Odată cu instaurarea regimului sovietic după raptul teritorial, în Basarabia s-a declanșat Teroarea Roșie. Începând cu 28 iunie 1940, pe teritoriul Basarabiei, mai apoi a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (2 august 1940), organele de stat au săvârșit un șir de represiuni politice în masă - pretextând motive politice, sociale, religioase și naționale - sub formă de privațiune de libertate, deportare, expulzare și alte măsuri de constrângere. Primele victime ale acestei terori au fost elitele naționale: primarii, învățătorii, judecătorii, avocații, funcționarii, foștii membri ai Sfatului Țării, acuzați de „antisovietism", „activitate contrarevoluționară", apartenență la partidele politice din România etc. Aceștia au fost ținta primelor arestări și încarcerări ale organelor sovietice de represiune. Ulterior, din 1941 au urmat deportările populației băștinașe în Siberia și în lagărele de corecție prin muncă, deportările de populație civilă din 5-6 iulie 1949, precum și cele din 1 aprilie 1951. Conform datelor Comisiei pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, constituită la 14 ianuarie 2010, numărul victimelor deportate și supuse represiunilor în anii 1929-1951 a fost evaluat la peste 90 de mii de persoane. Într-un mod barbar, organele de represiune s-au răfuit și cu participanții și susținătorii mișcării de rezistență din RSSM, considerându-i criminali de stat, trădători, bandiți, tâlhari. Liderii organizațiilor de rezistență erau condamnați, de obicei, la pedeapsa capitală prin împușcare, iar membrii activi - la 25 de ani de privațiune de libertate, ispășindu-și pedeapsa în lagăre de muncă și închisori. Teritoriul imperiului sovietic era împânzit de o rețea odioasă de lagăre de corecție prin muncă și închisori, numită GULAG. Milioane de oameni au fost închiși în sistemul GULAG al Uniunii Sovietice, mulți dintre ei rămași pentru totdeauna pe pământurile Siberiei, în gropi comune și cimitire fără cruci. Majoritatea dintre lagăre erau colonii de muncă corecțională, în care deținuții erau supuși la muncă în mine sau la construcția drumurilor, canalelor, căilor feroviare sau clădirilor. Deținuții munceau sub amenințarea înfometării sau a execuției. Zeci de mii mureau în fiecare an din cauza muncii istovitoare, a condițiilor insuportabile, a execuțiilor sumare și a hranei necorespunzătoare.
O mărturie cutremurătoare a gulagului sovietic este exponatul „Haină de deținut politic", expus în această vitrină. Piesă muzeală - unicat, a fost achiziționată de la fostul deținut politic Vasile Cojocaru, domiciliat în orașul Chișinău. Ea a intrat în patrimoniu în anul 1995, într-o perioadă de activitate intensă a colaboratorilor din muzeu privind colectarea pieselor cu tematica represiunilor comuniste.
Vasile Cojocaru s-a născut în anul 1926, în satul Chioselia Mică, raionul Baimaclia (în prezent, raionul Cantemir). La 16 iunie 1951, a fost condamnat la 25 de ani privațiune de libertate de către Tribunalul Militar al trupelor Ministerului Afacerilor Interne al RSSM, conform articolului 54-1 (a) al codului penal al RSS Ucrainene - „trădare de patrie", și escortat într-un lagăr special din Kazakhstan, cu interdicții în drepturi și confiscarea averii. Evident, ne punem întrebarea: Ce vină se ascunde sub această acuzație de „trădător de patrie", care i-a schimonosit întreaga viață?
