Clopoțeii de Crăciun au intrat în spațiul românesc printr-un proces îndelungat, în care tradițiile arhaice s-au împletit cu credința creștină și cu influențele europene. Cu mult înainte de apariția sărbătorii Crăciunului, sunetele metalice aveau un rol ritualic important în comunitățile vechi: ele erau folosite pentru alungarea spiritelor rele, pentru purificarea spațiului și pentru protejarea oamenilor în momentele de trecere dintre ani. Aceste credințe s-au păstrat în obiceiurile de iarnă, precum colindatul, Plugușorul sau jocurile cu măști, unde clopotele și zurgălăii erau nelipsiți.
Odată cu răspândirea creștinismului, sunetul clopotului a căpătat o semnificație religioasă profundă, devenind vestitor al sărbătorilor mari și simbol al Nașterii Domnului. Totuși, clopoțeii mici nu erau încă folosiți ca decorațiuni, ci mai ales ca obiecte funcționale sau rituale.
Primul brad împodobit cu prilejul sărbătorilor de Crăciun a fost cel de la palatul principelui Carol I de Hohenzollern, după sosirea sa în Principatele Române, în anul 1866. Din acel moment, tradiția s-a statornicit, iar în noaptea de Crăciun, prinții și prințesele invitate la palat participau la împodobirea bradului. Printre ornamentele folosite se numărau și clopoțeii metalici, care simbolizau bucuria, vestea cea bună și protecția divină asupra casei.
În secolul al XX-lea, clopoțeii de Crăciun se răspândesc în toate provinciile românești și devin un simbol vizual al sărbătorii, prezent atât în decorațiuni, cât și în colinde. Chiar și în perioadele în care expresia religioasă a fost restricționată, clopoțeii au rămas în casele oamenilor ca semn al bucuriei și al continuității tradiției. Astăzi, ei păstrează această dublă semnificație: ecoul unor credințe străvechi și, totodată, vestea Nașterii lui Hristos, devenind un simbol al speranței, al luminii și al legăturii dintre trecut și prezent.
Aceste piese cu clinchete sonore fac parte dintr-o colecție generoasă de patrimoniu al Muzeului Național de Istorie a Moldovei, întrunind peste 200 de bunuri culturale. O contribuție substanțială la completarea acestei colecții de clopoței decorativi a adus-o Dorina Raischi, învățătoare la școala nr. 94 din or. Chișinău, care a donat muzeului 174 de clopoței, dintre care circa 30 de piese sunt cu tematica sărbătorilor de iarnă. Aceștia fiind confecționați din ceramică, porțelan, sticlă, metal, au fost aduși de pe diferite meridiane ale lumii, unde redau o imagine sumară despre cultura universală a clopoțeilor. Ei dau o nota festiva casei noastre si chiar unui cadou, sunt parte integranta a sărbătorilor de iarna si este greu sa ne imaginam Crăciunul fără clinchetul lor vesel.
Tyragetia, serie nouă, vol. V [XX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Dintre monumentele hallstattiene din regiunea Tisei Superioare se evidențiază fortificațiile. Acestea au început să fie scoase la iveală încă la sfârșitul sec. XIX, dar abia peste 50 de ani au fost clasificate și încadrate cronologic. Majoritatea fortificațiilor au servit drept loc de refugiu și se caracterizează prin prezența unui strat de cultură destul de modest.
Cetatea de la Ardanovo (Boguslav), r-nul Iršavsk, reg. Transcarpatică din Ucraina a fost cercetată prin unele sondaje în anii 1958 și 1962 de G.I. Smirnova, iar în anul 2010 investigațiile au fost reluate de echipa de arheologi de la Universitatea din Ujgorod. Ca urmare a cercetărilor au fost descoperite mai multe vestigii arheologice care au confirmat încadrarea acesteia în sec. X-VIII a. Chr.
Lista ilustrațiilor: Fig. 1. Harta răspândirii fortificațiilor din sec. XII-VIII a. Chr. în regiunea Tisei Superioare: 1 - Ardanovo; 2 - Belaja Tserkov; 3 - Bilki; 4 - Velki Sharish; 5 - Konnjush; 6 - Kuzin; 7 - Levocha; 8 - Letanovtse; 9 - Nevitskoe; 10 - Nizhnij Travozech; 11 - Obishovtse; 12 - Poprad; 13 - Sighetul-Мarmației; 14 - Sredneje Vodjanoe; 15 - Stremtura; 16 - Terna-Liza; 17 - Sharishske Sokolovitse; 18 - Shelestovo; 19 - Yarovnitse. Fig. 2. Planul schematic al teritoriului din preajma s. Ardanovo. Fig. 3. Ardanovo (Boguslav). Planul cetății. Fig. 4. Ardanovo (Boguslav). 1 - secțiune prin valul nr. 1; 2 - fragment de ceramică (după G.I. Smirnova). Fig. 5. Ardanovo (Boguslav). Secțiune prin valul nr. 2 (după A.V. Dzembas). Fig. 6. Ardanovo (Boguslav). Secțiunea 2. Ceramică din manataua valului. Fig. 7. Ardanovo (Boguslav). Secțiune prin valul nr. 3. Fig. 8. Ardanovo (Boguslav). Secțiunea 3. Ceramică din manataua valului. Fig. 9. Ardanovo (Boguslav). 1-26 - ceramică din sondajul din 2011; 27-28 - material descoperit la suprafața solului.
Clopoțeii de Crăciun au intrat în spațiul românesc printr-un proces îndelungat, în care tradițiile arhaice s-au împletit cu credința creștină și cu influențele europene. Cu mult înainte de apariția sărbătorii Crăciunului, sunetele metalice aveau un rol ritualic important în comunitățile vechi: ele erau folosite pentru alungarea spiritelor rele, pentru purificarea spațiului și pentru protejarea oamenilor în momentele de trecere dintre ani...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
