Obiectul expus, un vas ceramic de tip „askos", provine din necropola tumulară de lângă satul Ciumai, raionul Taraclia. Vasul a fost descoperit în anul 2015 într-un mormânt cenotaf atribuit culturii Jamnaja, datată în perioada timpurie a epocii bronzului (cca 3300-2600 a. Chr.).
Recipientul de configurație evident asimetrică, este modelat manual din pastă de lut de calitate, având suprafța netedă de culoare brună cu pete cenușii. Corpul vasului, este prevăzut cu o proeminență accentuată și un gât tronconic cu deschiderea mai largă spre gură. Vasul are o toartă și este ornamentat cu trei perechi de aplicații reliefate, amplasate simetric. Înățimea vasului este de 15,5 cm, diametrul gurii de 11,4 cm, diamentul corpului de 15 cm și diametrul bazei de 7,5 cm. Asemenea vase în literatura arheologică sunt cunoscute sub denumirea de vase „askos", termenul respectiv, fiind de proveniență din limba greacă veche, desemnând unul din recipientele primitive de epocă - burduful din piele de animal.
În timpurile preistorice, la unele popoare, burduful era transpus în ceramică, în aceste cazuri fiind păstate trăsăturile de bază ale vasului arhaic din piele, căpătând o formă bombată proeminentă cu toartă și fund plat. Din aspectul original al burdufului s-a păstrat gura asimetrică corespunzătoare gâtului animalului, și uneori trei sau patru piciorușe, corespunzătoare apendicelor pielii jupuite de pe picioarele animalului. Aceste vase au pierdut caracterul zoomorf original, înscriindu-se drept o formă nouă în inventarul ceramicii neo-eneolitice. Primele vase de acest tip sunt atestate în Grecia, în neoliticul timpuriu (cca 5000-4500 a. Chr.) având forma unor cupe sau căni. În culturile neo-eneolitice carpato-balcanice se întâlnește tipul de askos egeean de formă scundă sau înaltă, cu sau fără piciorușe și cu toartă. Mai rar, acestea sunt prevăzute cu două guri (una de umplere și alta de golire) sau sunt descentrate și prevăzute cu guri de formă ciudată. În spațiul dintre Carpați și Nipru se cunosc doar forme înalte de askos simplu, fără elemente zoomorfe. Vasele de tip askos sunt prezente în diverse culturi preistorice, cu precădere în Europa de Sud-Est și Anatolia.
Fiind descoperite de multe ori în asociere cu inventar de cult, vasele askos ar putea fi un indicator important al utilizării în practici ritualice religioase. Alături de cele zoomorfe, antropomorfe și vasele de tip rhyton (recipient aproximativ conic din care, în cadrul unor ceremonii erau băute sau se turnate fluide), askosurile au fost încadrate în categoria vaselor cu destinație de cult, fiind legate de libații (act ritual care consta în gustarea și apoi vărsarea unei cupe de vin, lapte etc. ca omagiu adus divinității).
Descoperiri de centuri din sec. XIII-XVI în spațiul carpato-balcanic
Tyragetia, serie nouă, vol. VI [XXI], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
În articol sunt analizate seturile de centură din sec. XIII-XVI, executate în tradiția artei gotice europene, descoperite în spațiul carpato-balcanic.
Pe teritoriul Republicii Moldova a fost găsită o piesă unicat, pe a cărei cataramă este redată imaginea lui Sf. Gheorghe. În tezaurule din România, mai frecvent, sunt descoperite centuri, decorate cu motive geometrico-vegetale, mai rar fiind întâlnite cele zoomorfe. Pentru descoperirile din Bulgaria sunt caracteristice centurile cu imagini de animale (șopârle, dragoni, lei), mai fiind cunoscute cele cu ornament vegetal sau cu imagini antropomorfe. Dacă în Europa de Vest centurile de factură gotică au fost accesorii nu numai ale costumului bărbătesc dar și ale celui feminin, apoi în spațiul carpato-dunărean ele au fost caracteristice, în special, pentru bărbați.
Lista ilustrațiilor: Fig. 1. Fragmente de centură. Orheiul Vechi (Republica Moldova) (după Bacumenco 2006). Fig. 2. 1-8 - Fragmente ale setului de centură de la Orbeasca (România); 9 - reconstituirea centurii de la Kerepesi (Ungaria) (după Kralovánszky 1955); 10 - cataramă, Curtea de Argeș (România) (după Dumitriu 2001). Scări deferite. Fig. 3. Fragmente ale setului de centură de la Schinetea (România) (după Alaiba 2002). Fig. 4. Fragmente de seturi de centură: 1-2 - Belorečenskaja (Rusia) (după Крамаровский 2001); 3-12 -Olteni (după Dumitriu, 2001). Scări deferite. Fig. 5. Fragmente ale setului de centură de la Dolišče (Bulgaria) (după Pavlova 2007). Fig. 6. Fragmente de seturi de centură: 1-3 - Veliko Tărnovo (Bulgaria); 4-6 - Dolišče (Bulgaria) (după Pavlova 2007). Scări deferite.
Екатерина Абызова, Светлана Рябцева
Paftale-catarame din fondurile Muzeului Național de Arheologie și Istorie a Moldovei
Tyragetia, serie nouă, vol. I [XVI], nr. 2, Istorie. Muzeologie Chișinău, 2007
Екатерина Абызова, Светлана Рябцева
Piese din garnituri de curele și genți provenite din așezarea fortifi cată de la Echimăuți
Tyragetia, serie nouă, vol. II [XVII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Светлана Рябцева
О некоторых украшениях и деталях декора одеяний населения Карпато-Дунайского региона в XIV-XVII веках
Tyragetia, serie nouă, vol. IV [XIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Obiectul expus, un vas ceramic de tip „askos", provine din necropola tumulară de lângă satul Ciumai, raionul Taraclia. Vasul a fost descoperit în anul 2015 într-un mormânt cenotaf atribuit culturii Jamnaja, datată în perioada timpurie a epocii bronzului (cca 3300-2600 a. Chr.)...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.