrisoavelor timpului, fiind menţionat prima dată documentar la 1364, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă. Jocul solicită calităţi sportive complexe (viteză bună de alergare, reflexe rapide în mişcările de autoapărare faţă de loviturile mingii, precizie în aruncarea şi lovirea mingii cu un baston sau bâtă). Oina este un sport care ne identifică în aceeaşi măsură ca şi lupta naţională, trânta. Jocul devine atractiv printre tinerii de la sate, pătrunde în programa şcolară prin intermediul lecţiilor de educaţie fizică. Prin Reforma Învăţământului de la 1898, precum şi prin alte decizii ministeriale, ministrul învăţământului, Spiru Haret, introduce practicarea obligatorie a oinei în şcolile de toate gradele, totodată decide organizarea anuală a concursurilor şcolare de oină.
La 9 mai 1899, la Bucureşti, a fost organizat primul campionat naţional de oină, echipele fiind formate din liceeni. Învingătoare a fost echipa Liceului Nicolae Bălcescu din Brăila.
În 1912 este creată Federaţia Societăţii Sportive din România (FSSR) cu sediul la Bucureşti în componenţa căreia intrau 13 comisii sportive, printre care şi comisia de oină.
Odată cu Unirea de la 1918, are loc reorganizarea FSSR, în 1923, cu includerea în componenţa ei a celorlalte comisii sportive de oină din Transilvania, Bucovina şi Basarabia.
• Nicolae Răileanu, Din istoria Muzeelor Moldovei. Muzeul de Antichități al Nataliei Sicard din Vadul lui Vodă • Grigore Jitaru, Blazoanele dinastice și stema de stat a Moldovei • Vlad D. Ghimpu, Biserica Adormirii Maicii Domnului de la mănăstirea Căpriana • Vasile Negruță, Dan Suruceanu, Creația Zugravului Gherasim șl sculptorului D. Ştefan la răscrucea secolelor XVIII-XIX • Vasile Haheu, Cetățile traco-geto-daclce și elemente de urbanizare la tracii de nord • Alexandru Levinschi, Atelierele de ceramică de la Soloncenl și unele probleme privind olăritul la purtătorii culturii Sântana da Mureș-Cerneahov
II. Arheologie și Istorie veche
• Ilie Borziac, Philip Allsworth, Nicolae Chetraru, Cercetări interdisciplinare în grotele paleolitice din Nord-Vestul Moldovei • Serghei Covalenco, Nicolae Chetraru, Așezarea mezolltlcâ de la Sărăteni • Oleg Levițki, Tatiana Demcenco, Tumuli din epoca fierului timpuriu de lângă satul Cotiujeni • Serghei Agulnlcov, Cociulia - Cetățuie în codrii Tighecilor • Natalia Mateevici, Piese arheologice provenite din colecția lui Ion Surucean • Ilie Borziac, Alexei Zagaievschi, Cele mai vechi file din istoria satului Cosăuți
III. Istorie medievală
• Ion Hâncu, Rezultatele cercetărilor arheologice de la biserica cu pronaosul lărgit din Orheiul Vechi • Pavel Bârnea, Despre soarta istorică a Orheiului Vechi • Petre Beșliu, Contribuția universității săsești la consolidarea sistemului de fortificații din defileul Oltului • Ana Boldureanu, Vera Paiul, Tezaurul monetar de la Gârbova • Mihai Onilă, Eparhia Chișinăului și Hotinului (180 ani de la organizare)
IV . Istorie modernă și contemporană
• Măria Hasnaș, Cazimireștii în Basarabia. Ramura din Hotin • Aurelia Cornețchi, Contribuții ta istoria Liceului de fete din Cetatea Albă • Тамара Синхани, Из истории иконописания в Ново-Нямецком монастыре • Ирина Гончарова, Сканные сумочки • Liubovi Malahov, Colecția presei periodice din sec. XIX – începutul sec. XX • Vitalie Juc, Valentin Tomuleț, Schiță din istoria satului Tabani • Tamara Stamatov, Tehnici vechi românești de cusut în ornamentarea cămașelor femeiești • Elvira Vacula, Societatea Națională de Cruce Roșie din Basarabia. Anii 1920-1930 • Nadejda Lavric, Din istoria documentelor puse în circulație în Basarabia interbelică • Elena Postică, Deputații Sfatului Ţării represați în anul 1940 • Людмила Пасиковская, О раскулачивании и выселении в MACCP в 1930-1931
V. Muzeologie si memorialistică
• Elena Ploșnița, Unele aspecte din activitatea muzeografică a lui Nicolae Iorga • Eugenia Borodac, Nicolae Dimo - savant cu renume în pedologie • Любовь Репринцева, Судьба ученого Г.И. Пысларь • Мария Евдокимова, Михаил Паутынский – ученый винодел и химик
VI. Recenzii
• Tudor Arnăut, Arheologul G.D. Smirnov și unele probleme de concepție privind mil. I î.e.n. • Igor Cereteu, Sergiu Tabuncic. Şoldăneșii - localitate străveche din valea Ciornei • Николай Тельнов, Nicolae Chetraru. Din istoria arheologiei Moldovei. Basarabia și Transnistria
Este un trofeu sportiv obţinut la un concurs interşcolar, organizat de comisia sportivă de oină între instituţiile şcolare din Basarabia interbelică. Nu cunoaştem instituţiile şcolare participante la acest concurs, nici locul organizării, ştim doar că unul dintre învingători s-a ales cu premiul II şi că evenimentul a avut loc pe 13 mai 1934. Pe această cale aflăm despre existenţa, la nivel şcolar, a diferitor competiţii sportive organizate de către instituţiile şcolare, printre care şi jocul de oină. Oina este un sport frumos şi complex, care dezvoltă fizicul şi spiritul, curajul şi dorinţa de perfecţionare. Oina este o comoară a poporului român, care trebuie păstrată cu sfinţenie şi transmisă viitoarelor generaţii...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
