#Exponatul Lunii

Istoria acestei icoane își are rădăcinile în secolul al X-lea, la schitul Protaton de pe Sfântul Munte. În una din chilii ce purta numele „Adormirea Maicii Domnului", trăia un ieromonah bătrân, împreună cu un ucenic al său, care păstrau un superb chip al Fecioarei. Era o icoană veche care se va face vestită prin descoperirea rugăciunii „Cuvine-se cu adevărat".
Prin anii 980-982, într-un ajun de duminică, înainte de privegherea de toată noaptea, bătrânul călugăr plecase la biserica din apropiere şi lăsase cuvânt ucenicului să facă rânduiala religioasă şi în chilie. Cum era de ascultare, ucenicul făcuse întocmai ce i s-a spus. Când acesta ajunge la cântarea a IX-a Canoanelor „Ceea ce eşti mai curată decât serafimii...", iată că aude cum cineva începe să cânte împreună cu el „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu". Era un călugăr pelerin, apărut pe neprins de veste, care se alăturase celui din chilie, în săvârşirea rânduielilor de rigoare. În acest moment icoana a început să radieze lumină în jurul său, ca în plină zi. Ucenicul, uluit de cele petrecute, îl roagă pe misteriosul călugăr să-i scrie versurile. Acesta i le scrie cu degetul pe o ţiglă de parcă scria pe ceară moale şi-i spune : „De acum înainte aşa să cântaţi şi voi, ortodocşii", şi zicând acestea s-a făcut nevăzut. Ucenicul, rămas de unul singur, se dumerise că fusese martorul unor mari întâmplări. Îl luminase gândul, că pelerinul n-a fost altcineva decât Sfântul Arhanghel Gavriil şi venise, cum făcuse şi alteori, să aducă oamenilor cuvântul Celui de Sus.

Din chilia „Adormirea Maicii Domnului" icoana a fost pusă în Sfântul Altar a bisericii Protaton, unde şi până astăzi se păstrează o icoană de acest fel, iar ţigla cu cântarea divină este dusă la Constantinopol şi inclusă în cărţile de cult ale Bisericii Ortodoxe. În scurt timp, rugăciunea Arhanghelului Gavriil a fost introdusă în cadrul Sfintei Liturghii, imediat după Sfinţirea Darurilor de Pâine şi Vin. Valea cu chiliile se numeşte de atunci Adin, ceea ce înseamnă „a cânta", „cântare". Icoana ''Cuvine-se cu adevărat'' este de o inestimabilă valoare şi a devenit protectoarea Sfântului Munte. Icoana este sărbătorită la 11/24 iunie, comemorând minunata apariţie a Sfântului Arhanghel și la 13/26 iulie în cinstea Soborului Arhanghelului Gavriil.

Este o icoană de tip Eleusa, personajele centrale exprimând gingăşie şi tandreţe. Ţine Pruncul cu mâna dreaptă, cu cea stângă, petrecută pe sub picoarele lui, prinde între degete cămaşa fiului. Micul Iisus poartă cămaşă scurtă, până la genunchi, în mâna dreaptă ţine sulul, pe care sunt scrise cuvintele Axionului. Mâna stângă, însă, este strecurată pe sub vălul Maicii Domnului spre umărul Ei stâng. Ambii poartă coroane şi nimburi aurite. Doi îngeri încadrează nimbul Preacuratei, iar în cer deschis Atotputernicul binecuvântează cu ambele maini. Realizată în tehnica tempera pe lemn, icoana este prevăzută cu foiță de aur și email multicolor ce conferă imaginii o finețe aparte. Inscripția de pe latura inferioară a chenarului anunță că icoana a fost realizată de pictorul Ioasaf, în anul 1905.

Este vorba de călugărul zugrav Ioasaf Berghie (1862-?) de la mănăstirea Noul Neamţ, aflându-se aici în perioada anul 1887 - anii '40 ai secolului XX, ocupând trei camere, „ca să-şi aşeze atelierul ... în care a lucrat continuu la icoane şi mănăstiri". Născut în familia dascălului bisericii din satul Jabca, Ștefan Berghie, Ioan Berghie a îndrăgit de tânăr chipurile sfinte din icoane. În anul 1890, însuşi stareţul Andronic de la Noul Neamţ l-a binecuvântat sa picteze icoane. Primind monahismul în anul 1895 cu numele Ioasaf, va merge pe jos să viziteze mari centre bisericeşti din preajmă și de mai departe, de unde va prelua taina zugrăvirii icoanelor. De la primele icoane interpretate într-un stil naiv, va ajunge să picteze icoane ca un adevărat profesionist, deprinzând şi tehnici decorative noi. Devine foarte popular în toată Basarabia, lucrările lui fiind solicitate şi peste hotarele ţării. Pictând un număr impunător de icoane acestea ajung să fie comercializate drept icoane provenite din marile ateliere meșteșugărești. În sensul evitării acestor situaţii confuze, primeşte binecuvântarea stareţului de a-şi lăsa semnătura pe icoane, astfel obținând celebritate și numele lui.

