#Exponatul Lunii

Vasul a fost descoperit de V. Sorochin în anul 1982, în timpul cercetării arheologice a unui tumul (nr. 1) situat pe teritoriul satului Speia, raionul Dubăsari. Provine din mormântul nr. 5 și este datat în mileniul IV î.Hr., cultura Usatovo.
Vasul a fost găsit într-un mormânt de copil. Groapa mormântului avea formă ovală, iar defunctul era depus în poziție chircită (asemănătoare poziției embrionare), pe partea stângă. În acest mormânt au fost descoperite, în total, cinci vase: trei în zona spatelui, unul la picioare și unul în regiunea bazinului.
Determinarea apartenenței culturale a acestui complex funerar s-a făcut pe baza ritului și a inventarului funerar; culturii respective îi este caracteristic acest tip de construcție a gropii, precum și poziționarea și orientarea defunctului spre est și nord-est.

Vasul este modelat din pastă de lut amestecată cu scoică măcinată fin. Pereții sunt treptat rotunjiți spre partea superioară, cu diametrul maxim în zona umerilor. Gâtul este scurt, buza ușor evazată, iar baza plată. Suprafața vasului este minuțios șlefuită, pe alocuri până la lustru. Interiorul vasului are o culoare brun-cărămizie, iar exteriorul este brun-gălbui, cu pete cenușii. Buza este prevăzută pe margine cu grupuri de orificii, dintre care trei originale s-au păstrat intacte. Diametrul orificiilor este de 0,35 cm. Spațiul dintre grupurile de orificii este ornamentat cu șnur. Tranziția de la gât spre umărul vasului este decorată prin trei linii orizontale realizate cu șnur, de la care, în cinci locuri, coboară câte trei linii verticale, fiecare de 5 cm lungime, executate prin aceeași tehnică. La momentul descoperirii, aceste linii erau umplute cu o pastă de culoare albă. Spațiul dintre grupurile de linii este decorat în partea superioară cu linii scurte, verticale, de 0,5 cm lungime, iar pe mijloc cu un ornament meandru realizat din două linii paralele executate cu șnur. Baza vasului păstrează amprenta unei țesături.

Dimensiunile vasului: înălțimea - 22 cm; diametrul gurii - 15,7 cm; diametrul maxim - 22 cm; diametrul bazei - 10 cm.

Tur Virtual

Axa Cronologică

Perioada autonomiei relative a Basarabiei în cadrul Imperiului Rus

(1812 - 1828)

În această perioadă Basarabia a fost provincie cu statut special - Așezământul obrazovaniei oblastei Basarabiei din 29 aprilie 1818 - ceea ce presupunea respectarea unor anumite particularități în conducere (avea departamente - Înaltul Sfat, Serviciu financiar-economic etc).

Prin ucazul Senatului din 15 martie 1828, Basarabia a fost înglobată în organizarea generală a imperiului; în teritoriul anexat a fost creată o nouă eparhie, - cea a Chișinăului și Hotinului (ucazul Sf. Sinod din 30 septembrie 1813), subordonată canonic Bisericii Ortodoxe Ruse.

Primul mitropolit al noii eparhii a fost numit Gavriil Bănulescu-Bodoni (1813-1821).

Este deschisă Tipografia Exarhicească (31 mai 1814), care avea drept scop tipărirea cărților bisericești în „limba moldovenească”; s-a deschis Seminarul Teologic din Chișinău (1813); sunt organizate școli ținutale cu profil gimnazial (Chișinău, Hotin, Tighina, Bălți, Akkerman, Ismail); în această perioadă începe procesul de colonizare masivă în zona de sud a Basarabiei.

- Memoriile secund-maiorului von Raan din campania rusească din anii 1787-1790, în care Basarabia este descrisă așa cum era în ajunul anexării -