#Exponatul Lunii

Setul de vase ceramice a fost descoperit întâmplător în luna octombrie 2025 în partea de sud-vest a satului Bălceana, r. Hâncești, la circa 1,2 km de la r. Lăpușniţa. Materialele arheologice au fost recuperate de către Agenţia Naţională Arheologică.

Inventarul ceramic cuprinde un vas de provizii (pifos) de dimensiuni mari cu un volum de 20 litri (h=39,2 cm, d=35,0 cm) decorat cu un brâu reliefat sub buză, un castron de dimensiuni medii cu un volum de 2,5 litri (h=16,9 cm, d=23,2 cm), o cană de dimensiuni medii cu un volum de 0,6 litri (h=12 cm, d=13,4 cm) și un fund de la un vas-borcan.

Vasele ceramice de factură grosieră sunt confecționate manual, prin tehnica suprapunerii și modelării unor suluri de lut, pregătite din pastă cu adaos de șamotă și nisip. Suprafața ceramicii este neregulată, acoperită cu un strat de angobă de culoare gălbuie-roșietică cu pete negre, miezul pereților fiind de culoare neagră.

Cele trei vase păstrate integral denotă forme bitronconice bine profilate cu diametrul maxim în partea de mijloc a corpului, cu buzele drepte sau oblice ușor rotunjite la capăt. Oalele de acest tip sunt caracteristice pentru aria culturală medievală timpurie din Nordul și Nord-Vestul Mării Negre datată în secolele V-VII. La est de râul Nistru, pe teritoriul Ucrainei, ceramică analogică se întâlnește în cadrul așezărilor de tip Penkovka, iar în spațiul carpato-nistrean aceasta este caracteristică pentru așezările de tipul Costișa-Botoșana-Hansca.

În spațiul pruto-nistrean ceramica grosieră cu corpul bitronconic, de regulă, este atestată prin fragmente și relativ rar prin vase întregi, descoperite la Hansca, Dănceni, Recea, Seliște, Păhărniceni etc., aceasta reprezentând o componentă indispensabilă a inventarului local din perioada secolelor V-VII. În acest context, descoperirea la Bălceana a unui set de vase grosiere bitronconice păstrate aproape intact reprezintă un caz relativ rar întâlnit, care are o importanță deosebită pe plan științific. Conform unor ipoteze, tradiția ceramicii grosiere cu corp bitronconic din secolele V-VII ar fi de origine nord-pontică. În același timp însă, nu poate fi exclus și faptul ca vasele ceramice bitronconice ar putea să reprezinte un produs al interferențelor etnoculturale de epocă rezultat concomitent pe întregul teritoriu de la Carpați până la Nipru și Donețul de Nord.

Tur Virtual

Publicaţii

Revista „Tyragetia"

vol. VIII [XXIII], nr. 1

Unele observații privind figurinele de piatră ale culturii Cucuteni-Tripolie

ISSN 1857-0240
E-ISSN 2537-6330

Nicolae Ursulescu

Unele observații privind figurinele de piatră ale culturii Cucuteni-Tripolie

Tyragetia, serie nouă, vol. VIII [XXIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică

Pornind de la un studiu recent publicat pe această temă (Ţerna 2013), articolul își propune să analizeze condițiile de descoperire, încadrarea culturală și cronologică și autenticitatea celor 14 exemplare puse în discuție, pe baza informațiilor culese din literatura de specialitate. Sunt completate lacune și erori de documentare. Cercetarea documentară completează catalogul cu încă șase statuete. Din cele 20 de piese, doar cinci pot fi atribuite, mai mult sau mai puțin sigur, culturii Cucuteni-Tripolie. 14 piese provin dintr-o zonă limitată (Depresiunea Elan-Horincea) și au fost introduse în circuitul științifi c în ultimii 25 de ani, fără a exista condiții de descoperire certe, de către un arheolog amator. Surprinde faptul că într-o arie restrânsă (circa 120 km2) s-au semnalat 14 descoperiri, în timp ce în întreg arealul luat în discuție (aproape 100.000 km2) au mai apărut doar cinci statuete de piatră. În plus, piesele care provin din această zonă se deosebesc clar de caracteristicile bine cunoscute ale plasticii Cucuteni-Tripolie.

Acest fapt se poate explica fi e prin existența, în zonă, a unui „centru artistic", cu o valoare mult peste media din restul arealului Cucuteni-Tripolie, fi e prin imitarea actuală, în manieră modernistă, a modelelor cucuteniene. Autorul înclină mai degrabă spre cea de a doua explicație, considerând că autenticitatea celor 14 statuete de piatră din Depresiunea Elan-Horincea trebuie pusă serios la îndoială.

Deocamdată, datorită numărului redus de piese certe sau plauzibile (Bernaševka, Murgeni, Rudi IX, Fălticeni/ Cucuteni (?), Costești), până la descoperirea altora, prin cercetări sistematice și încadrare cultural-cronologică sigură, orice fel de considerații tipologice asupra statuetelor de piatră din mediul Cucuteni-Tripolie nu își au rostul. În concluzie, autorul consideră că atunci când se face evaluarea unei descoperiri atenția trebuie să se îndrepte, în primul rând, asupra cercetării critice a condițiilor de descoperire (inclusiv a autenticității ca izvor istoric) și de abia după aceea să se treacă la diverse considerații de ordin teoretic.

Lista ilustrațiilor:

Fig. 1. Localități cu așezări Cucuteni-Tripolie în care s-a semnalat găsirea unor statuete de piatră: 1 - Bernaševka; 2 - Costești; 3 - Cucuteni (?); 4 - Bârlălești - două așezări; 5 - Fedești; 6 - Igești; 7 - Mălușteni - două așezări; 8. Murgeni; 9 - Obârșeni; 10 - Rudi; 11 - Sfântu Gheorghe (?); 12 - Sărățeni.
Fig. 2. Statuete de piatră cu proveniență certă din așezări Cucuteni-Tripolie: 1 - Bernaševka (apud Збенович 1980, рис. 79/15); 2 - Murgeni (apud Coman 1980, fi g. 98/3 = Monah 2012, fi g. 17/6); 3 - Rudi (apud Ţerna 2013, fig. 1/5).
Fig. 3. Statuete de piatră din colecția V. Ciurea (Muzeul Fălticeni): 1 - Cucuteni (?); 2 - Costești. Desene și fotografi i: E. Ursu; 1d (apud Monah 2012, fi g. 17/4).
Fig. 4. Statuete de piatră din Depresiunea Elan-Horincea, găsite de M. Rotaru: 1a-e - Bârlălești (apud Buzdugan, Rotaru 1997a, fi g. 10/6; 11/6; 13/6; 14/3; Rotaru 2009, 56, fi g. 8/4); 2 - Fedești (apud Rotaru 2009, 52, fi g. 4/7); 3a-d - Igești (apud Popușoi 1987, 268, fi g. 1/1 = Rotaru 2009, 56, fi g. 8/5; Buzdugan, Rotaru 1997a, 14/4; 1997b, fi g. 1/8, 9); 4a-b - Mălușteni (apud Buzdugan, Rotaru 1997a, fi g. 14/2; Rotaru 2009, 55, fi g. 7/1); 5 - Obârșeni (apud Buzdugan, Rotaru 1997a, fi g. 14/1); 6 - Sărățeni (apud Buzdugan, Rotaru 1997b, fi g. 1/1).