Circa treizeci de icoane din patrimoniul MNIM îl au ca protagonist pe Sfântul Ierarh și Făcătorul de minuni Nicolae. Reprezentând în mare parte icoana târzie, dintre acestea se remarcă câteva imagini timpurii, rare prin compoziția lor iconografică. În icoana „Sfântul Nicolae cu scene din viață", ierarhul este reprezentat bust, binecuvântând Evanghelia. Este încadrat de două medalioane rotunde care păstrează chipul Mântuitorului și cel al Maicii Domnului, care îi oferă Evanghelia și omoforul. Sf. Nicolae, mai timpuriu decât alți sfinți, a fost înfățișat cu scene din ciclul său hagiografic. Primele imagini din viața sfântului datează din secolul al XI-lea, reprezentate pe o icoană pliantă din mănăstirea Sf. Ecaterina din Sinai.
Icoana muzeală datează de la începutul secolului al XIX-lea, păstrând sipetul tradițional, specific icoanelor clasice. Douăsprezece casete oferă imagini din viața sfântului, dispuse de la stânga la dreapta: câte patru pe latura superioară și inferioară și câte două în registrele laterale, după cum urmează: Nașterea Sf. Nicolae (1), Botezul Sf. Nicolae (2), Miracolul vindecării femeii ciunge (3), Ucenicia tânărului Nicolae (4), Hirotonirea întru diacon (5), Hirotonirea întru episcop (6), Visul lui Constantin (7), Sf. Nicolae salvează trei voievozi de la execuţie (8), Miracolul salvării de la înec (9), Minunea salvării lui Vasile de la arabi (10), Adormirea Sf. Nicolae (11) și Transferarea moaștelor Sf. Nicolae în or. Bari (12).
Sfântul Ierarh Nicolae este sărbătorit de Biserica Ortodoxă de două ori pe an: la 6/19 decembrie, ziua nașterii sale, și la 9/22 mai, ziua în care moaștele sfântului au fost transferate de la Myra la Bari (1087). Dintre toți sfinții lumii creștine, chipul Sf. Nicolae este unul dintre cele mai populare, astfel încât chiar și o persoană fără experiență în domeniul iconografiei ar recunoaște cu ușurință imaginea sa.
Sf. Nicolae s-a născut în Imperiul Roman, la Patara, provincia Lichia, în perioada 260-280, sursele timpurii trecând cu vederea data exactă a nașterii. Provenea dintr-un neam avut, dar faima și luxul îi erau străine. S-a consacrat de timpuriu rugăciunii și studierii Sfintei Scripturi, deprinzând cu ușurință și alte discipline. Refuza petrecerile gălăgioase și discuțiile pustii, mergea regulat la biserică și stăruia asupra unei vieți feciorelnice. Mai târziu s-a consacrat slujirii pastorale, apărând cu perseverență credința creștină și pronunțându-se ferm împotriva ereziilor.
Grație grijii față de oameni și binefacerilor pe care le-a manifestat pretutindeni, a devenit foarte popular nu doar la Myra, ci și în împrejurimi. Harul Sfântului Duh, sălășluit în inima lui, s-a manifestat prin minunile săvârșite atât în timpul vieții, cât și după moarte, calificativul „Făcătorul de minuni" devenind un atribut indispensabil al numelui său. Sf. Nicolae s-a stins din viață în anii '30 ai secolului IV (circa 334-337), osemintele fiindu-i depuse în somptuosul cavou de marmură din catedrala episcopală în care a păstorit ani la rând. Aceasta a devenit, la scurt timp, un important centru de pelerinaj.
Sfânta Tradiție a păstrat cu acuratețe trăsăturile portretului sfântului, apariția sa pe icoane remarcându-se printr-o individualitate pronunțată. Arta bisericească a adunat multiple reprezentări iconografice - de la imaginea până la umăr la cea în plină statură. Diversitatea acestor reprezentări sugerează că iconografia finală a imaginii Sf. Nicolae nu era încă formată, constituindu-se abia prin secolele X-XI. Se spune că un rol important în venerarea Sf. Nicolae l-a jucat o icoană autentică din bazilica din Myra, executată în timpul vieții sfântului, menționată în surse scrise încă din secolul al XI-lea.
Icoanele cu ciclul hagiografic al Sfântului Nicolae au cunoscut o largă răspândire atât în arta bizantină, cât și în cea post-bizantină, confirmând importanța și popularitatea cultului său.
- nu publică temporar materiale ale cercetătorilor din Federația Rusă (conform deciziei Consiliului științific al MNIM din 19.12.2022);
- nu publică materialele care pot fi considerate plagiate;
- spre publicare sunt acceptate doar materiale inedite, nepublicate anterior. Autorul articolului are obligația să informeze colegiul de redacție dacă articolul depus a fost prezentat pentru publicare în alte reviste sau dacă există o versiune modificată a aceluiași articol publicată deja;
- Colegiul de redacție ia în considerare faptul că materiale depuse pentru recenzare și publicare sunt confidențiale. Materiale nepublicate nu vor fi în niciun caz utilizate de editor, recenzenți sau redactori în scopuri personale sau orice altfel de scop;
- îndemnăm toți autorii să fie respectuoși și să se ghideze de corectitudine științifică în articole care conțin critică la adresa colegilor. În caz contrar, editorul își rezervă dreptul de a respinge sau de a redacta materialul ca să corespundă acestor cerințe;
- analiza și recenzarea materialelor de către colegiul de redacție al revistei se axează exclusiv asupra valorii științifice, clarității prezentării și cerințelor de etică științifică. Procesul de acceptare al articolelor spre publicare exclude orice discriminare pe bază de sex, vârstă, rasă, religie, naționalitate, sau orice alt criteriu discriminatoriu.
