Odată cu instaurarea regimului sovietic după raptul teritorial, în Basarabia s-a declanșat Teroarea Roșie. Începând cu 28 iunie 1940, pe teritoriul Basarabiei, mai apoi a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (2 august 1940), organele de stat au săvârșit un șir de represiuni politice în masă - pretextând motive politice, sociale, religioase și naționale - sub formă de privațiune de libertate, deportare, expulzare și alte măsuri de constrângere. Primele victime ale acestei terori au fost elitele naționale: primarii, învățătorii, judecătorii, avocații, funcționarii, foștii membri ai Sfatului Țării, acuzați de „antisovietism", „activitate contrarevoluționară", apartenență la partidele politice din România etc. Aceștia au fost ținta primelor arestări și încarcerări ale organelor sovietice de represiune. Ulterior, din 1941 au urmat deportările populației băștinașe în Siberia și în lagărele de corecție prin muncă, deportările de populație civilă din 5-6 iulie 1949, precum și cele din 1 aprilie 1951. Conform datelor Comisiei pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, constituită la 14 ianuarie 2010, numărul victimelor deportate și supuse represiunilor în anii 1929-1951 a fost evaluat la peste 90 de mii de persoane. Într-un mod barbar, organele de represiune s-au răfuit și cu participanții și susținătorii mișcării de rezistență din RSSM, considerându-i criminali de stat, trădători, bandiți, tâlhari. Liderii organizațiilor de rezistență erau condamnați, de obicei, la pedeapsa capitală prin împușcare, iar membrii activi - la 25 de ani de privațiune de libertate, ispășindu-și pedeapsa în lagăre de muncă și închisori. Teritoriul imperiului sovietic era împânzit de o rețea odioasă de lagăre de corecție prin muncă și închisori, numită GULAG. Milioane de oameni au fost închiși în sistemul GULAG al Uniunii Sovietice, mulți dintre ei rămași pentru totdeauna pe pământurile Siberiei, în gropi comune și cimitire fără cruci. Majoritatea dintre lagăre erau colonii de muncă corecțională, în care deținuții erau supuși la muncă în mine sau la construcția drumurilor, canalelor, căilor feroviare sau clădirilor. Deținuții munceau sub amenințarea înfometării sau a execuției. Zeci de mii mureau în fiecare an din cauza muncii istovitoare, a condițiilor insuportabile, a execuțiilor sumare și a hranei necorespunzătoare.
O mărturie cutremurătoare a gulagului sovietic este exponatul „Haină de deținut politic", expus în această vitrină. Piesă muzeală - unicat, a fost achiziționată de la fostul deținut politic Vasile Cojocaru, domiciliat în orașul Chișinău. Ea a intrat în patrimoniu în anul 1995, într-o perioadă de activitate intensă a colaboratorilor din muzeu privind colectarea pieselor cu tematica represiunilor comuniste.
Vasile Cojocaru s-a născut în anul 1926, în satul Chioselia Mică, raionul Baimaclia (în prezent, raionul Cantemir). La 16 iunie 1951, a fost condamnat la 25 de ani privațiune de libertate de către Tribunalul Militar al trupelor Ministerului Afacerilor Interne al RSSM, conform articolului 54-1 (a) al codului penal al RSS Ucrainene - „trădare de patrie", și escortat într-un lagăr special din Kazakhstan, cu interdicții în drepturi și confiscarea averii. Evident, ne punem întrebarea: Ce vină se ascunde sub această acuzație de „trădător de patrie", care i-a schimonosit întreaga viață?