În iulie 1941, tatăl lui, Cojocaru Petru Grigore, născut în 1886, a fost arestat și calificat drept „dușman al poporului" (a fost membru al Partidului Național Țărănesc), fiindu-i confiscată toată averea. La 15 august 1942, ca „element social periculos", este închis în lagărul de corecție din orașul Mariinsk, regiunea Kemerovo, unde moare în condiții neclare, cel mai probabil, a fost executat. Vasile, de 14 ani, și mama lui au rămas pe drumuri, fără mijloace de existență. În cele din urmă, casa le este restituită și ei înjgheabă o nouă gospodărie. Dar în 1944 este înrolat în Armata Sovietică și trimis pe linia întâi a Frontului II Belorus, unde a fost rănit de două ori, devenind invalid de război, gradul II. Întors acasă, în 1948, și-a găsit mama pe drumuri și bolnavă. El îndrăznește să ceară de la autorități o parte din averea confiscată, la care primește răspuns o amenințare - că va fi trimis pe urmele tatălui său. Timp de trei ani a fost persecutat pentru această „îndrăzneală", ca în 1951, cu toate că a apărat țara bolșevică cu prețul sănătății, a fost arestat și condamnat. Iată, de fapt, ce se ascunde sub această acuzație de „trădare de patrie", imputată acestui cetățean. În anul 1956, este eliberat din detenție și trimis în Armenia, orașul Erevan, locul de trai indicat de autoritățile lagărului. Mulți ani la rând a fost urmărit de organele securității, aflându-se departe de casă, căci deținuților politici li se interzicea să se întoarcă la locul de trai. Revine acasă mai târziu. Prin certificatul din 28. 02. 1992, eliberat de Procuratura Republicii Moldova, este reabilitat și readus în drepturi. La 25 iulie 1991 este reabilitat și tatăl său.
Haina expusă - vestonul și pantalonii - fac parte din hainele de vară ale deținuților, care mai includeau și o șapcă sub formă rotundă, piesă de care muzeul nu dispune. Ele sunt confecționate din stofă groasă de bumbac. Vestonul are mâneci lungi, guleraș, se încheie cu patru nasturi, având în părți două buzunare aplicate. Pantalonii se încheie cu nasturi, au două buzunare în părți. Pe ambele piese este aplicat numărul „CEE 893" - codul de deținut al lui Vasile Cojocaru. Pe o bucată de stofă albă sunt scrise cu vopsea neagră trei litere mari și trei cifre. Numărul deținutului se aplica în patru locuri ale hainei. Un număr era aplicat pe șapcă, altul - pe spatele vestonului, al treilea - lângă inimă, iar al patrulea - pe pantaloni, mai sus de genunchiul drept sau stâng. Aceste patru locuri, de fapt, erau considerate și ca ținte de ochire, în caz de fugă a deținutului. Numărul se aplica și pe hainele de iarnă a deținuților (pufoaice, pantaloni vătuiți, căciuli). Din încălțăminte deținuții purtau - primăvara, vara și toamna - un fel de galoși mari din țesătură cauciucată, mai rar, cizme de kirză, iar iarna - pâsle. De obicei, celor nou-veniți le dădeau haine de mâna a treia - niște vechituri cu un miros îngrozitor.
Exponatul are o valoare muzeografică incontestabilă. El oferă publicului posibilitatea de a vedea și înțelege consecințele instaurării regimului totalitar comunist în RSSM. Prin expunerea lui, aducem un omagiu tuturor victimelor Terorii Roșii în Basarabia, în pragul zilelor de 13 iunie și 5-6 iulie - zile în care s-au produs cele două valuri de deportări ale băștinașilor noștri.
• Nicolae Răileanu, Considerații privind activitatea muzeelor din SUA (Some Considerations Concerned Museums' in USA) • Elena Prus, Cezar Secrieru, Muzeul ca spațiu de receptare a valorilor spirituale (Museum as a Receptacle of Spiritual Values) • Aliona Duplei, Expoziția - formă de expresie a muzeului (Exhibition as a Form of Expression in a Museum) • Lucia Tonu, De la muzeul satului la ecomuzeu (From the VillageMuseum to an Eco-Museum) • Marina Tanașciuc, Scurtă istorie a evoluției vocației educative a instituției muzeale (History of Evolution of a Museum Educative Mission) • Eugenia Borodac, Tamara Stamatov, Criterii privind determinarea porțelanurilor (Some Criteria of Determination of China Articles Authenticity) • Natalia Kalașnikova, La aniversarea a 100 ani de la inaugurarea Muzeului Etnografic Rus din Sankt-Petersburg (By the 100th Anniversary of the Russian Museum of Ethnography from Sankt-Petersburg) • Lilia Calughin, Andrei Tetercev, Sistemul Automatizat de Evidență a Patrimoniului Muzeului Național de Istorie a Moldovei (The Museum Funds Registration Automatized System of the NationalMuseum of History)
