Setul de vase ceramice a fost descoperit întâmplător în luna octombrie 2025 în partea de sud-vest a satului Bălceana, r. Hâncești, la circa 1,2 km de la r. Lăpușniţa. Materialele arheologice au fost recuperate de către Agenţia Naţională Arheologică.
Inventarul ceramic cuprinde un vas de provizii (pifos) de dimensiuni mari cu un volum de 20 litri (h=39,2 cm, d=35,0 cm) decorat cu un brâu reliefat sub buză, un castron de dimensiuni medii cu un volum de 2,5 litri (h=16,9 cm, d=23,2 cm), o cană de dimensiuni medii cu un volum de 0,6 litri (h=12 cm, d=13,4 cm) și un fund de la un vas-borcan.
Vasele ceramice de factură grosieră sunt confecționate manual, prin tehnica suprapunerii și modelării unor suluri de lut, pregătite din pastă cu adaos de șamotă și nisip. Suprafața ceramicii este neregulată, acoperită cu un strat de angobă de culoare gălbuie-roșietică cu pete negre, miezul pereților fiind de culoare neagră.
Cele trei vase păstrate integral denotă forme bitronconice bine profilate cu diametrul maxim în partea de mijloc a corpului, cu buzele drepte sau oblice ușor rotunjite la capăt. Oalele de acest tip sunt caracteristice pentru aria culturală medievală timpurie din Nordul și Nord-Vestul Mării Negre datată în secolele V-VII. La est de râul Nistru, pe teritoriul Ucrainei, ceramică analogică se întâlnește în cadrul așezărilor de tip Penkovka, iar în spațiul carpato-nistrean aceasta este caracteristică pentru așezările de tipul Costișa-Botoșana-Hansca.
În spațiul pruto-nistrean ceramica grosieră cu corpul bitronconic, de regulă, este atestată prin fragmente și relativ rar prin vase întregi, descoperite la Hansca, Dănceni, Recea, Seliște, Păhărniceni etc., aceasta reprezentând o componentă indispensabilă a inventarului local din perioada secolelor V-VII. În acest context, descoperirea la Bălceana a unui set de vase grosiere bitronconice păstrate aproape intact reprezintă un caz relativ rar întâlnit, care are o importanță deosebită pe plan științific. Conform unor ipoteze, tradiția ceramicii grosiere cu corp bitronconic din secolele V-VII ar fi de origine nord-pontică. În același timp însă, nu poate fi exclus și faptul ca vasele ceramice bitronconice ar putea să reprezinte un produs al interferențelor etnoculturale de epocă rezultat concomitent pe întregul teritoriu de la Carpați până la Nipru și Donețul de Nord.
Conacul familiei Lazo se află în satul Piatra, raionul Orhei. Este înregistrat ca monument de arhitectură și de istorie din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu semnificație națională, ocrotit de stat.
Începând cu 1990, prin ordinul Ministerului Culturii nr. 220 din 1 august, este transferat în administrarea Muzeului Național de Istorie a Moldovei, cu statutul de filială.
Conacul a fost construit între anii 1862-1865 de Ioan și Matilda Lazo, reprezentanții unei familii de viță nobilă din Basarabia. Două generaţii ale familiei Lazo şi-au petrecut o parte a vieţii în această casă. În 1894 Gheorghe şi Elena Lazo au vândut conacul de la Piatra. Până la 1940 casa familiei Lazo a trecut prin mâinile mai multor proprietari. După 1945 casa este naţionalizată şi utilizată ca sediu pentru şcoală. În anul 1974 conacul reconstruit devine muzeu memorial, consacrat eroului războiului civil din Rusia, Serghei Lazo. În anul 1993 muzeul este reorganizat în Conacul familiei Lazo. În perioada 2007-2018, conacul a fost supus unui amplu proces de reabilitare, deschizându-și ușile pentru public la 2 decembrie 2018.
Noua expoziţie a Conacului familiei Lazo, intitulată „Ambient basarabean - conacul de la Piatra - interconexiune de personalităţi istorice", cuprinde un salon de primire, sufrageria, un birou-bibliotecă și camera copiilor. Prin piese memoriale şi tipologice este prezentată ambianţa materială şi morală a Conacului familiei Lazo cu câteva generaţii ale acestei familii de nobili, cu epoca lor, cu toată complexitatea retrăirilor, emoţiilor, faptelor, intercalată cu istoria personalităţilor - titulari ai Conacului, a oamenilor vii, cu viziunile şi ocupaţiile lor, care au fost în istoria noastră şi care şi-au adus contribuţia la dezvoltarea societăţii basarabene pe parcursul secolelor.
Program de vizitare Luni - duminică: 10.00-17.00
Vineri închis
De sărbătorile legale - 1, 7 și 8 ianuarie, 8 martie, prima și a doua zi de Paște, Paștele Blajinilor, 1 și 9 mai, 27 și 31 august, 25 decembrie - muzeul este închis pentru public.
Taxe de intrare
adulți - 50 lei pensionari, studenți - 20 lei elevi - 10 lei
Acces gratuit:
Copii preșcolari (până la vârsta de 7 ani), copii din instituții rezidențiale, copii cu dizabilități (până la vârsta de 18 ani) și însoțitorul acestora, militari în termen, delegații oficiale și delegații cu caracter cultural (în limita programului de funcționare a muzeului), angajați ai rețelei muzeale naționale, Ministerului Culturii și instituțiilor naționale din domeniul patrimoniului cultural, posesorii cardurilor ICOM și ICOMOS, veteranii de război (în temeiul Legii nr. 317/2024), pentru participanții la lichidarea urmărilor avariei de la C.A.E. Cernobîl.
Intrarea liberă pentru toți vizitatorii: în ultima zi de joi a lunii.
Taxe de ghidaj:
Pentru un grup de la 5 până la 30 de persoane:
adulți - 150 lei studenți, elevi, pensionari - 100 lei
Ghidaj gratuit:
Pentru copii din instituții rezidențiale și militari în termen.
Setul de vase ceramice a fost descoperit întâmplător în luna octombrie 2025 în partea de sud-vest a satului Bălceana, r. Hâncești, la circa 1,2 km de la r. Lăpușniţa. Materialele arheologice au fost recuperate de către Agenţia Naţională Arheologică...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
