#Exponatul Lunii

Kyathos (< gr.veche κύαθος - căuș, cană) este vas antic grecesc (căuș), folosit pentru scoaterea vinului din diverse vase mai mari (cratere, hidrii, pelike etc.), pentru a fi turnat în cupe de băut. Pe parcursul existenței acestor vase, ele au fost confecționate din diferite materiale - de la argint și bronz până la lut ars, cele din urmă fiind deseori pictate cu figuri roșii și negre, iar uneori - acoperite doar cu firnis negru.

Miturile despre Heracles ne amintesc de un tânăr paharnic pe nume Kyathos, care în timpul unui ospăț, scoțând vinul din vas cu un căuș de ceramică, pentru a-l turna în cupa lui Heracles, rupe întâmplător toarta supraînălțată a vasului (cazuri întâlnite deseori) și varsă lichidul peste eroul legendar. Heracles, necalculându-și puterile, îi dă un bobârnac tânărului neatent. Deși a fost o simplă lovitură cu degetul, ea i-a fost fatală tânărului paharnic. În amintirea acestui trist eveniment, în patria lui Kyathos, Etolia, a fost plantat un crâng, numit Crângul paharnicului, în el fiind amplasată și o sculptură ce îl reprezintă pe Kyathos întinzând cupa lui Heracles. Tot în memoria paharnicului, vasele-căușe pentru scoaterea vinului au primit numele acestuia.

Polonicele kyathos, executate din argint sau din bronz, de cele mai mute ori având diametrul căușului foarte mic (între 4-6 cm), erau folosite la scoaterea vinului din amfore (diametrul gâtului acestora varia între 8-10-12 cm). Kyathos-ul de metal era prevăzut, de obicei, cu un mâner lung și subțire, care, în partea superioară, era îndoit, finalizând cu un cap stilizat de lebădă.

Aceste vase sunt răspândite în diverse culturi din perioada greacă în sec.VI-IV a. Chr.

Kyathos-ul de bronz, păstrat la Muzeul Național de Istorie, ca și majoritatea pieselor de metal de acest tip, are partea superioară a toartei (mânerului) îndoită în formă de cârlig, ce finalizează cu un cap de lebădă, și are următoarele caracteristici: greutatea - 116,40 g; lungimea maximă - 31,5 cm; lățimea toartei 0,9 -2 cm; diametrul gurii căușului 4,4x5 cm; diametrul fundului căușului - 4 cm; înălțimea căușului - 2,7 cm.

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei

#Exponatul Lunii

Septembrie 2020

Satir de bronz

Printre fiinţele din mitologia greacă se numără satirul (în greaca veche - Σάτυρος), numit şi Silen, demon al naturii, al pădurii, de sex masculin, cunoscut a fi companionul zeilor Pan şi Dionis. Satirii erau închipuiţi dansând pe câmpie, bând împreună cu Dionis şi fugărind menadele şi nimfele. În mituri, aceştia sunt reprezentaţi ca având partea de sus a corpului umană, iar cea de jos - fie de cal, fie de ţap, fapt pentru care aveau şi cozi lungi şi stufoase.

Treptat, trăsăturile lor animaliere se diminuează, membrele inferioare devin omeneşti (aveau picioare, şi nu copite). Un rol aparte în legendele greceşti îl are satirul Marsias (Μάρσιας). De asemenea, îl mai întâlnim şi pe zeul Pan sub înfăţişarea unui satir.

Despre provenienţa lor ne relatează istoricul Hesiod, menţionând că satirii sunt iubitori de vin, iar legendele mai susţin că anume satirii au salvat-o pe Ariadna (Aριαδνη), fiica regelui Minos din Creta, pe care iubitul ei Theseu (Θησεύς) a părăsit-o singură pe insula Naksos (Νάξος).

Satirii mai sunt interpretaţi ca fiinţe de o putere şi rezistenţă deosebită, dar care, totodată, preferă muzica, unul din principalele lor atribute fiind fluierul. La fel, printre atributele satirilor se mai numără şi tirsul, vasele pentru vin, burdufurile.

Figurina Satirului din colecţia MNIN este unică. Ea este executată din bronz şi are înălţimea de 17 cm. Figurina este realizată într-o manieră mai stilizată, reprezentând personajul în picioare, cu mâna dreaptă ţinând parcă ceva, iar cea stângă fiind deteriorată. La fel, şi piciorul stâng este incomplet. Unii cercetători o consideră drept toartă a unui vas (posibil, cupă). Cu siguranţă, piesa avea un caracter simbolic.

Presupunem datarea piesei din perioada clasică grecească, sec. IV a. Chr.