II. Arheologie șl istorie (Archaeology and history)
• Maher Wanli, Ilie Borziac, Cultura Stânca ori preaurignacian? (The Stânca Culture or the Aurignacian One?) • Nicolae Chetraru, Serghei Covalenco, Considerații privind vârsta relativă a stațiunii din paleoliticul superior Rașcov VII (Considerations Concerned the Relative Age of the Upper Paleolithic Site Rașcov VII) • Victor Sorochin, Relațiile între culturile Precucuteni-Tripolie A și Bolgrad-Aldeni (Relations between the Precucuteni-Tripolie A and the Bolgrad-Aldeni Cultures) • Natalia Mateevici, Ştampile amforistice grecești din colecția de antichități a lui Victor Borșevici (Stamps on the Greek Amphorae from the V. Borshchevich Collection of Antiquities) • NicolaeTelnov, Alexandru Levinschi,Dacii liberi - o nouă cultură arheologică în Republica Moldova(Free Dacians - a New Archaeological Culture of the Republic of Moldova) • Alexandru Levinschi, Date preliminare privind datarea complexelor getice "Saharna - La Revechin" (Preliminary Data Concerning the Age of the Getian Site Settlement "Saharna - La Revekin" Complexes) • Ion Dron, Tyras (Turla/Nistru) - mărturie incontestabilă a autohtonizmului daco-getic (românesc) (Tyras (Turla/Nistru) - an Uncontestable Evidence of Geto-Dacian (Romanian) Primordial Territory) • Liviu Vacarciuc, Vestigii Antice despre dezvoltarea horticulturii (Vestiges Concerned Development of Horticulture) • Ion Tentiuc, Particularități și semnificații ale ritului și ritualului funerar în spațiul est-carpatic în secolele XI-XIII (Particularitys of a Funeral Rite on the Territory Situated to the East of the Carpathian Mountains in 11th-13th Centuries) • Dinu Poștarenco, Trecerea armatelor rusești pe la Soroca în 1711 (Russian Army's Crossing the Dniester by Soroca in 1711) • Vladimir Mischevca, Biserica "Acoperământul Maicii Domnului" din Rașcov (The Virgin's IntercessionChurch from Rașcov) • Vlad D. Ghimpu, Săpături arheologice medievale Lăpușna-2000 (Archaeological Excavations Lăpușna – 2000) • Vlad D. Ghimpu, Biserici creștine aflate în târgurile Moldovei administrate de otomani (ChristianChurches in the Moldavian Boroughs Ruled by Ottomans) • Ion Chirtoagă, Pătrunderea ideilor de modernizare în Europa de Sud-Est, în prima jumătate a sec. al XVIII-lea (The Penetration of the Ideas of Modernization into South Eastern Europe in the 1st Half of the 18th Century) • Nadejda Botea, Cartea religioasă de la Rîmnic în sec. XVIII. Din colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei (Religious Book of the 18m Century from Râmnic from the NationalMuseum of History of Moldova Collection) • Ala Melniciuc, Din istoria Eparhiei din Herson. Primii păstori • Mihai Onilă, Mazilii din ținutul Orhei - Lăpușna conform recensământului din 1774 (Mazils from the Orhei - Lăpușna District According to the Census of 1774) • Silvia Corlăteanu-Granciuc, Contribuții documentare la istoria comunității grecești din Basarabia în secolul al XlX-lea (Documentary Contributions to the History of the Greek Community from Bessarabia in the 19th century) • Angela Bușilă, Considerații istoriografice despre obiceiul înmormântării din Basarabia (mijlocul sec. al XlX-lea - prima jumătate a sec. al XX-lea) (Historiographer's Materials Concerned the Funeral Customsfrom Bessarabia (the Middle of 19th - the First Half of 20th Centuries)) • Ana Grițco, File din istoria orfelinatului Balș (Pages from the History of the Balș Orphanage) • Irina Ijboldina, Olga Nacco. File biografice (Olga Nacco: Biographical Essay) • Elena Ploșnița, Cartea în Muzeul Basarabean (1889-1940) (A Book in the BessarabianMuseum) • Aurelia Cornețchi, Contribuții la istoria Liceului de fete Maria Doamnă din Orhei (1907-1944) (Contributions to the History of the Girls' Lyceum from Orhei) • Diana Iepure, Pianul în ambianța cultă basarabeană (a doua jumătate a secolului XIX - începutul secolului XX) (The piano in the Bessarabian Society) • Vera Stăvilă, Documente inedite cu