Odată cu instaurarea regimului sovietic după raptul teritorial, în Basarabia s-a declanșat Teroarea Roșie. Începând cu 28 iunie 1940, pe teritoriul Basarabiei, mai apoi a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (2 august 1940), organele de stat au săvârșit un șir de represiuni politice în masă - pretextând motive politice, sociale, religioase și naționale - sub formă de privațiune de libertate, deportare, expulzare și alte măsuri de constrângere. Primele victime ale acestei terori au fost elitele naționale: primarii, învățătorii, judecătorii, avocații, funcționarii, foștii membri ai Sfatului Țării, acuzați de „antisovietism", „activitate contrarevoluționară", apartenență la partidele politice din România etc. Aceștia au fost ținta primelor arestări și încarcerări ale organelor sovietice de represiune. Ulterior, din 1941 au urmat deportările populației băștinașe în Siberia și în lagărele de corecție prin muncă, deportările de populație civilă din 5-6 iulie 1949, precum și cele din 1 aprilie 1951. Conform datelor Comisiei pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, constituită la 14 ianuarie 2010, numărul victimelor deportate și supuse represiunilor în anii 1929-1951 a fost evaluat la peste 90 de mii de persoane. Într-un mod barbar, organele de represiune s-au răfuit și cu participanții și susținătorii mișcării de rezistență din RSSM, considerându-i criminali de stat, trădători, bandiți, tâlhari. Liderii organizațiilor de rezistență erau condamnați, de obicei, la pedeapsa capitală prin împușcare, iar membrii activi - la 25 de ani de privațiune de libertate, ispășindu-și pedeapsa în lagăre de muncă și închisori. Teritoriul imperiului sovietic era împânzit de o rețea odioasă de lagăre de corecție prin muncă și închisori, numită GULAG. Milioane de oameni au fost închiși în sistemul GULAG al Uniunii Sovietice, mulți dintre ei rămași pentru totdeauna pe pământurile Siberiei, în gropi comune și cimitire fără cruci. Majoritatea dintre lagăre erau colonii de muncă corecțională, în care deținuții erau supuși la muncă în mine sau la construcția drumurilor, canalelor, căilor feroviare sau clădirilor. Deținuții munceau sub amenințarea înfometării sau a execuției. Zeci de mii mureau în fiecare an din cauza muncii istovitoare, a condițiilor insuportabile, a execuțiilor sumare și a hranei necorespunzătoare.
O mărturie cutremurătoare a gulagului sovietic este exponatul „Haină de deținut politic", expus în această vitrină. Piesă muzeală - unicat, a fost achiziționată de la fostul deținut politic Vasile Cojocaru, domiciliat în orașul Chișinău. Ea a intrat în patrimoniu în anul 1995, într-o perioadă de activitate intensă a colaboratorilor din muzeu privind colectarea pieselor cu tematica represiunilor comuniste.
Vasile Cojocaru s-a născut în anul 1926, în satul Chioselia Mică, raionul Baimaclia (în prezent, raionul Cantemir). La 16 iunie 1951, a fost condamnat la 25 de ani privațiune de libertate de către Tribunalul Militar al trupelor Ministerului Afacerilor Interne al RSSM, conform articolului 54-1 (a) al codului penal al RSS Ucrainene - „trădare de patrie", și escortat într-un lagăr special din Kazakhstan, cu interdicții în drepturi și confiscarea averii. Evident, ne punem întrebarea: Ce vină se ascunde sub această acuzație de „trădător de patrie", care i-a schimonosit întreaga viață?
