#Exponatul Lunii

Descoperit în anul 1957 în timpul lucrărilor agricole din apropierea localității, inițial, acesta a făcut parte din patrimoniul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, pentru ca, ulterior, să fie transferat la Muzeul Național de Istorie (Inventar: FB: 12 576 - 12650; N: 12 658 - 12 732). Este alcătuit din 75 de monede de argint care reprezintă emisiuni din categoria talerilor, puși în circulație de Regatul Poloniei, Republica Provinciilor Unite și Sfântul Imperiu Romano-German în perioada anilor 1612-1648.

REGATUL POLONIEI
Sigismund II Wasa (1586-1632)
Coroana, taler: 1628 (1).
Gdańsk, orți: 1612 (1), 1613 (1*), 1614 (1), 1615 (7), 1616 (8), 1617 (16), 1618 (4), 1619 (2), 161 (1), 1620 (2), 1621 (8).

REPUBLICA PROVINCIILOR UNITE
Taleri-leu (leeuwendaalder)
Gelderland: 1641 (1), 1647 (2), 1649 (1).
Frisia de Vest: 1648 (1).
Utrecht: 1643 (1), 1646 (1), 1647 (2), 1648 (1).

SFÂNTUL IMPERIU ROMAN DE NAȚIUNE GERMANĂ
Kampen: halve leeuwendaalder 1646 (1), 1647 (1); leeuwendaalder 1647 (3), 1649 (1).
Zwolle: leeuwendaalder 1633 (1), 1637 (3), 1644 (1), 1646 (2), 1648 (1).

Acest tezaur, prin structura sa, confirmă prezența, în circulația monetară a Țării Moldovei, a emisiunilor monetare de argint din categoria talerului.

Talerii au fost emiși pentru prima dată în anul 1486 în Sankt-Joachimstal, azi Republica Cehă, numele de taler fiind o abreviere de la Joachimsthaler, adică „monedă emisă în Sankt-Joachimstal". În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, talerii au fost emiși în cantități foarte mari, în special de către entitățile statale care făceau parte din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană și din Imperiul Habsburgic. Astfel, talerul poate fi considerat o monedă prin excelență populară, existând taleri de mai multe tipuri, precum: taleri austrieci, taleri polonezi, taleri rusești, taleri turcești, taleri venețieni, numiți și scuzi, reichstaleri, numiți și imperiali, löwenthaleri, sau taleri-lei, taleri spanioli, numiți și colonați. În Ţările Române, talerii se răspândesc pe larg către sfârșitul veacului al XVI-lea, iar în secolele următoare circulația lor devine foarte abundentă, aceștia fiind în uz până în a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Moneda a avut un succes enorm, fiindu-i atribuite și denumirile de: daalder/daler în Olanda, talar în Polonia, dahlar în Scandinavia, tallaro/tallero în Italia, talari în Etiopia, dollar în America etc. O categorie aparte - talerul olandez, leeuwendaalder, löwenthaler, adică talerul-leu, numit pe scurt și leu, - după stema de pe revers, care reprezintă un scut cu o coroană, având înlăuntru un leu - este o monedă de argint, bătută în Țările de Jos, care deciseseră, în anul 1575, emiterea unei noi monede pe baza scuzilor. În Principate, talerul-leu apare în ultimul sfert al secolului al XVI-lea. Acești taleri-lei au dat denumirea monedei actuale a României, a Republicii Moldova și a celei din Bulgaria (leva).

Orții sunt, la fel, monede de argint din categoria talerului, cu valoarea de un sfert de taler. Sfertul de taler s-a numit la început ortstaler, denumire care ulterior s-a redus la forma ort (în limba germană veche, ort înseamnă „o pătrime"). Moneda a circulat în Europa în Evul Mediu, inclusiv în Ţările Române, fiind prezentă şi în secolul al XVIII-lea sub forma orţilor polonezi, turceşti şi germani. Termenul de ort s-a păstrat în limba română în sintagma a (-și) da ortul popii („a muri"), care îşi are originea într-o străveche practică păgână: mortului i se punea o monedă la degetul mic al mâinii drepte, pentru ca să-şi poată plăti vămile văzduhului; aceeaşi monedă fiind folosită şi pentru plata preotului pentru slujba de înmormântare, familia persoanei decedate „dădea ortul popii", pentru a se îngriji de îndeplinirea tradiţiilor bisericeşti.

