Marele domnitor Ștefan cel Mare, remarcabil comandant de oști și diplomat, s-a preocupat pe parcursul vieții sale și de prosperitatea economică a țării, sprijinind dezvoltarea meșteșugurilor, negoțului și târgurilor. În timpul domniei sale au fost emiși groși și jumătăți de groși bătuți în sistemul dinarilor, sistem monetar întrodus în Moldova în ultima domnie a lui Petru Aron (1455-1457).
Monedele au fost bătute din argint de titlu superior, ceia ce reflectă stabilitate în viața economică a țării în acea perioadă. Executarea lor cu măiestrie la monetăria din Suceava, se încadrează printre frumoasele realizări artistice din timpul domniei lui Ștefan cel Mare.
Pe parcurul domniei sale, au fost bătute două tipuri de emisiuni, pentru cele două valori nominale: groși și jumătăți de groși.
Emisiunile de tipul I au pe avers un scut despicat; în primul cartier apare o roză surmontată de o cruce și trei fascii, în al doilea cartier. La emisiunile epigrafe (de groși), imaginea este însoțită de legenda circulară cu numele emitentului: + STEFANVS VOIEVODA. Pe celaltă parte apare capul de bour cu stea între coarne însoțit de mobilele heraldice - roza și semiluna conturnată, amplasate în dreapta și stânga capului de bour; circular legenda: MONETA MOLDAVIE.
Pe monedele de tip II în scut pe avers apare o cruce patriarhală (dublă) și legenda STEFANVSVOIEVOD sau prescurtat STEFANVSVOIE. Pe revers este păstrat ca și la tipul I, capul de bour cu atribute heraldice: roza în dreapta/semiluna în stânga și semiluna în dreapta/roza în stânga. Între coarnele boului apare o stea sau roză. Legenda care însoțește fața cu cu capul de bour este MONETAMOLDAVI sau prescurtat MONETAMOLDA.
Datarea monedelor lui Ștefan cel Mare este încă în discuție. Conform unei opinii emisiunile de tip I au fost bătute între 1457-1476, iar tipul II între 1480/1481-1505 (Octavian Iliescu), iar a alteia 1465/1467-1475/1476 pentru tipul I și 1476/1479-1497 pentru tipul II (Ernest Oberländer-Târnoveanu).
Monedele din această vitrină au fost descoperite în cadrul săpăturilor arheologice de la Orheiul Vechi (Trebujeni, raionul Orhei) în deceniile 6 și 7 ale secolului XX:
1. Emisiuni monetare de tip I, groși, argint 2. Emisiuni monetare de tip II, groși, argint 3. Emisiune monetară de tip II, jumătate de groș, argint
Necropola regală de la Ur și construcția roților antice
Tyragetia, serie nouă, vol. VII [XXII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
În baza analizei construcției roților din necropola regală de la Ur - fragmentul unei plăci din piatră, „Stindardul" mozaic, roțile de la car din înmormântări -, precum și a descoperirilor atestate la alte monumente arheologice, autoarea ajunge la concluzia că, în Orientul Antic, roțile tripartite cu partea centrală în formă de lentilă nu mai erau utilizate către cumpăna mileniilor IV-III a. Chr. În perioada când erau folosite deja roțile tripartite cu centrul rectangular, cele cu nucleul în formă de lentilă continuau să fie redate pe ștampile și plăci votive, copiind, astfel, exemplarele mai vechi.
Roțile de car de la cumpăna mileniilor IV-III a. Chr., descoperite în mormintele tumulare din stepele ponto-caspice aveau centrul de formă rectangulară, deci fiind din următoarea etapă de evoluție. Având în vedere faptul că primele roți de car constau dintr-un disc masiv de lemn, iar pentru trecerea la modele mai evoluate a fost necesară o perioadă îndelungată de timp, autoarea presupune că apariția roții în Orientul Antic trebuie datată cu o perioadă de timp mai timpurie, nu mai târziu de începutul mileniului IV a. Chr.