În iulie 1941, tatăl lui, Cojocaru Petru Grigore, născut în 1886, a fost arestat și calificat drept „dușman al poporului" (a fost membru al Partidului Național Țărănesc), fiindu-i confiscată toată averea. La 15 august 1942, ca „element social periculos", este închis în lagărul de corecție din orașul Mariinsk, regiunea Kemerovo, unde moare în condiții neclare, cel mai probabil, a fost executat. Vasile, de 14 ani, și mama lui au rămas pe drumuri, fără mijloace de existență. În cele din urmă, casa le este restituită și ei înjgheabă o nouă gospodărie. Dar în 1944 este înrolat în Armata Sovietică și trimis pe linia întâi a Frontului II Belorus, unde a fost rănit de două ori, devenind invalid de război, gradul II. Întors acasă, în 1948, și-a găsit mama pe drumuri și bolnavă. El îndrăznește să ceară de la autorități o parte din averea confiscată, la care primește răspuns o amenințare - că va fi trimis pe urmele tatălui său. Timp de trei ani a fost persecutat pentru această „îndrăzneală", ca în 1951, cu toate că a apărat țara bolșevică cu prețul sănătății, a fost arestat și condamnat. Iată, de fapt, ce se ascunde sub această acuzație de „trădare de patrie", imputată acestui cetățean. În anul 1956, este eliberat din detenție și trimis în Armenia, orașul Erevan, locul de trai indicat de autoritățile lagărului. Mulți ani la rând a fost urmărit de organele securității, aflându-se departe de casă, căci deținuților politici li se interzicea să se întoarcă la locul de trai. Revine acasă mai târziu. Prin certificatul din 28. 02. 1992, eliberat de Procuratura Republicii Moldova, este reabilitat și readus în drepturi. La 25 iulie 1991 este reabilitat și tatăl său.
Haina expusă - vestonul și pantalonii - fac parte din hainele de vară ale deținuților, care mai includeau și o șapcă sub formă rotundă, piesă de care muzeul nu dispune. Ele sunt confecționate din stofă groasă de bumbac. Vestonul are mâneci lungi, guleraș, se încheie cu patru nasturi, având în părți două buzunare aplicate. Pantalonii se încheie cu nasturi, au două buzunare în părți. Pe ambele piese este aplicat numărul „CEE 893" - codul de deținut al lui Vasile Cojocaru. Pe o bucată de stofă albă sunt scrise cu vopsea neagră trei litere mari și trei cifre. Numărul deținutului se aplica în patru locuri ale hainei. Un număr era aplicat pe șapcă, altul - pe spatele vestonului, al treilea - lângă inimă, iar al patrulea - pe pantaloni, mai sus de genunchiul drept sau stâng. Aceste patru locuri, de fapt, erau considerate și ca ținte de ochire, în caz de fugă a deținutului. Numărul se aplica și pe hainele de iarnă a deținuților (pufoaice, pantaloni vătuiți, căciuli). Din încălțăminte deținuții purtau - primăvara, vara și toamna - un fel de galoși mari din țesătură cauciucată, mai rar, cizme de kirză, iar iarna - pâsle. De obicei, celor nou-veniți le dădeau haine de mâna a treia - niște vechituri cu un miros îngrozitor.
Exponatul are o valoare muzeografică incontestabilă. El oferă publicului posibilitatea de a vedea și înțelege consecințele instaurării regimului totalitar comunist în RSSM. Prin expunerea lui, aducem un omagiu tuturor victimelor Terorii Roșii în Basarabia, în pragul zilelor de 13 iunie și 5-6 iulie - zile în care s-au produs cele două valuri de deportări ale băștinașilor noștri.
Tyragetia, serie nouă, vol. X [XXV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Cuvinte-cheie: așezarea Tripolie, V. Chvojka, săpături, etapa Tripolie BI-II, așezări de dimensiuni mari.