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei

Publicaţii

Revista „Tyragetia"

vol. VIII [XXIII], nr. 1

Cercetări în cadrul proiectului „Early urbanism in prehistoric Europe: the case of the Trypillian mega-sites” în anul 2013

ISSN 1857-0240
E-ISSN 2537-6330

Михаил Видейко, Джон Чапмен, Наталья Бурдо, Биссерка Гейдарская, Стоилка Игнатова, Светлана Иванова, Виталий Рудь

Cercetări în cadrul proiectului „Early urbanism in prehistoric Europe: the case of the Trypillian mega-sites” în anul 2013

Tyragetia, serie nouă, vol. VIII [XXIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică

În anul 2013, în cadrul proiectului științific „Early urbanism in prehistoric Europe: the case of the Trypillian megasites", expediția ucraineano-britanică a continuat investigațiile arheologice la așezarea Nebelivka. Cercetările au fost axate pe câteva direcții.

Au fost fi nisate cercetările geomagnetice pe întreaga suprafață a sitului, ca urmare fi ind întocmit planul așezării. Au fost efectuate investigații arheologice la construcțiile B17 și B18 (parțial), amplasate în imediata apropiere a mega-structurii, cercetate în anul 2012, precum și în gropile din secțiunile 3 și 4. S-a stabilit că gropile din preajma locuințelor au fost utilizate inițial pentru extragerea lutului, ca mai apoi să fi e umplute cu diferite artefacte, legate de practicile rituale ale locuitorilor așezării.

Cu scopul de a căpăta mostre pentru datare, în perimetrul sitului au fost întreprinse 41 de sondaje, inclusiv la tumulul din epoca bronzului. De asemenea, au fost întreprinse cercetări de suprafață pe o rază de cinci kilometri în jurul așezării Nebelivka.

Lista ilustrațiilor:

Fig. 1. Planul așezării Nebelivka și localizarea secțiunilor din anul 2013: 1 - localizarea secțiunilor 3 și 4 pe planul geomagnetic; 2 - localizarea cercetărilor din anii 2012-2013; 3 - localizarea sondajului 43; 4 - localizarea secțiunii
3; 5 - localizarea secțiunii 4.
Fig. 2. Nebelivka 2013, secțiunea 3. Vedere generală.
Fig. 3. Nebelivka, secțiunea 3, construcția В17. Platforme din lut.
Fig. 4. Nebelivka 2013, secțiunea 3, construcția В17. Platformă din lut. М. Видейко et al., Исследования по проекту «ранняя урбанизация в праисторической Европе 143
Fig. 5. Nebelivka 2013, secțiunea 3, construcția В17. Abraziv din lut.
Fig. 6. Nebelivka 2013, secțiunea 3, construcția В17. Vase ceramice printre ruinele construcției.
Fig. 7. Nebelivka 2013, secțiunea 3, construcția В17. Vase ceramice printre și sub ruinele construcției.
Fig. 8. Nebelivka 2013, secțiunea 3, construcția В17. Detalii ale interiorului.
Fig. 9. Nebelivka 2013, secțiunea 3, construcția В17. Detalii ale interiorului.
Fig. 10. Nebelivka 2013, secțiunea 3, construcția В17. Fragmente de tencuială cu urme de pictură.
Fig. 11. Nebelivka 2013, secțiunea 3, construcția В17. Fragmente de ceramică pictată.
Fig. 12. Nebelivka 2013, secțiunea 3, construcția В17. Groapa 1 din preajma construcției.
Fig. 13. Nebelivka 2013, secțiunea 3. Ruinele construcției В18.
Fig. 14. Nebelivka 2013, secțiunea 3, construcția В18. Groapa 1 din preajma construcției.
Fig. 15. Nebelivka 2013, secțiunea 4. Groapa menajeră.
Fig. 16. Nebelivka 2013, sondaje: 1 - nr. 2; 2 - nr. 4; 3, 4 - nr. 25; 5 - nr. 6.
Fig. 17. Nebelivka 2013, sondajul 1. Strachină.
Fig. 18. Nebelivka 2013. Descoperiri din sondaje: 1, 4, 5 - din sondajul 4 (AMS 1/3); 2, 3 - din sondajul 2 (AMS 1/4).
Fig. 19. Nebelivka 2013. Tumul din perioada timpurie a epocii bronzului, descoperit în perimetrul așezării.
Fig. 20. Nebelivka 2013, secțiunea 4. Fragment de machetă a unei locuințe.
Fig. 21. Nebelivka 2013. Statuete antropomorfe.
Fig. 22. Nebelivka 2013. Obiecte de cult.