#Exponatul Lunii

Părțile principale ale aparatului cuprind carcasa, burduful, obiectivul și sistemul de vizare. Carcasa este alcătuită din două cadre de lemn de nuc lăcuit, unite printr-un burduf pliabil din material textil negru, care permite extensia necesară pentru focalizare. Pe panoul frontal se află obiectivul anastigmat Agfa, montat într-un obturator de tip Compur, produs de F. Deckel din München. Dispune de un vizor pliabil tip „brilliant" pentru orientare portret și peisaj. Utilizează plăci fotografice din sticlă acoperite cu un strat de emulsie fotografică, montate în casete de lemn de nuc, cu dimensiunea cadrului de 9x12 cm.
Modelul din lemn de nuc, considerat vârful de gamă „Agfa Isolar Luxus", a fost proiectat de fabrica A.H. Rietzschel din München, preluată de AGFA în 1925 și care a continuat producerea acestui tip de aparat sub numele propriu până la sfârșitul anilor `20 ai sec. XX.
Piesa a fost restaurată de Mihail Culașco, Secția Restaurare MNIM.
Scurt istoric al aparatului fotografic
Istoria aparatului de fotografiat numără 200 de ani, timp în care acesta a evoluat, de la camera obscură până la dispozitivul digital de astăzi. Momentele importante de-a lungul parcursului istoric includ: prima fotografie permanentă realizată în 1826 de fizicianul francez Joseph Nicéphore Niépce, folosind o cutie de lemn și o placă acoperită cu bitum de Iudeea; inventarea primului procedeu fotografic - dagherotipia - în anul 1839 de către francezul Louis Daguerre, care a marcat nașterea oficială a fotografiei; inventarea calotipiei, procedeu de realizare a fotografiei bazat pe principiul negativ/pozitiv, de către fizicianul și chimistul britanic Fox Talbot; inventarea plăcilor de colodiu umede de către englezul Frederick Scott Archer și a plăcilor fotografice de sticlă uscate de către britanicii Richard Leach Maddox și John Huds Bennet; introducerea filmului fotografic flexibil montat pe role și lansarea primului aparat Kodak de către inventatorul american George Eastman; lansarea primului aparat care folosea film de 35 mm de către compania germană „Leica"; lansarea primului aparat fotografic instant „Polaroid", inventat de americanul Edwin Land. În cele din urmă, începând cu 1975, acest drum a condus la revoluția fotografiei digitale. Fiecare pas succesiv a făcut ca aparatele fotografice să devină mai mici și mai rapide, îmbunătățind semnificativ calitatea imaginii.
Primul atelier fotografic a fost deschis la Chișinău în 1854 de către Eduard Glewski, iar înainte de Primul Război Mondial în Basarabia existau deja circa 100 de ateliere de fotografie.
Colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei cuprinde peste 30 de aparate fotografice, realizate în Austria; Germania, Franța, URSS, Japonia și China, datate cu sf. sec. XIX-anii 2000, între care aparate cu burduf pliabil, camere de tip BOX (cutie), aparate reflex cu un singur obiectiv (SLR) și cu două obiective (TLR), aparate digitale (DSLR).

Tur Virtual

#Exponatul Lunii

Mai 2022

Ciocan-târnăcop

Cornul de cerb, ca și oasele, dinții, scoicile și melcii, face parte din categoria materiilor dure de animale, acestea, de-a lungul timpului, au constituit – pentru comunitățile pre- și protoistorice – materia primă pentru confecționarea uneltelor, armelor, recipientelor, mânerelor, precum și a obiectelor de prestigiu (sceptre) sau de podoabă (mărgele, pandantive, accesorii vestimentare), având, cu siguranță, și valențe simbolice.

Muzeul Național de Istorie a Moldovei deține o valoroasă colecție de piese confecționate din corn de cerb, care ocupă un palier cronologic foarte vast, începând cu epoca paleolitică și terminând cu evul mediu târziu. În acest context, pornind de la semnificația începutului lunii mai (1 mai – Ziua Internațională a Muncii), prezentăm publicului / vizitatorului nostru un tip de unealtă revoluționară, foarte utilă, care are legătură directă cu dezvoltarea agriculturii și a societăților preistorice. Ciocanele-târnăcop din corn de cerb sunt unelte care au contribuit la ceea ce numim revoluția neolitică, când are loc tranziția de la hominizii vânători-culegători la oamenii sedentari, cultivatori de plante și crescători de animale, ținându-se cont de specificul regiunii. Comunitățile umane cucuteniene de agricultori își păstrează tradiția milenară de exploatare a resurselor provenite de la Cervus elaphus (cerb), în special a coarnelor.

Piesa provine din așezarea Brânzeni III – Țiganca (r-nul Edineț), sit descoperit în 1968 de către arheologul Nicolae Chetraru, atribuit etapei CII a culturii Tripolie. O porțiune neafectată a sitului a fost în totalitate cercetată, în anii 1970-1972, de către Vsevolod Marchevici, fiind descoperite 37 de locuințe de suprafață cu platforme, drept urmare fiind delimitat, în cadrul culturii Cucuteni, un nou aspect cultural – Brânzeni, fenomen cultural-cronologic care marchează debutul etapei finale a epocii eneolitice, sfârșitul mil. IV a. Chr.

Ciocanul-târnăcop, piesă cu funcționalitate dublă, realizată din partea bazală a axului principal al unui corn de cerb, decorticată și lustruită, fără urme ale părții bazale, fără rozete și alte raze secundare ale cornului. Suprafața cu urme de tăieturi este șlefuită, pe alocuri cu lustru puternic. Piesa are o perforație transversală circulară, ușor oblică, având secțiunea cilindrică, plasată pe mijloc, și prezintă o tocire accentuată, spărturi și o fisură longitudinală din vechime. Părțile active – capul și vârful ușor oblic, conservate integral, – sunt relativ bine păstrate, cu urme de uzură, spărturi pe alocuri, ca urmare a utilizării intensive.

Urmele traseologice ne prezintă un istoric al piesei, care inițial, cel mai probabil, era un topor-ciocan, având menirea să despice, să taie, să bată prin lovire, dar, odată cu uzarea lamei acestuia, s-a transformat într-un ciocan-târnăcop, utilizat atât la activități de percuție, cât și la desprinderea feliilor de pământ. Piesă era folosită ca unealtă, dar, cel mai probabil, și ca armă.

Dimensiuni: L: 113 mm; LA: 56 mm; GR: 44 mm: Dp: 20x22 mm.