#Exponatul Lunii

Marele domnitor Ștefan cel Mare, remarcabil comandant de oști și diplomat, s-a preocupat pe parcursul vieții sale și de prosperitatea economică a țării, sprijinind dezvoltarea meșteșugurilor, negoțului și târgurilor. În timpul domniei sale au fost emiși groși și jumătăți de groși bătuți în sistemul dinarilor, sistem monetar întrodus în Moldova în ultima domnie a lui Petru Aron (1455-1457).

Monedele au fost bătute din argint de titlu superior, ceia ce reflectă stabilitate în viața economică a țării în acea perioadă. Executarea lor cu măiestrie la monetăria din Suceava, se încadrează printre frumoasele realizări artistice din timpul domniei lui Ștefan cel Mare.

Pe parcurul domniei sale, au fost bătute două tipuri de emisiuni, pentru cele două valori nominale: groși și jumătăți de groși.

Emisiunile de tipul I au pe avers un scut despicat; în primul cartier apare o roză surmontată de o cruce și trei fascii, în al doilea cartier. La emisiunile epigrafe (de groși), imaginea este însoțită de legenda circulară cu numele emitentului: + STEFANVS VOIEVODA. Pe celaltă parte apare capul de bour cu stea între coarne însoțit de mobilele heraldice - roza și semiluna conturnată, amplasate în dreapta și stânga capului de bour; circular legenda: MONETA MOLDAVIE.

Pe monedele de tip II în scut pe avers apare o cruce patriarhală (dublă) și legenda STEFANVSVOIEVOD sau prescurtat STEFANVSVOIE. Pe revers este păstrat ca și la tipul I, capul de bour cu atribute heraldice: roza în dreapta/semiluna în stânga și semiluna în dreapta/roza în stânga. Între coarnele boului apare o stea sau roză. Legenda care însoțește fața cu cu capul de bour este MONETAMOLDAVI sau prescurtat MONETAMOLDA.

Datarea monedelor lui Ștefan cel Mare este încă în discuție. Conform unei opinii emisiunile de tip I au fost bătute între 1457-1476, iar tipul II între 1480/1481-1505 (Octavian Iliescu), iar a alteia 1465/1467-1475/1476 pentru tipul I și 1476/1479-1497 pentru tipul II (Ernest Oberländer-Târnoveanu).

Monedele din această vitrină au fost descoperite în cadrul săpăturilor arheologice de la Orheiul Vechi (Trebujeni, raionul Orhei) în deceniile 6 și 7 ale secolului XX:

1. Emisiuni monetare de tip I, groși, argint
2. Emisiuni monetare de tip II, groși, argint
3. Emisiune monetară de tip II, jumătate de groș, argint

Tur Virtual

Publicaţii

Revista „Tyragetia"

vol. VIII [XXIII], nr. 1

Unele observații privind figurinele de piatră ale culturii Cucuteni-Tripolie

ISSN 1857-0240
E-ISSN 2537-6330

Nicolae Ursulescu

Unele observații privind figurinele de piatră ale culturii Cucuteni-Tripolie

Tyragetia, serie nouă, vol. VIII [XXIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică

Pornind de la un studiu recent publicat pe această temă (Ţerna 2013), articolul își propune să analizeze condițiile de descoperire, încadrarea culturală și cronologică și autenticitatea celor 14 exemplare puse în discuție, pe baza informațiilor culese din literatura de specialitate. Sunt completate lacune și erori de documentare. Cercetarea documentară completează catalogul cu încă șase statuete. Din cele 20 de piese, doar cinci pot fi atribuite, mai mult sau mai puțin sigur, culturii Cucuteni-Tripolie. 14 piese provin dintr-o zonă limitată (Depresiunea Elan-Horincea) și au fost introduse în circuitul științifi c în ultimii 25 de ani, fără a exista condiții de descoperire certe, de către un arheolog amator. Surprinde faptul că într-o arie restrânsă (circa 120 km2) s-au semnalat 14 descoperiri, în timp ce în întreg arealul luat în discuție (aproape 100.000 km2) au mai apărut doar cinci statuete de piatră. În plus, piesele care provin din această zonă se deosebesc clar de caracteristicile bine cunoscute ale plasticii Cucuteni-Tripolie.

Acest fapt se poate explica fi e prin existența, în zonă, a unui „centru artistic", cu o valoare mult peste media din restul arealului Cucuteni-Tripolie, fi e prin imitarea actuală, în manieră modernistă, a modelelor cucuteniene. Autorul înclină mai degrabă spre cea de a doua explicație, considerând că autenticitatea celor 14 statuete de piatră din Depresiunea Elan-Horincea trebuie pusă serios la îndoială.

Deocamdată, datorită numărului redus de piese certe sau plauzibile (Bernaševka, Murgeni, Rudi IX, Fălticeni/ Cucuteni (?), Costești), până la descoperirea altora, prin cercetări sistematice și încadrare cultural-cronologică sigură, orice fel de considerații tipologice asupra statuetelor de piatră din mediul Cucuteni-Tripolie nu își au rostul. În concluzie, autorul consideră că atunci când se face evaluarea unei descoperiri atenția trebuie să se îndrepte, în primul rând, asupra cercetării critice a condițiilor de descoperire (inclusiv a autenticității ca izvor istoric) și de abia după aceea să se treacă la diverse considerații de ordin teoretic.

Lista ilustrațiilor:

Fig. 1. Localități cu așezări Cucuteni-Tripolie în care s-a semnalat găsirea unor statuete de piatră: 1 - Bernaševka; 2 - Costești; 3 - Cucuteni (?); 4 - Bârlălești - două așezări; 5 - Fedești; 6 - Igești; 7 - Mălușteni - două așezări; 8. Murgeni; 9 - Obârșeni; 10 - Rudi; 11 - Sfântu Gheorghe (?); 12 - Sărățeni.
Fig. 2. Statuete de piatră cu proveniență certă din așezări Cucuteni-Tripolie: 1 - Bernaševka (apud Збенович 1980, рис. 79/15); 2 - Murgeni (apud Coman 1980, fi g. 98/3 = Monah 2012, fi g. 17/6); 3 - Rudi (apud Ţerna 2013, fig. 1/5).
Fig. 3. Statuete de piatră din colecția V. Ciurea (Muzeul Fălticeni): 1 - Cucuteni (?); 2 - Costești. Desene și fotografi i: E. Ursu; 1d (apud Monah 2012, fi g. 17/4).
Fig. 4. Statuete de piatră din Depresiunea Elan-Horincea, găsite de M. Rotaru: 1a-e - Bârlălești (apud Buzdugan, Rotaru 1997a, fi g. 10/6; 11/6; 13/6; 14/3; Rotaru 2009, 56, fi g. 8/4); 2 - Fedești (apud Rotaru 2009, 52, fi g. 4/7); 3a-d - Igești (apud Popușoi 1987, 268, fi g. 1/1 = Rotaru 2009, 56, fi g. 8/5; Buzdugan, Rotaru 1997a, 14/4; 1997b, fi g. 1/8, 9); 4a-b - Mălușteni (apud Buzdugan, Rotaru 1997a, fi g. 14/2; Rotaru 2009, 55, fi g. 7/1); 5 - Obârșeni (apud Buzdugan, Rotaru 1997a, fi g. 14/1); 6 - Sărățeni (apud Buzdugan, Rotaru 1997b, fi g. 1/1).