În iulie 1941, tatăl lui, Cojocaru Petru Grigore, născut în 1886, a fost arestat și calificat drept „dușman al poporului" (a fost membru al Partidului Național Țărănesc), fiindu-i confiscată toată averea. La 15 august 1942, ca „element social periculos", este închis în lagărul de corecție din orașul Mariinsk, regiunea Kemerovo, unde moare în condiții neclare, cel mai probabil, a fost executat. Vasile, de 14 ani, și mama lui au rămas pe drumuri, fără mijloace de existență. În cele din urmă, casa le este restituită și ei înjgheabă o nouă gospodărie. Dar în 1944 este înrolat în Armata Sovietică și trimis pe linia întâi a Frontului II Belorus, unde a fost rănit de două ori, devenind invalid de război, gradul II. Întors acasă, în 1948, și-a găsit mama pe drumuri și bolnavă. El îndrăznește să ceară de la autorități o parte din averea confiscată, la care primește răspuns o amenințare - că va fi trimis pe urmele tatălui său. Timp de trei ani a fost persecutat pentru această „îndrăzneală", ca în 1951, cu toate că a apărat țara bolșevică cu prețul sănătății, a fost arestat și condamnat. Iată, de fapt, ce se ascunde sub această acuzație de „trădare de patrie", imputată acestui cetățean. În anul 1956, este eliberat din detenție și trimis în Armenia, orașul Erevan, locul de trai indicat de autoritățile lagărului. Mulți ani la rând a fost urmărit de organele securității, aflându-se departe de casă, căci deținuților politici li se interzicea să se întoarcă la locul de trai. Revine acasă mai târziu. Prin certificatul din 28. 02. 1992, eliberat de Procuratura Republicii Moldova, este reabilitat și readus în drepturi. La 25 iulie 1991 este reabilitat și tatăl său.
Haina expusă - vestonul și pantalonii - fac parte din hainele de vară ale deținuților, care mai includeau și o șapcă sub formă rotundă, piesă de care muzeul nu dispune. Ele sunt confecționate din stofă groasă de bumbac. Vestonul are mâneci lungi, guleraș, se încheie cu patru nasturi, având în părți două buzunare aplicate. Pantalonii se încheie cu nasturi, au două buzunare în părți. Pe ambele piese este aplicat numărul „CEE 893" - codul de deținut al lui Vasile Cojocaru. Pe o bucată de stofă albă sunt scrise cu vopsea neagră trei litere mari și trei cifre. Numărul deținutului se aplica în patru locuri ale hainei. Un număr era aplicat pe șapcă, altul - pe spatele vestonului, al treilea - lângă inimă, iar al patrulea - pe pantaloni, mai sus de genunchiul drept sau stâng. Aceste patru locuri, de fapt, erau considerate și ca ținte de ochire, în caz de fugă a deținutului. Numărul se aplica și pe hainele de iarnă a deținuților (pufoaice, pantaloni vătuiți, căciuli). Din încălțăminte deținuții purtau - primăvara, vara și toamna - un fel de galoși mari din țesătură cauciucată, mai rar, cizme de kirză, iar iarna - pâsle. De obicei, celor nou-veniți le dădeau haine de mâna a treia - niște vechituri cu un miros îngrozitor.
Exponatul are o valoare muzeografică incontestabilă. El oferă publicului posibilitatea de a vedea și înțelege consecințele instaurării regimului totalitar comunist în RSSM. Prin expunerea lui, aducem un omagiu tuturor victimelor Terorii Roșii în Basarabia, în pragul zilelor de 13 iunie și 5-6 iulie - zile în care s-au produs cele două valuri de deportări ale băștinașilor noștri.
Михаил Видейко, Джон Чапмен, Наталья Бурдо, Биссерка Гейдарская, Стоилка Игнатова, Светлана Иванова, Виталий Рудь
Cercetări în cadrul proiectului „Early urbanism in prehistoric Europe: the case of the Trypillian mega-sites” în anul 2013
Tyragetia, serie nouă, vol. VIII [XXIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
În anul 2013, în cadrul proiectului științific „Early urbanism in prehistoric Europe: the case of the Trypillian megasites", expediția ucraineano-britanică a continuat investigațiile arheologice la așezarea Nebelivka. Cercetările au fost axate pe câteva direcții.
Au fost fi nisate cercetările geomagnetice pe întreaga suprafață a sitului, ca urmare fi ind întocmit planul așezării. Au fost efectuate investigații arheologice la construcțiile B17 și B18 (parțial), amplasate în imediata apropiere a mega-structurii, cercetate în anul 2012, precum și în gropile din secțiunile 3 și 4. S-a stabilit că gropile din preajma locuințelor au fost utilizate inițial pentru extragerea lutului, ca mai apoi să fi e umplute cu diferite artefacte, legate de practicile rituale ale locuitorilor așezării.
