#Exponatul Lunii

Setul de vase ceramice a fost descoperit întâmplător în luna octombrie 2025 în partea de sud-vest a satului Bălceana, r. Hâncești, la circa 1,2 km de la r. Lăpușniţa. Materialele arheologice au fost recuperate de către Agenţia Naţională Arheologică.

Inventarul ceramic cuprinde un vas de provizii (pifos) de dimensiuni mari cu un volum de 20 litri (h=39,2 cm, d=35,0 cm) decorat cu un brâu reliefat sub buză, un castron de dimensiuni medii cu un volum de 2,5 litri (h=16,9 cm, d=23,2 cm), o cană de dimensiuni medii cu un volum de 0,6 litri (h=12 cm, d=13,4 cm) și un fund de la un vas-borcan.

Vasele ceramice de factură grosieră sunt confecționate manual, prin tehnica suprapunerii și modelării unor suluri de lut, pregătite din pastă cu adaos de șamotă și nisip. Suprafața ceramicii este neregulată, acoperită cu un strat de angobă de culoare gălbuie-roșietică cu pete negre, miezul pereților fiind de culoare neagră.

Cele trei vase păstrate integral denotă forme bitronconice bine profilate cu diametrul maxim în partea de mijloc a corpului, cu buzele drepte sau oblice ușor rotunjite la capăt. Oalele de acest tip sunt caracteristice pentru aria culturală medievală timpurie din Nordul și Nord-Vestul Mării Negre datată în secolele V-VII. La est de râul Nistru, pe teritoriul Ucrainei, ceramică analogică se întâlnește în cadrul așezărilor de tip Penkovka, iar în spațiul carpato-nistrean aceasta este caracteristică pentru așezările de tipul Costișa-Botoșana-Hansca.

În spațiul pruto-nistrean ceramica grosieră cu corpul bitronconic, de regulă, este atestată prin fragmente și relativ rar prin vase întregi, descoperite la Hansca, Dănceni, Recea, Seliște, Păhărniceni etc., aceasta reprezentând o componentă indispensabilă a inventarului local din perioada secolelor V-VII. În acest context, descoperirea la Bălceana a unui set de vase grosiere bitronconice păstrate aproape intact reprezintă un caz relativ rar întâlnit, care are o importanță deosebită pe plan științific. Conform unor ipoteze, tradiția ceramicii grosiere cu corp bitronconic din secolele V-VII ar fi de origine nord-pontică. În același timp însă, nu poate fi exclus și faptul ca vasele ceramice bitronconice ar putea să reprezinte un produs al interferențelor etnoculturale de epocă rezultat concomitent pe întregul teritoriu de la Carpați până la Nipru și Donețul de Nord.

Tur Virtual

#Exponatul Lunii

Noiembrie 2021

Chiup (vas de provizii) de la Butuceni

Produsele ceramice, în special vasele din lut ars, sunt cele mai frecvente materiale arheologice, descoperite în siturile aparținând civilizației traco-geto-dacice.

Specific pentru ceramica getică este modelarea vaselor cu mâna (fără a folosi roata olarului), necunoscută, de altfel, - pentru cei mai îndepărtați strămoși ai noștri - în perioada secolelor VI-III a. Chr.

Olarii geți foloseau pentru confecționarea veselei lor o pastă poroasă, compusă din lut în amestec cu diverse ingrediente, cum ar fi: cioburi și scoici pisate, calcar mărunțit, nisip mășcat etc. Vasele, fiind arse în cuptoare speciale, obțineau diverse culori și nuanțe - de la negrie la gri sau gălbuie - cărămizie. Cea mai bogată colecție de vase getice pe teritoriul RM provine din cetatea getică de la Butuceni, unde, pentru prima oară, în anul 1946, arheologul rus Gh. Smirnov a descoperit rămășițele unei cetăți cu resturi de ziduri de piatră și valuri de apărare din pământ, pe care a etichetat-o ca cetate scitică (sic!). Săpăturile care au urmat - cu întreruperi mai mari sau mai mici - timp de 20 de ani, au scos la iveală urme de viețuire intensă, timp de peste trei secole, pe promontoriul de lângă s. Butuceni (Rezervația cultural-naturală Orheiul Vechi), a celei mai mari cetăți getice de pe teritoriul RM.

Printre vasele descoperite de către arheologi se evidențiază și câteva de dimensiuni gigantice (necunoscându-se, la moment, analogii ale acestor exemplare de veselă ceramică getică). Acestea sunt considerate vase pentru păstrarea proviziilor, mai cu seamă, a celor grăunțoase (se cunoaște că geții, popor sedentar pe aceste meleaguri, se îndeletniceau cu agricultura, creșterea vitelor și cu diverse meșteșuguri). Printre cerealele cultivate de geto-daci se numără grâul, meiul, orzul, ovăzul, secară, iar asemenea produse - esențiale în bucătăria locală - trebuiau păstrate, pentru o perioadă mai îndelungată, în condiții speciale. În aceste scopuri erau folosite vase de dimensiuni mari (chiupuri), așezate în locuri speciale - de obicei, în pivnițe.

Vasul-chiup de la Butuceni reprezintă una dintre cele mai vechi descoperiri de ceramică getică de pe teritoriul actual al RM, provenind din săpăturile din anul 1947 ale lui Gh. Smirnov. Vasul-chiup are un corp ovoidal, cu un gât lung, care se lărgește spre extremitatea superioară, cu o buză mare, evazată, și este prevăzut cu patru toarte-suporturi, dispuse pe linia diametrului maxim al corpului. Chiupul este decorat cu niște ornamente aplicate în relief, diverse ca formă si mărime, dispuse în diferite părți ale vasului: „virgule" (rithoane schematizate?), linii văluroase, în formă de potcoavă sau litera „omega". Culoarea vasului variază de la gri-închis spre gălbuie, având suprafața lustruită minuțios.

Dimensiunile vasului: H. - 680 mm; D.max - 430 mm; D.buzei - 340x360 mm; H.gâtului - 170 mm; D. fundului - 170 mm.