#Exponatul Lunii

Cele 21 de mărgele fac parte dint-un depozit de bronzuri descoperit în anul 2019 pe teritoriul unei zone împădurite situată în apropierea orașului Nisporeni, r-ul Nisporeni. Pe lângă mărgele, depozitul conținea mai multe podoabe din bronz (2 fibule de tip Röschitz-Sanislău, 7 coliere, 12 inele, 22 tuburi, 23 brățări, aproximativ 80 de aplice), o mărgică din coral și un pandantiv realizat din dinte de animal sălbatic. La momentul de față mărgelele de chihlimbar se păstrează în Fondurile Muzeului Național de Istorie a Moldovei, restul depozitului fiind în poseseia unui colecționar privat.
Depozitul a fost descoperit întâmplător într-o groapă cu adâncimea de circa 50 cm. Obiectele din acest depozit sunt de origine occidentală, având analogii cunoscute în complexe arheologice similare de pe teritoriul Poloniei, Ungariei, Serbiei, Slovaciei și, într-o măsură mai redusă a României. Prezența acestui depozit de bronzuri pe teritoriul Republicii Moldova ilustrează dinamica culturală a regiunii în epoca Fierului timpuriu și schimbarea fundamentală a vectorului influențelor culturale, de la est către vest.

Șiragul de mărgele din chihlimbar reprezintă 16 unități păstrate întregi și cinci fragmentare. Acestea au formă bitronică alungită și dimensiuni diferite. Sunt de culoare brun-roșcată, și au lungimea cuprinsă între 1,1 și 3,1 cm, lățimea între 0,6 și 1,4 cm, grosimea între 0,6 și 1,1 cm, iar diametrul perforației între 0,2 și 0,3 cm.
Mărgele din chihlimbar sunt prezente în mai multe depozite de bronz datate în perioada târzie a epocii bronzului din jumătatea estică a Slovaciei și din Ungaria transdanubiană. Analogii sunt cunoscute și în peștera Cioclovina din România. Odată cu începutul epocii Fierului, piesele din chihlimbar dispar timp de aproximativ 300 de ani din Bazinul Carpatic, reapărând odată cu pătrunderea elementelor scitice.
Depozitul de bronzuri descoperit la Nisporeni se datează în intervalul HaA2-HaB1-2 (1050/1000 - 800/750 a. Chr).

Tur Virtual

Expoziții

„Vilnius – 700 de ani”

Expoziție de fotografie veche

26 mai – 18 iunie 2023

Cel mai vechi document istoric în care este menționat numele Vilnius este o scrisoare a Marelui Duce al Lituaniei Gediminas, trimisă către Europa de Vest la 25 ianuarie 1323. Astfel, pe 25 ianuarie 2023, capitala Lituaniei sărbătorește 700 de ani de la prima mențiune.

Timp de șapte secole, Vilnius a trăit perioade de prosperitate dar și de declin. Aspectul orașului transformându-se în timp iar schimbările sale exterioare fiind în mare parte rezultatul războaielor, ocupațiilor, epidemiilor și incendiilor. Dar de fiecare dată, orașul își revenea pentru a prospera din nou. Primele, cele mai autentice imagini ale orașului au fost realizate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când fotografia, una dintre cele mai importante descoperiri tehnologice a acelor vremuri a ajuns în sfârșit la Vilnius. Istoria fotografiei în Vilnius începe în 1839, odată cu producerea și afișarea primelor imagini dagherotip. Primele studiouri foto din oraș au fost deschise în 1860 de către fotografii Abdon Korzon și Albert Swieykowski, care realizau atunci imagini cu Vilnius. Orașul a fost filmat și de fotografi veniți din străinătate, printre care Wilhelm Zakharchik, Antal Rohrbach și Konrad Brandel, care au fost primii creatori de imagini incluse în albumele Vilniaus vaizdai (Imaginile Vilniusului). Cu toate acestea, primul fotograf care a documentat în detaliu vechiul Vilnius a fost Józef Czechowicz (1818-1888). În istoria fotografiei de la Vilnius, Czechowicz este cunoscut ca fiind un creator de panorame artistice, peisaje foto impresionante ale împrejurimilor și cronicar al monumentelor arhitecturale unice și al evenimentelor importante din viața orașului.

Mai târziu, Vilnius a fost fotografiat de Stanisław Filibert Fleury (1858-1915), care, la cumpăna dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea, a folosit fotografia pentru a surprinde monumentele istorice și arhitecturale în fotografiile sale, precum și scene din viața de zi cu zi a orașului fotografiind cu mare plăcere oamenii în stradă, piețe, bazare și târguri.

Cea mai mare colecție de fotografii ale Vilniusului a fost asamblată de fotograful și pionierul fotografiei de artă Jan Bułhak (1876-1950). De-a lungul multor ani în care a fotografiat orașul, din 1910 până în 1944, Bułhak a creat mii de fotografii interesante și valoroase. După ce s-a stabilit la Vilnius înainte de Primul Război Mondial, a fost angajat ca fotograf de oraș, motiv pentru care cea mai mare parte a moștenirii sale constă în fotografii artistice ale arhitecturii Vilniusului: imagini ale străzilor din orașul vechi, bisericilor și interiorul acestora, mănăstirilor, palatelor și arhitecturii rezidențiale precum și alte tipuri de arhitectură și detaliile acesteia. Bułhak a acordat o atenție considerabilă luminii naturale, care a devenit un motiv estetic esențial în fotografia sa și principala sa metodă de exprimare artistică. Această expoziție prezintă o mică selecție de imagini istorice ale Vilniusului, care vor oferi vizitatorilor ocazia de a vedea și de a-și imagina cum arăta orașul în trecut. Spiritul acestui oraș istoric este perfect subliniat în cuvintele lui Jan Bułhak: „Vilnius sună, joacă și cântă prin turlele bisericilor sale, zâmbește prin florile sale de grădină, roșește prin țiglele sale, încântă cu dealurile sale înverzite și râurile limpezi, și emoționează orice inimă capabilă de iubire. Clopotele Vilniusului răsună profetic, sonor: Am fost, suntem și vom fi aici!"