Cu scopul de a căpăta mostre pentru datare, în perimetrul sitului au fost întreprinse 41 de sondaje, inclusiv la tumulul din epoca bronzului. De asemenea, au fost întreprinse cercetări de suprafață pe o rază de cinci kilometri în jurul așezării Nebelivka.
Lista ilustrațiilor:
Fig. 1. Planul așezării Nebelivka și localizarea secțiunilor din anul 2013: 1 - localizarea secțiunilor 3 și 4 pe planul geomagnetic; 2 - localizarea cercetărilor din anii 2012-2013; 3 - localizarea sondajului 43; 4 - localizarea secțiunii 3; 5 - localizarea secțiunii 4. Fig. 2. Nebelivka 2013, secțiunea 3. Vedere generală. Fig. 3. Nebelivka, secțiunea 3, construcția В17. Platforme din lut. Fig. 4. Nebelivka 2013, secțiunea 3, construcția В17. Platformă din lut. М. Видейко et al., Исследования по проекту «ранняя урбанизация в праисторической Европе 143 Fig. 5. Nebelivka 2013, secțiunea 3, construcția В17. Abraziv din lut. Fig. 6. Nebelivka 2013, secțiunea 3, construcția В17. Vase ceramice printre ruinele construcției. Fig. 7. Nebelivka 2013, secțiunea 3, construcția В17. Vase ceramice printre și sub ruinele construcției. Fig. 8. Nebelivka 2013, secțiunea 3, construcția В17. Detalii ale interiorului. Fig. 9. Nebelivka 2013, secțiunea 3, construcția В17. Detalii ale interiorului. Fig. 10. Nebelivka 2013, secțiunea 3, construcția В17. Fragmente de tencuială cu urme de pictură. Fig. 11. Nebelivka 2013, secțiunea 3, construcția В17. Fragmente de ceramică pictată. Fig. 12. Nebelivka 2013, secțiunea 3, construcția В17. Groapa 1 din preajma construcției. Fig. 13. Nebelivka 2013, secțiunea 3. Ruinele construcției В18. Fig. 14. Nebelivka 2013, secțiunea 3, construcția В18. Groapa 1 din preajma construcției. Fig. 15. Nebelivka 2013, secțiunea 4. Groapa menajeră. Fig. 16. Nebelivka 2013, sondaje: 1 - nr. 2; 2 - nr. 4; 3, 4 - nr. 25; 5 - nr. 6. Fig. 17. Nebelivka 2013, sondajul 1. Strachină. Fig. 18. Nebelivka 2013. Descoperiri din sondaje: 1, 4, 5 - din sondajul 4 (AMS 1/3); 2, 3 - din sondajul 2 (AMS 1/4). Fig. 19. Nebelivka 2013. Tumul din perioada timpurie a epocii bronzului, descoperit în perimetrul așezării. Fig. 20. Nebelivka 2013, secțiunea 4. Fragment de machetă a unei locuințe. Fig. 21. Nebelivka 2013. Statuete antropomorfe. Fig. 22. Nebelivka 2013. Obiecte de cult.
Наталья Бурдо
Керамика «типа Кукутень С» в керамических ансамблях культурного комплекса Кукутень-Триполье (Постановка проблемы и краткая историография)
Tyragetia, serie nouă, vol. X [XXV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică Chișinău, 2016
Наталья Бурдо
Интерпретация культурного слоя раннетрипольского поселения Бернашевка I
Tyragetia, serie nouă, vol. XI [XXVI], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Михаил Видейко
Исследования поселения Триполье
Tyragetia, serie nouă, vol. X [XXV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Наталья Бурдо
Urme de practică rituală în așezarea tripoliană gigant de la Maydanetske
Tyragetia, serie nouă, vol. VII [XXII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Михаил Видейко
Многоканальные гончарные горны в трипольской культуре и развитие гончарного ремесла
Tyragetia, serie nouă, vol. XIII [XXVIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Odată cu instaurarea regimului sovietic după raptul teritorial, în Basarabia s-a declanșat Teroarea Roșie. Începând cu 28 iunie 1940, pe teritoriul Basarabiei, mai apoi a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (2 august 1940), organele de stat au săvârșit un șir de represiuni politice în masă - pretextând motive politice, sociale, religioase și naționale - sub formă de privațiune de libertate, deportare, expulzare și alte măsuri de constrângere...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.