#Exponatul Lunii

Paftalele constituie un element aproape nelipsit din costumația tradițională feminină în spațiul sud-est european, cu precădere în cel balcanic, fiind întâlnite în cursul unei lungi perioade de timp, între secolele XIV-XX.
Cuvântul Pafta este de origine turcică - cu o posibilă intrare în această limbă pe filiera iraniană - având la bază cuvântul persan bafta „țesut", care a derivat în limba turcă cu sensul de „placă". În prezent se folosește în forme aproape identice în limbile română (pafta), bulgară (пафта), sârbă (пафте) și în unele dialecte aromâne (pafta), desemnând accesoriile vestimentare cu rol funcțional și ornamental care fixează sau prind cordonul, cingătoarea sau brâul, lucrate din diverse materiale și decorate în diferite tehnici.

Cele trei paftale decorate în tehnica emailului policrom, tezaurizate în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, se înscriu în seria celor din aria sud-dunăreană, datate cu sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea.

Sunt compuse din două părţi identice, de formă trapezoidală, suprafaţa acestora fiind împărţită în trei registre aproximativ egale, decorate cu motive vegetale stilizate ce constituie o reţea metalică în care este turnat emailul. Cele două părţi componente se prelungesc în unghi ascuţit spre capete, formând cu latura ultimului registru decorativ un triunghi, ornamentat similar. Emailul folosit pentru a umple motivele florale este de culoare neagră, turcoaz, albă, portocalie, verde, galben, bordo. Întregul câmp decorativ este încadrat într-un chenar perlat.

Pe revers, ambele părţi componente ale paftalelor păstrează câte o bandă de aramă, prinsă cu nituri de margine, necesară pentru fixarea capetelor cordonului. Sistemul de prindere, realizat prin întrepătrunderea balamalelor celor două părţi componente şi închise cu ajutorul unui ac mobil, prins cu un lănţişor de o cheutoare fixată pe una dintre piesele paftalei, este mascat de o plăcuţă dreptunghiulară (fixată prin trei nituri de corpul piesei), cu marginile înguste terminate în unghi ascuţit, ornamentată în acelaşi stil şi cu aceeaşi tehnică, având în plus trei monturi circulare, cu marginile crestate, îndoite spre interior, pentru a fixa central pastă de sticlă de culoare roşie și verde. Aceste monturi sunt încadrate de un brâu crestat, radiant.

Simbolistica paletei de culori codifică semnificaţii şi simboluri, fiind folosite din considerentul că au puteri magice. Culoarea roşie a reprezentat dintotdeauna iubirea, afecţiunea şi în acelaşi timp protecţie faţă de blesteme şi deochi; albul reprezintă puritatea, curăţenia sufletească şi trupească; albastrul, în plan simbolic, este asociat cu infinitatea, cu dimineaţa, un început, o nouă stare; verdele este simbolul destinului, speranţei, bunăstării, echilibrului, renaşterii, fiind asociată cu natura care învie în fiecare primăvară, cu viaţa.

Tur Virtual

Publicaţii

Revista „Tyragetia"

vol. X [XXV], nr. 2

Королёвский замок Нялаб во владении потомков молдавского воеводы Саса

ISSN 1857-0240
E-ISSN 2537-6330

Игорь Прохненко, Мария Жиленко

Королёвский замок Нялаб во владении потомков молдавского воеводы Саса

Tyragetia, serie nouă, vol. X [XXV], nr. 2, Istorie. Muzeologie

Cuvinte-cheie: Koroliovo, castel, Njalab, sec. XIV-XV, voievodul Sas, Balk, Janoș Românul (Voloh), Petru Pereni, ceramică.

Rezumat: După obținerea funcției de voievod de către Bogdan la 1359 și începutul conflictelor directe cu coroana ungurească, feciorii voievodului Sas au fost nevoiți să se strămute pe teritoriul Ungariei. Aici, au fost recompensați cu diferite funcții și au devenit proprietari ale unor mari moșii.

În scurt timp au pus stăpânire pe domeniile Kevar, Beletek, Erded, precum și pe o însemnată proprietate în Maramureș, ridicându-se astfel în rangul celor mai influenți aristocrați din Ungaria. În anii ‘70 ai secolului XIV au obținut de la regele Ludovic domeniul Njalab cu centrul în castelul de la Koroliovo cu statutul de pro honore, pe care au condus-o în calitate de jupâni de Ugoci. După moartea lui Balc castelul urma să fie întors în proprietatea regelui, însă descendenții dregătorilor moldoveni au refuzat să restituie fortificația, iscându-se și un conflict între aceștia.

În anul 1402 administrarea castelului a fost încredințată unui nou jupân de Ugoci Petru Pereni, care, profitând de lipsa unui act de confirmare a proprietății, în anul 1405 a aranjat obținerea dreptului de moștenire asupra castelului. Familia Dragfi a luptat mai mult de un secol pentru reîntoarcerea proprietății pierdute, în anii ‘70 ai secolului al XV au aplicat și unele acțiuni criminale, falsificând un act întărit de sigiliul regelui.

Din cele circa două decenii de aflare a urmașilor voievodului Sas în castelul regal Njalab au rezultat puține urme arheologice. În prezent, din acest diapazon cronologic face parte doar un singur obiectiv din castel - groapa 1, orizontul III, secțiunea II (camera I, investigațiile anului 2013). În acesta au fost depistate mici fragmente ceramice, care au permis reconstituirea a trei vase și un obiect de os nefinisat.

Lista ilustrațiilor:
Fig. 1. Кoroliovo. Partea centrală a castelului Njalab.
Fig. 2. Copia falsificată în anul 1470 a actului de donație din anul 1378, prin care regele Ludovic le oferă lui Drag și lui Janoș Românul (Voloh) dreptul de stăpânire a domeniului Njalab (Arhiva de Stat a Ungariei/ Magyar Országos Levéltár, Budapesta, DL 26566).
Fig. 3. Castelul regal Njalab. Sondaj 3 (vedere dinspre vest).
Fig. 4. Pagina de început și colofonul tetraevangheliarului din Koroliovo din anul 1401 (patrimoniul Muzeului de studiere a ținutului din Transcarpatia).
Fig. 5. Castelul regal Njalab. Planul secțiunii II și stratigrafia gropii nr. 1.
Fig. 6. Castelul regal Njalab. Secțiunea ІІ, groapa 1 (vedere dinspre vest).
Fig. 7. Castelul regal Njalab. Secțiunea ІІ, groapa 1 (vedere dinspre est).
Fig. 8. Castelul regal Njalab. Secțiunea ІІ, groapa 1. Ulcioraș.
Fig. 9. Castelul regal Njalab. Secțiunea ІІ, groapa 1. Ceramică (1-2) și obiectul din os (3).
Fig. 10. Castelul regal Njalab. Secțiunea ІІ, groapa 1. Ceramică.