#Exponatul Lunii

Părțile principale ale aparatului cuprind carcasa, burduful, obiectivul și sistemul de vizare. Carcasa este alcătuită din două cadre de lemn de nuc lăcuit, unite printr-un burduf pliabil din material textil negru, care permite extensia necesară pentru focalizare. Pe panoul frontal se află obiectivul anastigmat Agfa, montat într-un obturator de tip Compur, produs de F. Deckel din München. Dispune de un vizor pliabil tip „brilliant" pentru orientare portret și peisaj. Utilizează plăci fotografice din sticlă acoperite cu un strat de emulsie fotografică, montate în casete de lemn de nuc, cu dimensiunea cadrului de 9x12 cm.
Modelul din lemn de nuc, considerat vârful de gamă „Agfa Isolar Luxus", a fost proiectat de fabrica A.H. Rietzschel din München, preluată de AGFA în 1925 și care a continuat producerea acestui tip de aparat sub numele propriu până la sfârșitul anilor `20 ai sec. XX.
Piesa a fost restaurată de Mihail Culașco, Secția Restaurare MNIM.
Scurt istoric al aparatului fotografic
Istoria aparatului de fotografiat numără 200 de ani, timp în care acesta a evoluat, de la camera obscură până la dispozitivul digital de astăzi. Momentele importante de-a lungul parcursului istoric includ: prima fotografie permanentă realizată în 1826 de fizicianul francez Joseph Nicéphore Niépce, folosind o cutie de lemn și o placă acoperită cu bitum de Iudeea; inventarea primului procedeu fotografic - dagherotipia - în anul 1839 de către francezul Louis Daguerre, care a marcat nașterea oficială a fotografiei; inventarea calotipiei, procedeu de realizare a fotografiei bazat pe principiul negativ/pozitiv, de către fizicianul și chimistul britanic Fox Talbot; inventarea plăcilor de colodiu umede de către englezul Frederick Scott Archer și a plăcilor fotografice de sticlă uscate de către britanicii Richard Leach Maddox și John Huds Bennet; introducerea filmului fotografic flexibil montat pe role și lansarea primului aparat Kodak de către inventatorul american George Eastman; lansarea primului aparat care folosea film de 35 mm de către compania germană „Leica"; lansarea primului aparat fotografic instant „Polaroid", inventat de americanul Edwin Land. În cele din urmă, începând cu 1975, acest drum a condus la revoluția fotografiei digitale. Fiecare pas succesiv a făcut ca aparatele fotografice să devină mai mici și mai rapide, îmbunătățind semnificativ calitatea imaginii.
Primul atelier fotografic a fost deschis la Chișinău în 1854 de către Eduard Glewski, iar înainte de Primul Război Mondial în Basarabia existau deja circa 100 de ateliere de fotografie.
Colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei cuprinde peste 30 de aparate fotografice, realizate în Austria; Germania, Franța, URSS, Japonia și China, datate cu sf. sec. XIX-anii 2000, între care aparate cu burduf pliabil, camere de tip BOX (cutie), aparate reflex cu un singur obiectiv (SLR) și cu două obiective (TLR), aparate digitale (DSLR).

Tur Virtual

Expoziții

„Arhitectura Independenței în Europa Centrală”

1-28 februarie 2023

În data de 1 februarie 2023, la ora 12:00, Muzeul Național de Istorie a Moldovei vă invită la inaugurarea expoziției „Arhitectura Independenței în Europa Centrală".

Sfârșitul Primului Război Mondial în anul 1918 a schimbat radical imaginea geopolitică a Europei Centrale. A adus libertate multor popoare, în timp ce pentru altele a însemnat schimbări profunde în viața politică și economică de până atunci. Daunele lăsate de război, schimbarea granițelor și ciocnirea cu noile realități politice și-au pus amprenta asupra dezvoltării culturii și formei arhitecturii în această parte a continentului în următoarele decenii. Despre cum s-au schimbat Bucureștiul, Varșovia, Tallinn, Eforie Nord și Cernăuți veți afla parcurgând versiunea în limba română a expoziției „Arhitectura Independenței în Europa Centrală" pregătită de Institutul Polonez din București. Acesta poate fi văzută pe gardul Muzeului Național de Istorie a Moldovei din Chișinău în perioada 1-28 februarie 2023.

„A fost, ce-i drept, o perioadă scurtă, dar foarte dinamică. Pe harta Europei Centrale a apărut un mozaic de țări noi. După tragedia Primului Război Mondial a renăscut visul de a readuce ordinea în lumea distrusă, de a găsi o nouă orânduire pentru națiunile care dobândiseră în sfârșit materialitatea dorită" - spune Łukasz Galusek, director adjunct de programe al Centrului Internațional de Cultură (MCK) din Cracovia și unul dintre curatorii expoziției. „Acum, din perspectiva celor peste 100 de ani care au trecut de atunci, ne putem uita la momentul în care s-a conturat această nouă ordine; pentru mulți a fost un moment de sărbătoare, iar pentru alții ziua aceea încă îi pune pe gânduri. Ne uităm la partea noastră de continent în orizontul vast și încercăm să cuprindem întregul spectru de schimbări petrecute atunci, care au lăsat urme asupra spațiului, în urbanism și arhitectură".

Laitmotivul expoziției a fost acela de a prezenta perioada foarte dinamică, de după 1918, din perspectiva întregului spectru de schimbări care au influențat spațiul, urbanismul și arhitectura noilor țări apărute pe harta Europei Centrale. A luat naștere atunci o nouă ordine - politică, socială și culturală.

În cazul de față, arhitectura independenței este înțeleasă mai pe larg decât niște simple clădiri individuale. Este simbolul materialității sale în peisajul regiunilor și orașelor, al căutării unor noi modele de iconografie națională, al dorinței de a crea oportunități de dezvoltare socială, dar și al apariției ideii de om nou.

Schimbările politice au făcut ca metropolele cândva pline de viață să-și piardă din importanță, în timp ce orașele de provincie au devenit peste noapte capitale de țări sau regiuni. Tinerele state aveau nevoie de un cadru adecvat, demn. Caracterul monumental al clădirilor și amploarea spațiilor publice au contribuit la consolidarea noii puteri și la construirea identității naționale. Triumfător a fost modernismul, care s-a dezvoltat în funcție de nevoile celor săraci, oferindu-le locuințe ieftine, pentru ca, în timp, să capete o dimensiune nouă, luxoasă.

Sfârșitul Marelui Război este și momentul nașterii ideii de om nou. Omul viitorului trebuia să fie sănătos și atletic, iar corpul lui trebuia să semene cu o mașinărie. Sănătatea și igiena, sportul și recreerea activă erau considerate factori ai schimbărilor sociale și morale, precum și elemente importante în consolidarea noilor societăți. Stațiunile balneare s-au dezvoltat, la fel și infrastructura sportivă. Sălile de sport, pistele de curse, piscinele, stadioanele care puteau găzdui mii de spectatori au devenit simboluri vizibile ale modernizării și un instrument extraordinar de propagandă pentru statele nou create.

Curatori: Łukasz Galusek, dr. Żanna Komar, Helena Postawka-Lech, dr. Michał Wiśniewski, Natalia Żak.

Expoziția este cofinanțată din fondurile ministrului polonez al culturii și patrimoniului național, ca parte a Programului multianual NIEPODLEGŁA pentru anii 2017-2022.