Lista ilustrațiilor:
Fig. 1. Fragment de lespede de piatră. Ur (după Woolley 1934, plate 181b).
Fig. 2. Panelul „Războiul" din „Stindardul" mozaic de la Ur (după Woolley 1934, plate 92).
Fig. 3. Amprente ale roților de care din înmormântările PG 789 (a-b) și PG 1232 (c). Ur (după Woolley 1934, plate 33, 62а).
Fig. 4. Imagine a carului pe „Reconstituirea scenei funerare din mormântul PG 789" (după Woolley 1934, plate 30). Fig. 5. Imagine a carului pe registrul de sus al „Stindardului".
Fig. 6. Imagini ale carelor pe registrul de jos al „Stindardului" (prima și a doua din stânga). Fig. 7. Imagine a carului pe de jos al „Stindardului" (a treia din stânga).
Fig. 9. Roată, Mari (după Butterlin, Margueron 2006, fig. 3).
Fig. 10. Imagini ale roților (fragment de mozaic), Mari (а - după Parrot 1971, fig. 10), (b-f - după Parrot 1967, pl. LXV/2462-2464; fig. 262/2465, 2598, 2466).
Fig. 11. Fragment de placă din piatră. Khafajeh (după Boese 1971, Taf. VIII).
Fig. 12. Modele din lut ale unei roți. a-b - Tell Brak (după Oates et al. 2001 488/36, 39), с - Chagar Bazar (după Mallowan 1936, fig. 6/8); d - Tell Halawa A (după Neufang, Pruβ 1994, Abb. 52/114). a - d=4 cm; b - d=7,1 cm; c - d=3,5 cm; d - d=10,5 cm.
Fig. 13. Amprentă de ștampilă cilindrică. Ur (după Amiet 1980, pl. 96/1260). Fig. 14. Amprentă de ștampilă cilindrică. Ur (după Amiet 1980, pl. 92/1216).
Fig. 15. Amprentă de ștampilă cilindrică. Mesopotamia (după Amiet 1980, pl. 92/1215).
Fig. 16. Amprentă de ștampilă cilindrică (detaliu). Mesopotamia, perioada Akkadiană (după Littauer, Crouwel 1979, fig. 13).
Fig. 17. Schiță a unui car dintr-o înmormântare a culturii Novotitarovsk, regiunea Kuban (după Анфимов 1986). Fig. 18. Vestigiile carului dintr-o înmormântare a culturii Novotitarovsk, regiunea Kuban (din arhiva personală a I.I. Marchenko și N.Yu. Limberis).
Елена Избицер
Etica profesională și subiectivismul: despre o monografie și două recenzii
Tyragetia, serie nouă, vol. IX [XXIV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică Chișinău, 2015
Елена Избицер
Погребения с повозками в ямах эпохи средней бронзы в бассейне Дона
Tyragetia, serie nouă, vol. XIII [XXVIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Elena Izbitser
„Cortina de fier" și arheologia Eurasiei
Tyragetia, serie nouă, vol. VI [XXI], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Elena Izbitser
Tauri şi care: o abordare „inovatoare” în prezentarea materialelor arheologice
Tyragetia, serie nouă, vol. XII [XXVII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Elena Izbitser
Mormântul cu car Novokorsunskaya 2/18: corectarea unor erori
Tyragetia, serie nouă, vol. XI [XXVI], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Marele domnitor Ștefan cel Mare, remarcabil comandant de oști și diplomat, s-a preocupat pe parcursul vieții sale și de prosperitatea economică a țării, sprijinind dezvoltarea meșteșugurilor, negoțului și târgurilor. În timpul domniei sale au fost emiși groși și jumătăți de groși bătuți în sistemul dinarilor, sistem monetar întrodus în Moldova în ultima domnie a lui Petru Aron (1455-1457)...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.