Rezumat: Articolul este dedicat cercetărilor așezării care a dat nume culturii Tripolie. Primele investigații în cadrul acesteia au fost efectuate de către V. Chvojka în toamna anului 1897, când a studiat așezarea din vecinătatea satului Tripolie, situat la 40 de kilometri sud de Kiev. În ciuda faptului că de la excavarea acesteia au trecut mai bine de o sută de ani, rezultatele cercetărilor, cu excepția a două pagini într-un articol din 1901 și două ilustrații, nu au fost publicate. Chiar și amplasarea secțiunii a fost uitată și după 100 de ani a trebuit căutată din nou, folosind pentru identificarea ei materiale de arhivă. În acest articol este prezentată o scurtă istorie a „redescoperirii". Noi oferim, de asemenea, interpretarea obiectelor cercetate în lumina cunoștințelor contemporane despre construcțiile culturii Tripolie. Este realizată descrierea descoperirilor făcute și locul acestora în cadrul periodizării actuale a așezărilor culturii Tripolie. La realizarea articolului au fost utilizate materiale care sunt stocate în arhiva științifică a Institu- tului de Arheologie a Academiei de Științe din Ucraina și unele piese de la Muzeul Național de Istorie a Ucrainei. Actualmente Tripolie este cea mai mare (aproximativ 100 hectare) așezare în regiune și, în același timp, una dintre cele mai timpurii, încadrându-se în etapa BI-II a culturii Tripolie (aproximativ 4400-4200 BC). Lucrarea de față reprezintă nu doar publicarea materialelor uitate, dar, de asemenea, prezintă perspectiva continuării cercetărilor în cadrul sitului eponim și al împrejurimilor sale.
Lista ilustrațiilor Fig. 1. Fragment din Autorizația de săpătură acordată lui V.V. Chvojka, emisă de Comisia arheologică Imperială pentru dreptul de excavare, inclusiv în zona de lângă satul Tripolie în anul 1909. Fig. 2. O pagină din jurnalul de câmp al lui V.V. Chvojka din 1897, cu o vedere panoramică a locului de excavare din apropierea satului Tripolie, regiunea Kiev. Arhiva științifică a Institutului de Arheologie al AŞ din Ucraina, Kiev. Fig. 3. Panorama săpăturilor din apropierea satului Tripolie, lucrările lui V.V. Chvojka cu o planșă pregătită pentru publicare. Arhiva științifică a Institutului de Arheologie al AŞ din Ucraina, Kiev. Fig. 4. Fotografie de pe planșa pentru publicație în care este inclusă panorama săpăturilor și schițele mai multor săpături de la Tripolie, realizate de V.V. Chvojka în baza materialelor din jurnalul de teren. Arhiva științifică a Institutului de Arheologie al AŞ din Ucraina, Kiev. Fig. 5. Materiale cartografice legate de săpăturile de la Tripolie: 1 - schema amplasării secțiunilor, publicată V.V. Chvojka în 1904; 2 - fragment al unei hărți Schubert, care a fost, probabil, utilizată la crearea schemei; 3 - un fragment din schema lui V.V. Chvojka orientată cu marginea superioară spre nord. Săgeata indică poziția secțiunii reprezentată pe schemă în limitele hărții. Fig. 6. Corelarea panoramei săpăturilor de la Tripolie realizate de V.V. Chvojka cu imaginile satelitare. Numerele reprezintă: 1 - locul din care a fost realizată schița zonei; 2 - un deal din centrul istoric al localității Tripolie unde se afla biserica; 3 - mori de vânt (pe partea dreapta a panoramei), 4 - morile de vânt (pe partea stângă a panoramei) de pe Diviči Hora. Locul de săpătură este încercuit cu alb. Fig. 7. Imagini contemporane ale locului săpăturilor arheologice ale lui V.V. Chvojka la Tripolie: a - vedere dinspre periferia Tripolie, numărul 4 desemnează Diviči Hora, corespunde înălțimii de pe panorama din stânga; b - vedere spre panta platoului unde este amplasată așezarea dinspre valea râului Krasnoe; c - vedere spre șantier dinspre marginea localității Tripolie, numărul 1 indică locația din care ar fi fost produsă schița panoramei; săgeata indică locul în care în 2003 