#Exponatul Lunii

Porțelanul german este foarte apreciat în rândul iubitorilor de antichități, datorită calității înalte a materialului folosit, originalității și elaborării minuțioase a designului decorativ.
În patrimoniul muzeului se păstrează cinci exemplare ale uneia dintre cele mai vechi manufacturi de porțelan din regiunea Turingia, Germania - așa-numitul grup statuar „Muzicanții", realizat la manufactura din Volkstedt. Acestea au intrat în patrimoniul muzeului în anul 1991, prin achiziție de la o locuitoare a orașului Chișinău. Piese de o valoare istorică și artistică incontestabilă, ele poartă amprentele stilului rococo.
Manufactura din Volkstedt are o tradiție îndelungată în producția de figurine, inclusiv a celor care înfățișează muzicieni. În anul 1760, Georg Heinrich Macheleid, inventator al pastei tari de porțelan din Turingia, a deschis mai întâi, în Zitzendorf, o manufactură de producție, care în 1762 a fost transferată în Volkstedt. Macheleid a condus manufactura până în anul 1764. Ulterior, fabrica și-a schimbat de nenumărate ori proprietarii și arendatorii. Sub conducerea lui Christian Nonne, fabrica a cunoscut o perioadă de înflorire între anii 1767-1797, fapt reflectat și în dezvoltarea artistică a produselor sale. Manufactura din Volkstedt a început să creeze figurine care aveau să devină, mai târziu, cunoscute în întreaga lume.
În această perioadă au fost realizate și statuetele din porțelan, numite „Muzicanții", din colecția muzeului. Ele reprezintă cinci „putti”: patru cântă la diferite instrumente muzicale (flaut, mandolină, corn și fluier), iar al cincilea dirijează. Figurinele sunt realizate manual, de la modelare până la pictare. Fiecare figurină este delicat pictată, cu accente pastelate și detalii aurite, surprinzând mișcarea jucăușă și măiestria fină a muzicianului. Suportul pe care stau este realizat din porțelan colorat în masă, într-o nuanță de gri-verzui - o tehnică de colorare destul de rară. Contrastul dintre verde, alb și detaliile aurite conferă pieselor un aspect neobișnuit de delicat. Aceste detalii ornamentale sunt caracteristice stilului rococo, răspândit în acea perioadă în Europa, stil apărut în Franța și asociat cu domnia regelui Ludovic al XV-lea.

Marca aplicată pe figurine reprezintă două furci încrucișate, foarte clare și nestilizate, de culoare albastră, sub email, cu vopseaua ușor răvășită - detaliu care permite estimarea perioadei de producție a acestor articole. Deoarece, adeseori, cele două furci încrucișate se asemănau cu cele două spade ale mărcii Meissen, manufactura din Volkstedt a fost nevoită să-și modifice marca începând cu anul 1787. Marca inițială reprezenta o furcă, apoi, pentru o scurtă perioadă, s-a revenit la două furci, ca din anul 1800 să se adopte semnul grafic al denumirii orașului Rudolstadt - litera „R". Prin urmare, perioada scurtă în care s-a revenit la cele două furci, în care au fost produse și statuetele din muzeu, ar fi, după părerea noastră, cuprinsă între anii 1787-1800.
Statuetele au o înălțime cuprinsă între 10 și 18 cm și se află într-o stare de conservare relativ bună.
Piesele de porțelan produse în Germania la sfârșitul secolului al XVIII-lea, prezentate vizitatorilor, sunt de o mare raritate. Ele reprezintă adevărate opere de artă ale meșterilor germani și sunt considerate, totodată, importante mărturii istorice ale dezvoltării industriei de porțelanuri din Germania.

Tur Virtual

Expoziții

„Recviem pentru ţăranul român. Ţăranii şi comunismul”

Deschiderea: 18 mai 2020

Au fost mereu pe câmpul de luptă. Au luptat cu tătarii, cu turcii şi ruşii, cu secetele şi inundaţiile, cu „birăii" şi activiştii, cu birurile şi cotele. Au fost mereu învinşi şi învingători, căci sacrificiul lor a hrănit mereu continuitatea istoriei. Lupta cu comuniştii i-a înfrânt însă definitiv, căci le-a distrus nu numai vieţile, ci şi rădăcinile. Fără pământ, ţăranii şi-au pierdut definiţia. Şi-au luat lumea în cap venind la oraş şi lăsând pământul şi gospodăria pe capul femeilor şi copiilor, iar recoltarea în seama studenţilor şi soldaţilor. Cei rămaşi la lucrul câmpului au început să „fure" din avutul obştesc (care era de fapt propriul lor avut). Astăzi jertfa ţăranilor răsculaţi în 1949-1950 rămâne un episod romantic. Răzmeriţele finale din 1960-1962 seamănă cu asediile medievale. Ziua din aprilie 1962, când a fost decretată colectivizarea, seamănă cu căderea Constantinopolului. Aşa cum picturile lui Aya Sofia ilustrează o lume străină de cea care urma să vină, ţăranii se proiectează în realitatea timpului nostru ca nişte martiri fără aureole. Răpuşi de glonţ sau de ideologie, sunt cele mai numeroase şi inocente prăzi ale comunismului.

Expoziţia foto-documentară „Recviem pentru ţăranul român. Ţăranii şi comunismul" a fost realizată de Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei - Fundaţia Academia Civică cu ocazia împlinirii, în martie 2009, a 60 de ani de la începutul colectivizării forţate a agriculturii şi de la începutul calvarului pentru ţăranul român (Plenara C.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1949). Curatorul expoziţiei a fost regretatul Romulus Rusan, directorul Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului.

Expoziţia reconstituie în documente de arhivă, fotografii de epoca şi mărturii de istorie orală lumea rurala româneasca dispărută sub tăvălugul colectivizării forţate impuse de regimul comunist. Unul din elementele principale ale expoziţiei este harta numeroaselor răscoale ţărăneşti din anii 1949-1962, împotriva colectivizării şi cotelor.

La realizarea expoziţiei au mai colaborat filialele Timiş şi Arad ale Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, Muzeul Judeţean de Istorie din Alexandria şi mulţi martori la zi ai evenimentelor, unii dintre ei deveniţi istorici ai acestora. Graphic designul a fost realizat de arhitecţii Octavian Carabela şi Marius Marcu-Lapadat.

Expoziţia a fost prezentată în mai multe instituţii de cultură din Bucureşti, Alba Iulia, Arad, Alexandria, Baia Mare, Brăila, Iaşi, Cluj, Timişoara, Drobeta-Turnu Severin, Oradea, Satu Mare şi alte oraşe din România şi la Universitatea de Stat „B.P. Hasdeu" din Cahul.

Expoziţia poate fi vizitată în holul de la etajul Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei, începând cu data de 18 mai 2020.