Paftalele constituie un element aproape nelipsit din costumația tradițională feminină în spațiul sud-est european, cu precădere în cel balcanic, fiind întâlnite în cursul unei lungi perioade de timp, între secolele XIV-XX. Cuvântul Pafta este de origine turcică - cu o posibilă intrare în această limbă pe filiera iraniană - având la bază cuvântul persan bafta „țesut", care a derivat în limba turcă cu sensul de „placă". În prezent se folosește în forme aproape identice în limbile română (pafta), bulgară (пафта), sârbă (пафте) și în unele dialecte aromâne (pafta), desemnând accesoriile vestimentare cu rol funcțional și ornamental care fixează sau prind cordonul, cingătoarea sau brâul, lucrate din diverse materiale și decorate în diferite tehnici.
Cele trei paftale decorate în tehnica emailului policrom, tezaurizate în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, se înscriu în seria celor din aria sud-dunăreană, datate cu sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea.
Sunt compuse din două părţi identice, de formă trapezoidală, suprafaţa acestora fiind împărţită în trei registre aproximativ egale, decorate cu motive vegetale stilizate ce constituie o reţea metalică în care este turnat emailul. Cele două părţi componente se prelungesc în unghi ascuţit spre capete, formând cu latura ultimului registru decorativ un triunghi, ornamentat similar. Emailul folosit pentru a umple motivele florale este de culoare neagră, turcoaz, albă, portocalie, verde, galben, bordo. Întregul câmp decorativ este încadrat într-un chenar perlat.
Pe revers, ambele părţi componente ale paftalelor păstrează câte o bandă de aramă, prinsă cu nituri de margine, necesară pentru fixarea capetelor cordonului. Sistemul de prindere, realizat prin întrepătrunderea balamalelor celor două părţi componente şi închise cu ajutorul unui ac mobil, prins cu un lănţişor de o cheutoare fixată pe una dintre piesele paftalei, este mascat de o plăcuţă dreptunghiulară (fixată prin trei nituri de corpul piesei), cu marginile înguste terminate în unghi ascuţit, ornamentată în acelaşi stil şi cu aceeaşi tehnică, având în plus trei monturi circulare, cu marginile crestate, îndoite spre interior, pentru a fixa central pastă de sticlă de culoare roşie și verde. Aceste monturi sunt încadrate de un brâu crestat, radiant.
Simbolistica paletei de culori codifică semnificaţii şi simboluri, fiind folosite din considerentul că au puteri magice. Culoarea roşie a reprezentat dintotdeauna iubirea, afecţiunea şi în acelaşi timp protecţie faţă de blesteme şi deochi; albul reprezintă puritatea, curăţenia sufletească şi trupească; albastrul, în plan simbolic, este asociat cu infinitatea, cu dimineaţa, un început, o nouă stare; verdele este simbolul destinului, speranţei, bunăstării, echilibrului, renaşterii, fiind asociată cu natura care învie în fiecare primăvară, cu viaţa.
Descoperirea recentă a unor lespezi de piatră din secolul al XV-lea de la Cetatea Albă, considerate a fi pierdute
Tyragetia, serie nouă, vol. VII [XXII], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Pe parcursul mai multor decenii, cele patru lespezi de piatră cu inscripții din secolul al XV-lea de pe pereții Cetății Albe, au fost considerate pierdute. Materialele referitoare la aceste renumite monumente epigrafice, publicate în anii 1848, 1889 și 1901, au servit drept sursă de documentare privind periodizarea fortificației mai multor generații de cercetători ai Cetății Albe. În lipsa originalelor, cercetătorii au preluat datele oferite de primii editori ai lespezilor, utilizând traducerile inscripțiilor, desenele și pozele acestora, care însă n-au fost de cea mai bună calitate. La începutul anului 2013, lespezile menționate au fost depistate în patrimoniul Muzeului de studiere a ținutului din orașul Herson, Ucraina. Cercetările preliminare au permis evidențierea stemei de familie a domnului Moldovei Alexandru al II-lea, precum și neapartenența unei lespezi perioadei de construire a cetății, contrar părerilor ante- rioare, fapt care presupune o nouă cronologie a monumentului.
Lista ilustrațiilor:
Fig. 1. Cetatea Albă. Plan: a - numărul turnului; b - locul descoperirii lespezii de piatră.
Fig. 2. Desenul lespezii din anul 1452 (după Войцеховский 1972, рис. 3).
Fig. 3. Lespedea de piatră din anul 1440. Fondurile Muzeului de studiere a ținutului din orașul Herson / fără număr de inventar (foto autor).
Fig. 4. Lespedea de piatră din anul 1454. Fondurile Muzeului de studiere a ținutului din orașul Herson / fără număr de inventar (foto autor).
Fig. 5. Lespedea de piatră din anul 1476. Fondurile Muzeului de studiere a ținutului din orașul Herson / fără număr de inventar (foto autor).
Fig. 6. Lespedea de piatră din anii 1478-1480. Fondurile Muzeului de studiere a ținutului din orașul Herson / fără număr de inventar (foto autor).
Светлана Иванова, Андрей Красножон, Олег Савельев
Многослойный памятник Приморский бульвар в Одессе: от античности до средневековья
Tyragetia, serie nouă, vol. XV [XXX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2021
Paftalele constituie un element aproape nelipsit din costumația tradițională feminină în spațiul sud-est european, cu precădere în cel balcanic, fiind întâlnite în cursul unei lungi perioade de timp, între secolele XIV-XX....
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.