 #Exponatul Lunii
Februarie 2022
Telefon de perete „L.M. ERICSSON & Co”
 Data inventării telefonului, un dispozitiv capabil să emită și să recepționeze cuvintele rostite, este considerată 14 februarie 1876. În aceeași zi, la distanță de patru ore, la Biroul pentru brevete din New York, au fost depuse două cereri de brevetare a invenției. Prima cerere a fost depusă de Alexander Graham Bell, iar a doua de Elisha Gray. Mulți ani de-a rândul, după lansarea invenției între aceștia au avut o serie de procese judiciare pe parcursul cărora Bell, trebuia să-și demonstreze întâietatea.
În 1876 își începe activitatea și renumita companie de telefoane suedeze „Ericsson", când Lars Magnus Ericsson și prietenul său Karl Anderson au fondat atelierul electromecanic „L.M. Ericsson & Co". În acest atelier, la început se reparau telefoane și alte echipamente de semnalizare, dar începând cu anul 1878 începe producerea telefoanelor cu design propriu. Producția proprie a lui Ericsson a fost determinată de telefoanele companiei americane „Bell Telephon Company", care au apărut pe piața suedeză în 1877 şi adesea erau date pentru reparație. Reparând aceste telefoane, Ericsson a putut nu numai să studieze designul lor, ci și să-l îmbunătățească semnificativ. Dispozitivele produse de Ericsson erau mult mai convenabile, aveau o calitate mai bună a sunetului și costau mai puțin decât cele americane. Treptat, dispozitivele „L.M. Ericsson & Co" au câștigat popularitate nu numai în Suedia, ci și în străinătate. La începutul secolului XX compania suedeză „Ericsson" a deschis o filială și în Rusia.
Telefonul de perete prezentat în această vitrină este un model, produs între anii 1907-1915 la Sankt-Petersburg, Imperiul Rus. Este un telefon intrat în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, în 1984, prin transfer de la Muzeul de Stat de Istorie și Studiere a Ținutului Natal. Exponatul face parte din rarități, având o mare valoare istorică, științifică și tehnică.
Telefonul este montat în cutie de lemn cu forma paralelipipedică. Deasupra cutiei pe o placă tronconică cu marginile văluroase sunt montate cinci cleme pentru conectarea liniilor telefonice și de împământare, un microfon emițător și două clopote ale soneriei. În partea de sus a cutiei se află compartimentul pentru inductor, iar în cea de jos pentru baterie. În dreapta este montată manivela pentru acționarea inductorului. În stânga, pe un braț de metal se află microreceptorul cu mâner de ebonită, legat de aparat cu cordon acoperit cu material textil. Telefonul era prevăzut cu electromagneți. Pentru a fi utilizat trebuia de ridicat receptorul, de învârtit manivela, care acționa inductorul, transmițând semnalul la stația de telefoane, unde era preluat de o telefonistă, care făcea legătura cu abonatul solicitat.
Acest tip de aparat a fost proiectat pentru căile ferate. În 1917 acest telefon era utilizat la stația de cale ferată Lipcani, județul Hotin, gubernia Basarabia (în prezent raionul Briceni). Linia de cale ferată Ocniţa - Lipcani a fost dată în exploatare în anul 1893, împreună cu alte două linii Movilău - Ocnița și Bălți - Ocnița.
|
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