referință la minoritățile etnice din Basarabia interbelică (Unpublished Documents Concerning the Ethnic Minorities Bessarabia in the Inter-War Period) • Maria Danilov, Eminescu și Basarabia (Eminescu and Bessarabia) • Elena Postică, Basarabeni în refugiu: Sergiu Grossu (Bessarabians in Exile: Sergiu Grossu) • Rodica Solovei, Trecerea Nistrului de către Armata Română (1941) -o decizie controversată (Crossing the Dniester River by the Romanian Army (1941): a Controversial Decision) • Serghei Digol, Situația etno-demografică a regiunii transnistrene în primii ani postbelici (1945-1950) (Ethnic- Demographic Situation in the Region Situated Across the Dniester River (Transnistria) (1945-1950)) • Ludmila Toma, Viața și opera lui Vasile Toma (1937-1984) (Life and Creative Work of Vasili Toma (1937-1984)) • Andrei Zenkin, A.V. Suvorov în faleristica, filatelia și arta regională (din fondurile Muzeului din Tiraspol) • Silviu Andrieș-Tabac, Comisia Națională de heraldică a Republicii Moldova la 5 ani de activitate (The National Heraldic Committee of the Republic of Moldova:Five Years of Activity) • Ecaterina Bondarenco, Formarea cadrelor de conservare-restaurare - imperative al timpului (Dictates of Time: Restorers' Training) • Svetlana Speranschi, Colecția de icoane din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei (General Analysis of Icons' Collection from the NationalMuseum of History of Moldova) • Nicolae Dâmcenco, Expozițiile de arte plastice în muzeele din Tiraspol
III. Omagii șl recenzii (Homages and reviews)
• Nicolae Răileanu, Serghei Covalenco,Constanta vieții • Alexandru Levinschi, A 70-a aniversare - Nicolae Chetraru • Paraschiva Victoria Batarciuc,Cahle din Moldova medievală în secolele XIV-XVIl, Editura Istros, Suceava, 1999, 314 p. (Pavel Bârnea, Anatol Gorodenco)
IV. Cronică muzeală (Museums’ chronicle)
• Aurelia Cornețchi, Cronica activității Muzeului Național de Istorie a Moldovei, anul 2000
Odată cu instaurarea regimului sovietic după raptul teritorial, în Basarabia s-a declanșat Teroarea Roșie. Începând cu 28 iunie 1940, pe teritoriul Basarabiei, mai apoi a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (2 august 1940), organele de stat au săvârșit un șir de represiuni politice în masă - pretextând motive politice, sociale, religioase și naționale - sub formă de privațiune de libertate, deportare, expulzare și alte măsuri de constrângere...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
În iulie 1941, tatăl lui, Cojocaru Petru Grigore, născut în 1886, a fost arestat și calificat drept „dușman al poporului" (a fost membru al Partidului Național Țărănesc), fiindu-i confiscată toată averea. La 15 august 1942, ca „element social periculos", este închis în lagărul de corecție din orașul Mariinsk, regiunea Kemerovo, unde moare în condiții neclare, cel mai probabil, a fost executat. Vasile, de 14 ani, și mama lui au rămas pe drumuri, fără mijloace de existență. În cele din urmă, casa le este restituită și ei înjgheabă o nouă gospodărie. Dar în 1944 este înrolat în Armata Sovietică și trimis pe linia întâi a Frontului II Belorus, unde a fost rănit de două ori, devenind invalid de război, gradul II. Întors acasă, în 1948, și-a găsit mama pe drumuri și bolnavă. El îndrăznește să ceară de la autorități o parte din averea confiscată, la care primește răspuns o amenințare - că va fi trimis pe urmele tatălui său. Timp de trei ani a fost persecutat pentru această „îndrăzneală", ca în 1951, cu toate că a apărat țara bolșevică cu prețul sănătății, a fost arestat și condamnat. Iată, de fapt, ce se ascunde sub această acuzație de „trădare de patrie", imputată acestui cetățean. În anul 1956, este eliberat din detenție și trimis în Armenia, orașul Erevan, locul de trai indicat de autoritățile lagărului. Mulți ani la rând a fost urmărit de organele securității, aflându-se departe de casă, căci deținuților politici li se interzicea să se întoarcă la locul de trai. Revine acasă mai târziu. Prin certificatul din 28. 02. 1992, eliberat de Procuratura Republicii Moldova, este reabilitat și readus în drepturi. La 25 iulie 1991 este reabilitat și tatăl său.
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