a fost plasat sondajul. Fig. 8. Tripolie, cercetarea din anul 2003: 1 - sondaj, vedere generală; 2 - stratul cultural cu rămășițele construcțiilor arse ale culturii Tripolie; 3 - un fragment de vas piriform cu ornament adâncit; 4 - fragmentele unei amforete pictate. Fig. 9. Tripolie, excavările din 1897, schițe de V.V. Chvojka. Arhiva științifică a Institutului de Arheologie al AŞ din Ucraina, Kiev. Fig. 10. Tripolie, excavările din 1897, schițe de V.V. Chvojka. Grupul vaselor și a craniului. Arhiva științifică a Institutului de Arheologie al AŞ din Ucraina, Kiev. Fig. 11. Tripolie, excavările din 1897, schițe de V.V. Chvojka. Fragmentul unei pagini cu data 03 octombrie 1897. Grup de vase în una din secțiuni. Arhiva științifică a Institutului de Arheologie al AŞ din Ucraina, Kiev. Fig. 12. Tripolie, excavările din 1897, schițe de săpătură realizate de V.V. Chvojka și, ulterior, folosite pentru crearea tabelelor utilizate la pregătirea materialelor pentru publicare. Arhiva științifică a Institutului de Arheologie al AŞ din Ucraina, Kiev. Fig. 13. Descoperiri de la Tripolie: 1 - piese din piatră; 2 - topor de cupru. Schițele lui V.V. Chvojka (1) și fotografie (2) din publicațiile anului 1901. Fig. 14. Tripolie, săpăturile lui V.V. Chvojka. 1 - veche etichetă de muzeu cu o inscripție care indică faptul că această descoperire a fost făcută la Tripolie. 2-4 - capac în formă de „coif suedez" cu ornament adâncit descoperite la Tripolie. Muzeul Național de Istorie a Ucrainei, Kiev. Fig. 15. Fragmente de ceramică pictată probabil descoperite în timpul săpăturilor de la Tripolie. Desene din planșa pe care V.V. Chvojka a pregătit-o pentru publicare. Arhiva științifică a Institutului de Arheologie al AŞ din Ucraina, Kiev. Fig. 16. Imaginea săpăturilor de la Tripolie lângă râul Krasna, cercetările lui V.V. Chvojka de la începutul secolului XX: 1 - eticheta lipită pe rama în care a fost încadrată fotografia; 2 - fotografia din cadrul excavării, cu contur sunt evidențiate vasele descoperite; 3-4 - aceleași vase în dimensiuni mari. Arhiva științifică a Institutului de Arheologie al AŞ din Ucraina, Kiev.
Михаил Видейко, Джон Чапмен, Наталья Бурдо, Биссерка Гейдарская, Стоилка Игнатова, Светлана Иванова, Виталий Рудь
Cercetări în cadrul proiectului „Early urbanism in prehistoric Europe: the case of the Trypillian mega-sites” în anul 2013
Tyragetia, serie nouă, vol. VIII [XXIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Михаил Видейко, Наталия Бурдо
Триполье от Днестра до Днепра во второй половине V тыс. до н.э.: аграрная колонизация, инвазии, миграции (возможности исследований)
Tyragetia, serie nouă, vol. XIV [XXIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2020
Михаил Видейко, Рене Улрау, Евгений Слесарев, Мария Видейко
Новые исследования на поселении трипольской культуры этапа BI-II Коломийцив Яр
Tyragetia, serie nouă, vol. XI [XXVI], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Михаил Видейко
Кризисы и ранние процессы урбанизации в Европе
Tyragetia, serie nouă, vol. XII [XXVII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Михаил Видейко, Виталий Рудь, Татьяна Гошко, Мария Видейко
Трипольские поселения этапа BI-II на Днепре
Tyragetia, serie nouă, vol. XV [XXX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2021
Odată cu instaurarea regimului sovietic după raptul teritorial, în Basarabia s-a declanșat Teroarea Roșie. Începând cu 28 iunie 1940, pe teritoriul Basarabiei, mai apoi a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (2 august 1940), organele de stat au săvârșit un șir de represiuni politice în masă - pretextând motive politice, sociale, religioase și naționale - sub formă de privațiune de libertate, deportare, expulzare și alte măsuri de constrângere...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.