Școala Eparhială de Fete din Chișinău și-a deschis porțile la 3 mai 1864, răspunzând unei nevoi stringente: în Basarabia nu existau instituții dedicate educației fiicelor clerului. Conform circularei din 1864, predarea se făcea în limba română, prevedere aplicată în întreaga eparhie. Prima directoare a școlii a fost Anastasia Rizo, de viță nobilă, invitată de arhiepiscopul Antonie.
Curricula aprobată de Ministerul Învățământului Public și de Eparhia Chișinăului cuprindea atât discipline teoretice, cât și activități practice. Elevele studiau religia, citirea și scrierea în limbile română, slavonă și rusă, aritmetica și exercițiile de calcul, istoria universală și geografia. Programul era completat de cursuri de cânt bisericesc și de deprinderi practice: croitorie, cusut, tricotat, dar și gospodărie - coacerea pâinii și a prescurilor, prepararea mâncărurilor și a conservelor, îngrijirea animalelor și cultivarea grădinii.
Fotografia, realizată în 1911 în atelierul lui fotografic al lui Z. N. Sumovski din Chișinău, sunt imortalizate 29 de absolvente și 13 profesori. În centru apar portretele episcopului Serafim (Ciciagov), ale directoarei N. R. Mihelson, profesoarei V. E. Bejerian și preoților F. Ghiliarov și P. Jurikas. Între cadrele didactice se regăsește și Paraskovia Vasilievna Cuciurenko, profesoară de caligrafie timp de 37 de ani, devenită în 1911 educatoare principală și adjunctă a directoarei. Pentru devotamentul său, care a fost decorată cu medalia de aur „Pentru serviciu îndelungat".
Pe verso-ul vignetei se află eticheta magazinului și atelierului de rame, tablouri, oglinzi și sticlă de fereastră A. D. Kon'gova, Chișinău, str. Gogol nr. 37, lângă Banca de Stat.
Fotografia de promoție a fost donată la sfârșitul anului 2025 Muzeului Național de Istorie a Moldovei de către familia Dadiștian din Drochia.
„Recviem pentru ţăranul român. Ţăranii şi comunismul”
Deschiderea: 18 mai 2020
Au fost mereu pe câmpul de luptă. Au luptat cu tătarii, cu turcii şi ruşii, cu secetele şi inundaţiile, cu „birăii" şi activiştii, cu birurile şi cotele. Au fost mereu învinşi şi învingători, căci sacrificiul lor a hrănit mereu continuitatea istoriei. Lupta cu comuniştii i-a înfrânt însă definitiv, căci le-a distrus nu numai vieţile, ci şi rădăcinile. Fără pământ, ţăranii şi-au pierdut definiţia. Şi-au luat lumea în cap venind la oraş şi lăsând pământul şi gospodăria pe capul femeilor şi copiilor, iar recoltarea în seama studenţilor şi soldaţilor. Cei rămaşi la lucrul câmpului au început să „fure" din avutul obştesc (care era de fapt propriul lor avut). Astăzi jertfa ţăranilor răsculaţi în 1949-1950 rămâne un episod romantic. Răzmeriţele finale din 1960-1962 seamănă cu asediile medievale. Ziua din aprilie 1962, când a fost decretată colectivizarea, seamănă cu căderea Constantinopolului. Aşa cum picturile lui Aya Sofia ilustrează o lume străină de cea care urma să vină, ţăranii se proiectează în realitatea timpului nostru ca nişte martiri fără aureole. Răpuşi de glonţ sau de ideologie, sunt cele mai numeroase şi inocente prăzi ale comunismului.
Expoziţia foto-documentară „Recviem pentru ţăranul român. Ţăranii şi comunismul" a fost realizată de Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei - Fundaţia Academia Civică cu ocazia împlinirii, în martie 2009, a 60 de ani de la începutul colectivizării forţate a agriculturii şi de la începutul calvarului pentru ţăranul român (Plenara C.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1949). Curatorul expoziţiei a fost regretatul Romulus Rusan, directorul Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului.
Expoziţia reconstituie în documente de arhivă, fotografii de epoca şi mărturii de istorie orală lumea rurala româneasca dispărută sub tăvălugul colectivizării forţate impuse de regimul comunist. Unul din elementele principale ale expoziţiei este harta numeroaselor răscoale ţărăneşti din anii 1949-1962, împotriva colectivizării şi cotelor.
La realizarea expoziţiei au mai colaborat filialele Timiş şi Arad ale Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, Muzeul Judeţean de Istorie din Alexandria şi mulţi martori la zi ai evenimentelor, unii dintre ei deveniţi istorici ai acestora. Graphic designul a fost realizat de arhitecţii Octavian Carabela şi Marius Marcu-Lapadat.
Expoziţia a fost prezentată în mai multe instituţii de cultură din Bucureşti, Alba Iulia, Arad, Alexandria, Baia Mare, Brăila, Iaşi, Cluj, Timişoara, Drobeta-Turnu Severin, Oradea, Satu Mare şi alte oraşe din România şi la Universitatea de Stat „B.P. Hasdeu" din Cahul.
Expoziţia poate fi vizitată în holul de la etajul Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei, începând cu data de 18 mai 2020.
Școala Eparhială de Fete din Chișinău și-a deschis porțile la 3 mai 1864, răspunzând unei nevoi stringente: în Basarabia nu existau instituții dedicate educației fiicelor clerului...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