Tur Virtual

Publicaţii

Revista „Tyragetia"

vol. X [XXV], nr. 2

Королёвский замок Нялаб во владении потомков молдавского воеводы Саса

ISSN 1857-0240
E-ISSN 2537-6330

Игорь Прохненко, Мария Жиленко

Королёвский замок Нялаб во владении потомков молдавского воеводы Саса

Tyragetia, serie nouă, vol. X [XXV], nr. 2, Istorie. Muzeologie

Cuvinte-cheie: Koroliovo, castel, Njalab, sec. XIV-XV, voievodul Sas, Balk, Janoș Românul (Voloh), Petru Pereni, ceramică.

Rezumat: După obținerea funcției de voievod de către Bogdan la 1359 și începutul conflictelor directe cu coroana ungurească, feciorii voievodului Sas au fost nevoiți să se strămute pe teritoriul Ungariei. Aici, au fost recompensați cu diferite funcții și au devenit proprietari ale unor mari moșii.

În scurt timp au pus stăpânire pe domeniile Kevar, Beletek, Erded, precum și pe o însemnată proprietate în Maramureș, ridicându-se astfel în rangul celor mai influenți aristocrați din Ungaria. În anii ‘70 ai secolului XIV au obținut de la regele Ludovic domeniul Njalab cu centrul în castelul de la Koroliovo cu statutul de pro honore, pe care au condus-o în calitate de jupâni de Ugoci. După moartea lui Balc castelul urma să fie întors în proprietatea regelui, însă descendenții dregătorilor moldoveni au refuzat să restituie fortificația, iscându-se și un conflict între aceștia.

În anul 1402 administrarea castelului a fost încredințată unui nou jupân de Ugoci Petru Pereni, care, profitând de lipsa unui act de confirmare a proprietății, în anul 1405 a aranjat obținerea dreptului de moștenire asupra castelului. Familia Dragfi a luptat mai mult de un secol pentru reîntoarcerea proprietății pierdute, în anii ‘70 ai secolului al XV au aplicat și unele acțiuni criminale, falsificând un act întărit de sigiliul regelui.

Din cele circa două decenii de aflare a urmașilor voievodului Sas în castelul regal Njalab au rezultat puține urme arheologice. În prezent, din acest diapazon cronologic face parte doar un singur obiectiv din castel - groapa 1, orizontul III, secțiunea II (camera I, investigațiile anului 2013). În acesta au fost depistate mici fragmente ceramice, care au permis reconstituirea a trei vase și un obiect de os nefinisat.

Lista ilustrațiilor:
Fig. 1. Кoroliovo. Partea centrală a castelului Njalab.
Fig. 2. Copia falsificată în anul 1470 a actului de donație din anul 1378, prin care regele Ludovic le oferă lui Drag și lui Janoș Românul (Voloh) dreptul de stăpânire a domeniului Njalab (Arhiva de Stat a Ungariei/ Magyar Országos Levéltár, Budapesta, DL 26566).
Fig. 3. Castelul regal Njalab. Sondaj 3 (vedere dinspre vest).
Fig. 4. Pagina de început și colofonul tetraevangheliarului din Koroliovo din anul 1401 (patrimoniul Muzeului de studiere a ținutului din Transcarpatia).
Fig. 5. Castelul regal Njalab. Planul secțiunii II și stratigrafia gropii nr. 1.
Fig. 6. Castelul regal Njalab. Secțiunea ІІ, groapa 1 (vedere dinspre vest).
Fig. 7. Castelul regal Njalab. Secțiunea ІІ, groapa 1 (vedere dinspre est).
Fig. 8. Castelul regal Njalab. Secțiunea ІІ, groapa 1. Ulcioraș.
Fig. 9. Castelul regal Njalab. Secțiunea ІІ, groapa 1. Ceramică (1-2) și obiectul din os (3).
Fig. 10. Castelul regal Njalab. Secțiunea ІІ, groapa 1. Ceramică.