Paftalele constituie un element aproape nelipsit din costumația tradițională feminină în spațiul sud-est european, cu precădere în cel balcanic, fiind întâlnite în cursul unei lungi perioade de timp, între secolele XIV-XX. Cuvântul Pafta este de origine turcică - cu o posibilă intrare în această limbă pe filiera iraniană - având la bază cuvântul persan bafta „țesut", care a derivat în limba turcă cu sensul de „placă". În prezent se folosește în forme aproape identice în limbile română (pafta), bulgară (пафта), sârbă (пафте) și în unele dialecte aromâne (pafta), desemnând accesoriile vestimentare cu rol funcțional și ornamental care fixează sau prind cordonul, cingătoarea sau brâul, lucrate din diverse materiale și decorate în diferite tehnici.
Cele trei paftale decorate în tehnica emailului policrom, tezaurizate în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, se înscriu în seria celor din aria sud-dunăreană, datate cu sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea.
Sunt compuse din două părţi identice, de formă trapezoidală, suprafaţa acestora fiind împărţită în trei registre aproximativ egale, decorate cu motive vegetale stilizate ce constituie o reţea metalică în care este turnat emailul. Cele două părţi componente se prelungesc în unghi ascuţit spre capete, formând cu latura ultimului registru decorativ un triunghi, ornamentat similar. Emailul folosit pentru a umple motivele florale este de culoare neagră, turcoaz, albă, portocalie, verde, galben, bordo. Întregul câmp decorativ este încadrat într-un chenar perlat.
Pe revers, ambele părţi componente ale paftalelor păstrează câte o bandă de aramă, prinsă cu nituri de margine, necesară pentru fixarea capetelor cordonului. Sistemul de prindere, realizat prin întrepătrunderea balamalelor celor două părţi componente şi închise cu ajutorul unui ac mobil, prins cu un lănţişor de o cheutoare fixată pe una dintre piesele paftalei, este mascat de o plăcuţă dreptunghiulară (fixată prin trei nituri de corpul piesei), cu marginile înguste terminate în unghi ascuţit, ornamentată în acelaşi stil şi cu aceeaşi tehnică, având în plus trei monturi circulare, cu marginile crestate, îndoite spre interior, pentru a fixa central pastă de sticlă de culoare roşie și verde. Aceste monturi sunt încadrate de un brâu crestat, radiant.
Simbolistica paletei de culori codifică semnificaţii şi simboluri, fiind folosite din considerentul că au puteri magice. Culoarea roşie a reprezentat dintotdeauna iubirea, afecţiunea şi în acelaşi timp protecţie faţă de blesteme şi deochi; albul reprezintă puritatea, curăţenia sufletească şi trupească; albastrul, în plan simbolic, este asociat cu infinitatea, cu dimineaţa, un început, o nouă stare; verdele este simbolul destinului, speranţei, bunăstării, echilibrului, renaşterii, fiind asociată cu natura care învie în fiecare primăvară, cu viaţa.
Femeia și puterea în istoria dinastiei Asăneștilor
Tyragetia, serie nouă, vol. VI [XXI], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Articolul este consacrat istoriei dinastiei Asăneștilor prin prisma rolului femeilor în obținerea puterii la domnie. Caracterizând particularitățile și generalitățile din istoria dinastiilor de monarhi ai Bulgariei medievale, am dorit să atragem atenția asupra unui fapt de o importanță majoră în istoria europeană. „Factorul feminin” a jucat, practic, un rol decisiv în păstrarea dreptului dinastic la tron. Pe de o parte, Bulgaria nu era o excepție, moștenirea tronului se făcea și pe linie feminină. Pe de altă parte, apar noi forme, mai puțin specifice pentru alte țări. Precum arată cercetările, chiar dacă femeile nu aveau dreptul la tron, dreptul la putere, tocmai ele constituiau „veriga de salvare” a dinastiei domnitoare, și erau „armă de salvare” în ce privește cucerirea puterii de către bărbați.
Înrudirea cu o reprezentantă a dinastiei domnitoare, împărătești era argumentul principal al realităților politice și al cerințelor epocii. Excepție făcea doar căsătoria cu o văduvă. Aceasta a devenit una din metodele principale și larg practicate în Bulgaria. De exemplu, în Moldova medievală nu se cunosc asemenea cazuri și chiar nu erau admise asemenea lucruri.
Statutul și situația văduvei se schimba radical, aceasta fiind izgonită sau chiar asasinată. Nu exista nicio posibilitate de urcare la tron prin căsătorie cu o văduvă. În unele cazuri mamele asigurau puterea pentru copii lor, dar forma transmiterii puterii prin intermediul unei femei regente se practica pe larg și se cunoștea, fără excepție, în toate țările europene.
Lilia Zabolotnaia
Testamentul principesei Maria (Lupu) Radziwill din 1659
Tyragetia, serie nouă, vol. XIII [XXVIII], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Lilia Zabolotnaia
Câteva precizări despre dinastia Branković
Tyragetia, serie nouă, vol. IV [XIX], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Lilia Zabolotnaia
Ştefan Lemny, Dimitrie Cantemir, un principe român în zorile Luminilor europene. A Romanian prince at the dawn of the European enlightenment. Un prince roumain à l’aube des Lumières européennes. Bucureşti: Editura Institutului Cultural Român, 2019, 186 p. + 59 ilustraţii. ISBN 978-973-577-737-1
Tyragetia, serie nouă, vol. XIII [XXVIII], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Lilia Zabolotnaia
Forţa şi slăbiciunile Alexandrei Osipovna Smirnova-Rosset (cronică asupra originilor unei femei din epoca lui A. Puşkin)
Tyragetia, serie nouă, vol. XII [XXVII], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Lilia Zabolotnaia
Noi direcții în știința istorică contemporană a Moldovei. Rezultate și perspective
Tyragetia, serie nouă, vol. VIII [XXIII], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Paftalele constituie un element aproape nelipsit din costumația tradițională feminină în spațiul sud-est european, cu precădere în cel balcanic, fiind întâlnite în cursul unei lungi perioade de timp, între secolele XIV-XX....
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.