Este un trofeu sportiv obţinut la un concurs interşcolar, organizat de comisia sportivă de oină între instituţiile şcolare din Basarabia interbelică. Nu cunoaştem instituţiile şcolare participante la acest concurs, nici locul organizării, ştim doar că unul dintre învingători s-a ales cu premiul II şi că evenimentul a avut loc pe 13 mai 1934. Pe această cale aflăm despre existenţa, la nivel şcolar, a diferitor competiţii sportive organizate de către instituţiile şcolare, printre care şi jocul de oină. Oina este un sport frumos şi complex, care dezvoltă fizicul şi spiritul, curajul şi dorinţa de perfecţionare. Oina este o comoară a poporului român, care trebuie păstrată cu sfinţenie şi transmisă viitoarelor generaţii.
Pentru naţiunea română jocul de oină sau hoina este considerat un joc sportiv naţional, având o vechime de cel puţin şase secole. Jocul de oină este practicat continuu, cel puţin din secolul al XIV-lea, conform cronicilor şi hrisoavelor timpului, fiind menţionat prima dată documentar la 1364, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă. Jocul solicită calităţi sportive complexe (viteză bună de alergare, reflexe rapide în mişcările de autoapărare faţă de loviturile mingii, precizie în aruncarea şi lovirea mingii cu un baston sau bâtă). Oina este un sport care ne identifică în aceeaşi măsură ca şi lupta naţională, trânta. Jocul devine atractiv printre tinerii de la sate, pătrunde în programa şcolară prin intermediul lecţiilor de educaţie fizică. Prin Reforma Învăţământului de la 1898, precum şi prin alte decizii ministeriale, ministrul învăţământului, Spiru Haret, introduce practicarea obligatorie a oinei în şcolile de toate gradele, totodată decide organizarea anuală a concursurilor şcolare de oină.
La 9 mai 1899, la Bucureşti, a fost organizat primul campionat naţional de oină, echipele fiind formate din liceeni. Învingătoare a fost echipa Liceului Nicolae Bălcescu din Brăila.
În 1912 este creată Federaţia Societăţii Sportive din România (FSSR) cu sediul la Bucureşti în componenţa căreia intrau 13 comisii sportive, printre care şi comisia de oină.
Odată cu Unirea de la 1918, are loc reorganizarea FSSR, în 1923, cu includerea în componenţa ei a celorlalte comisii sportive de oină din Transilvania, Bucovina şi Basarabia.
Unele observații privind figurinele de piatră ale culturii Cucuteni-Tripolie
Tyragetia, serie nouă, vol. VIII [XXIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Pornind de la un studiu recent publicat pe această temă (Ţerna 2013), articolul își propune să analizeze condițiile de descoperire, încadrarea culturală și cronologică și autenticitatea celor 14 exemplare puse în discuție, pe baza informațiilor culese din literatura de specialitate. Sunt completate lacune și erori de documentare. Cercetarea documentară completează catalogul cu încă șase statuete. Din cele 20 de piese, doar cinci pot fi atribuite, mai mult sau mai puțin sigur, culturii Cucuteni-Tripolie. 14 piese provin dintr-o zonă limitată (Depresiunea Elan-Horincea) și au fost introduse în circuitul științifi c în ultimii 25 de ani, fără a exista condiții de descoperire certe, de către un arheolog amator. Surprinde faptul că într-o arie restrânsă (circa 120 km2) s-au semnalat 14 descoperiri, în timp ce în întreg arealul luat în discuție (aproape 100.000 km2) au mai apărut doar cinci statuete de piatră. În plus, piesele care provin din această zonă se deosebesc clar de caracteristicile bine cunoscute ale plasticii Cucuteni-Tripolie.
Acest fapt se poate explica fi e prin existența, în zonă, a unui „centru artistic", cu o valoare mult peste media din restul arealului Cucuteni-Tripolie, fi e prin imitarea actuală, în manieră modernistă, a modelelor cucuteniene. Autorul înclină mai degrabă spre cea de a doua explicație, considerând că autenticitatea celor 14 statuete de piatră din Depresiunea Elan-Horincea trebuie pusă serios la îndoială.
Deocamdată, datorită numărului redus de piese certe sau plauzibile (Bernaševka, Murgeni, Rudi IX, Fălticeni/ Cucuteni (?), Costești), până la descoperirea altora, prin cercetări sistematice și încadrare cultural-cronologică sigură, orice fel de considerații tipologice asupra statuetelor de piatră din mediul Cucuteni-Tripolie nu își au rostul. În concluzie, autorul consideră că atunci când se face evaluarea unei descoperiri atenția trebuie să se îndrepte, în primul rând, asupra cercetării critice a condițiilor de descoperire (inclusiv a autenticității ca izvor istoric) și de abia după aceea să se treacă la diverse considerații de ordin teoretic.
Lista ilustrațiilor:
Fig. 1. Localități cu așezări Cucuteni-Tripolie în care s-a semnalat găsirea unor statuete de piatră: 1 - Bernaševka; 2 - Costești; 3 - Cucuteni (?); 4 - Bârlălești - două așezări; 5 - Fedești; 6 - Igești; 7 - Mălușteni - două așezări; 8. Murgeni; 9 - Obârșeni; 10 - Rudi; 11 - Sfântu Gheorghe (?); 12 - Sărățeni. Fig. 2. Statuete de piatră cu proveniență certă din așezări Cucuteni-Tripolie: 1 - Bernaševka (apud Збенович 1980, рис. 79/15); 2 - Murgeni (apud Coman 1980, fi g. 98/3 = Monah 2012, fi g. 17/6); 3 - Rudi (apud Ţerna 2013, fig. 1/5). Fig. 3. Statuete de piatră din colecția V. Ciurea (Muzeul Fălticeni): 1 - Cucuteni (?); 2 - Costești. Desene și fotografi i: E. Ursu; 1d (apud Monah 2012, fi g. 17/4). Fig. 4. Statuete de piatră din Depresiunea Elan-Horincea, găsite de M. Rotaru: 1a-e - Bârlălești (apud Buzdugan, Rotaru 1997a, fi g. 10/6; 11/6; 13/6; 14/3; Rotaru 2009, 56, fi g. 8/4); 2 - Fedești (apud Rotaru 2009, 52, fi g. 4/7); 3a-d - Igești (apud Popușoi 1987, 268, fi g. 1/1 = Rotaru 2009, 56, fi g. 8/5; Buzdugan, Rotaru 1997a, 14/4; 1997b, fi g. 1/8, 9); 4a-b - Mălușteni (apud Buzdugan, Rotaru 1997a, fi g. 14/2; Rotaru 2009, 55, fi g. 7/1); 5 - Obârșeni (apud Buzdugan, Rotaru 1997a, fi g. 14/1); 6 - Sărățeni (apud Buzdugan, Rotaru 1997b, fi g. 1/1).
Este un trofeu sportiv obţinut la un concurs interşcolar, organizat de comisia sportivă de oină între instituţiile şcolare din Basarabia interbelică. Nu cunoaştem instituţiile şcolare participante la acest concurs, nici locul organizării, ştim doar că unul dintre învingători s-a ales cu premiul II şi că evenimentul a avut loc pe 13 mai 1934. Pe această cale aflăm despre existenţa, la nivel şcolar, a diferitor competiţii sportive organizate de către instituţiile şcolare, printre care şi jocul de oină. Oina este un sport frumos şi complex, care dezvoltă fizicul şi spiritul, curajul şi dorinţa de perfecţionare. Oina este o comoară a poporului român, care trebuie păstrată cu sfinţenie şi transmisă viitoarelor generaţii...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