Structura revistei
Revista este structurată în următoarele compartimente:
I. Studii
II. Materiale și cercetări
III. Recenzii și prezentări de carte
În caz de necesitate, sunt adăugate compartimentele Omagieri și In memoriam
Norme de redactare
Articolele pot fi prezentate în limbile română, rusă, engleză, germană, franceză.
Volumul manuscriselor nu va depăși 100 mii caractere (aproximativ 2,5 c.a.), inclusiv bibliografia, rezumatele și ilustrațiile.
Textul lucrărilor trebuie prezentat în format electronic: Microsoft Word; Times New Roman (cu diacriticele specifice limbii de redactare a textelor); Font size 12; Space 1,5.
Articolele trebuie să fie însoțite de cuvinte-cheie (5-7 cuvinte) și rezumate (max. 1500 semne) în trei limbi: română, rusă, engleză (germană sau franceză).
Planșele (ilustrațiile) se vor prezenta în formă grafică clară (GRAYSCALE, format TIF, JPG – nu mai puțin de 300 dpi) și vor respecta dimensiunile maxime ale oglinzii paginii (16×23,5 cm sau 7,5×23,5, inclusiv legenda). Fiecare obiect de pe planșă va fi numerotat cu cifre (în caz de necesitate cu litere), utilizându-se caractere Georgia, Font size 10. Materialul ilustrativ trebuie să fie însoțit de o lista a planșelor (Microsoft Word; Times New Roman; Font size 10) cu o legendă exhaustivă în limbile română, rusă, engleză (germană sau franceză).
Notele bibliografice se prezintă în original în textul manuscrisului: (Teodor 2005, 172, fig. 7/4-6; Müller 1953, 123, Abb. 15/4-6; Петров 1999, 15, рис. 3/4-6).
Explicațiile, comentariile, precum și referințele la fonduri de arhivă, muzee etc. se vor face la subsolul paginii (numerotare continuă).
Trimiterea la planșele (figurile) din text se va face în paranteze, abreviat, conform exemplului (fig. 2/7; Abb. 2/7; рис. 2/7).
Bibliografia se prezintă în ordine alfabetică, la sfârșitul textului.
Modul de citare al monografiilor:
Boardman 1988: J. Boardman, Grecii de peste mări. Colonizarea greacă și comerțul timpuriu (București 1988).
Козуб 1974: Ю.I. Козуб, Некрополь Ольвiï V-IV ст. до н.e. (Киïв 1974).
Modul de citare al articolelor publicate în culegeri de lucrări științifice:
Behren 2005: Claudia von Behren, Sklaven und Freigelassene auf bosporanischen Grabreliefs. In: (Ed. V. Cojocaru) Ethnic Contacts and Cultural Exchanges North and West of the Black Sea from the Greek Colonization to the Ottoman Conquest (Iași 2005), 167-194.
Ванчугов 1981: В.П. Ванчугов, Поселение позднего бронзового века Ялпуг-IV в Нижнем Подунавье. В сб.: (Отв. ред. П.О. Карышковский) Памятники древних культур Северо-Западного Причерноморья (Киев 1981), 91-102.
Modul de citare a lucrărilor publicate în ediții periodice (reviste, anuare etc.):
Postică 2005: Gh. Postică, Complexul monumental din piatră din secolul XV descoperit în citadela Orheiului Vechi. Revista Arheologică S.N. I/2, 2005, 371-387.
Рехо 1973: М. Рехо, Атическа рисувана керамика в тракийския погребален контекст. Наблюдения върху съдовете, открити в България. Aрхеология 31/2, 1973, 11-19.
Modul de citare a materialelor publicate în volumele simpozioanelor și conferințelor științifice:
Trohani 2004: G. Trohani, Aspects concernant des rituels de fondation chez les geto-daces. Tracians and circumpontics world. Proceedings of the Ninth International Congress of Thracology, Chișinău-Vadul lui Vodă, 6-11 september 2004, II (Chișinău 2004), 332-337.
Бибикова 1972: В.И. Бибикова, О доместикации лошади на Юго-Востоке Европы. Матерiали XIII конференцiï Iнституту археологiï АН УРСС, Киïв, 1968 (Киïв 1972), 106-110.
În cazul utilizării unor prescurtări în text, precum și în bibliografie, se anexează o listă de abrevieri.
La sfârșitul textului se anexează date despre autor: numele, prenumele; gradul științifico-didactic; funcția; instituția; adresa; telefon, fax, e-mail.
Termeni de prezentare
Pentru a facilita apariția la timp a revistei vă rugam să respectați termenul limită de trimitere a lucrarilor – 1 martie al fiecarui an.
Taxe
Revista nu percepe taxe pentru procesarea și editarea articolelor. Autorii primesc cu titlul gratuit un număr al revistei în care a fost publicat articolul.
Drepturile de autor
Revista permite autorilor să dețină și să păstreze drepturile de autor asupra articolelor fără restricții.
Circa treizeci de icoane din patrimoniul MNIM îl au ca protagonist pe Sfântul Ierarh și Făcătorul de minuni Nicolae. Reprezentând în mare parte icoana târzie, dintre acestea se remarcă câteva imagini timpurii, rare prin compoziția lor iconografică...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
