#Exponatul Lunii

Porțelanul german este foarte apreciat în rândul iubitorilor de antichități, datorită calității înalte a materialului folosit, originalității și elaborării minuțioase a designului decorativ.
În patrimoniul muzeului se păstrează cinci exemplare ale uneia dintre cele mai vechi manufacturi de porțelan din regiunea Turingia, Germania - așa-numitul grup statuar „Muzicanții", realizat la manufactura din Volkstedt. Acestea au intrat în patrimoniul muzeului în anul 1991, prin achiziție de la o locuitoare a orașului Chișinău. Piese de o valoare istorică și artistică incontestabilă, ele poartă amprentele stilului rococo.
Manufactura din Volkstedt are o tradiție îndelungată în producția de figurine, inclusiv a celor care înfățișează muzicieni. În anul 1760, Georg Heinrich Macheleid, inventator al pastei tari de porțelan din Turingia, a deschis mai întâi, în Zitzendorf, o manufactură de producție, care în 1762 a fost transferată în Volkstedt. Macheleid a condus manufactura până în anul 1764. Ulterior, fabrica și-a schimbat de nenumărate ori proprietarii și arendatorii. Sub conducerea lui Christian Nonne, fabrica a cunoscut o perioadă de înflorire între anii 1767-1797, fapt reflectat și în dezvoltarea artistică a produselor sale. Manufactura din Volkstedt a început să creeze figurine care aveau să devină, mai târziu, cunoscute în întreaga lume.
În această perioadă au fost realizate și statuetele din porțelan, numite „Muzicanții", din colecția muzeului. Ele reprezintă cinci „putti”: patru cântă la diferite instrumente muzicale (flaut, mandolină, corn și fluier), iar al cincilea dirijează. Figurinele sunt realizate manual, de la modelare până la pictare. Fiecare figurină este delicat pictată, cu accente pastelate și detalii aurite, surprinzând mișcarea jucăușă și măiestria fină a muzicianului. Suportul pe care stau este realizat din porțelan colorat în masă, într-o nuanță de gri-verzui - o tehnică de colorare destul de rară. Contrastul dintre verde, alb și detaliile aurite conferă pieselor un aspect neobișnuit de delicat. Aceste detalii ornamentale sunt caracteristice stilului rococo, răspândit în acea perioadă în Europa, stil apărut în Franța și asociat cu domnia regelui Ludovic al XV-lea.

Marca aplicată pe figurine reprezintă două furci încrucișate, foarte clare și nestilizate, de culoare albastră, sub email, cu vopseaua ușor răvășită - detaliu care permite estimarea perioadei de producție a acestor articole. Deoarece, adeseori, cele două furci încrucișate se asemănau cu cele două spade ale mărcii Meissen, manufactura din Volkstedt a fost nevoită să-și modifice marca începând cu anul 1787. Marca inițială reprezenta o furcă, apoi, pentru o scurtă perioadă, s-a revenit la două furci, ca din anul 1800 să se adopte semnul grafic al denumirii orașului Rudolstadt - litera „R". Prin urmare, perioada scurtă în care s-a revenit la cele două furci, în care au fost produse și statuetele din muzeu, ar fi, după părerea noastră, cuprinsă între anii 1787-1800.
Statuetele au o înălțime cuprinsă între 10 și 18 cm și se află într-o stare de conservare relativ bună.
Piesele de porțelan produse în Germania la sfârșitul secolului al XVIII-lea, prezentate vizitatorilor, sunt de o mare raritate. Ele reprezintă adevărate opere de artă ale meșterilor germani și sunt considerate, totodată, importante mărturii istorice ale dezvoltării industriei de porțelanuri din Germania.

Tur Virtual

#Exponatul Lunii

Noiembrie 2021

Chiup (vas de provizii) de la Butuceni

Produsele ceramice, în special vasele din lut ars, sunt cele mai frecvente materiale arheologice, descoperite în siturile aparținând civilizației traco-geto-dacice.

Specific pentru ceramica getică este modelarea vaselor cu mâna (fără a folosi roata olarului), necunoscută, de altfel, - pentru cei mai îndepărtați strămoși ai noștri - în perioada secolelor VI-III a. Chr.

Olarii geți foloseau pentru confecționarea veselei lor o pastă poroasă, compusă din lut în amestec cu diverse ingrediente, cum ar fi: cioburi și scoici pisate, calcar mărunțit, nisip mășcat etc. Vasele, fiind arse în cuptoare speciale, obțineau diverse culori și nuanțe - de la negrie la gri sau gălbuie - cărămizie. Cea mai bogată colecție de vase getice pe teritoriul RM provine din cetatea getică de la Butuceni, unde, pentru prima oară, în anul 1946, arheologul rus Gh. Smirnov a descoperit rămășițele unei cetăți cu resturi de ziduri de piatră și valuri de apărare din pământ, pe care a etichetat-o ca cetate scitică (sic!). Săpăturile care au urmat - cu întreruperi mai mari sau mai mici - timp de 20 de ani, au scos la iveală urme de viețuire intensă, timp de peste trei secole, pe promontoriul de lângă s. Butuceni (Rezervația cultural-naturală Orheiul Vechi), a celei mai mari cetăți getice de pe teritoriul RM.

Printre vasele descoperite de către arheologi se evidențiază și câteva de dimensiuni gigantice (necunoscându-se, la moment, analogii ale acestor exemplare de veselă ceramică getică). Acestea sunt considerate vase pentru păstrarea proviziilor, mai cu seamă, a celor grăunțoase (se cunoaște că geții, popor sedentar pe aceste meleaguri, se îndeletniceau cu agricultura, creșterea vitelor și cu diverse meșteșuguri). Printre cerealele cultivate de geto-daci se numără grâul, meiul, orzul, ovăzul, secară, iar asemenea produse - esențiale în bucătăria locală - trebuiau păstrate, pentru o perioadă mai îndelungată, în condiții speciale. În aceste scopuri erau folosite vase de dimensiuni mari (chiupuri), așezate în locuri speciale - de obicei, în pivnițe.

Vasul-chiup de la Butuceni reprezintă una dintre cele mai vechi descoperiri de ceramică getică de pe teritoriul actual al RM, provenind din săpăturile din anul 1947 ale lui Gh. Smirnov. Vasul-chiup are un corp ovoidal, cu un gât lung, care se lărgește spre extremitatea superioară, cu o buză mare, evazată, și este prevăzut cu patru toarte-suporturi, dispuse pe linia diametrului maxim al corpului. Chiupul este decorat cu niște ornamente aplicate în relief, diverse ca formă si mărime, dispuse în diferite părți ale vasului: „virgule" (rithoane schematizate?), linii văluroase, în formă de potcoavă sau litera „omega". Culoarea vasului variază de la gri-închis spre gălbuie, având suprafața lustruită minuțios.

Dimensiunile vasului: H. - 680 mm; D.max - 430 mm; D.buzei - 340x360 mm; H.gâtului - 170 mm; D. fundului - 170 mm.