Rezumat

În anul 2011 Muzeul Național de Istorie a Moldovei a intrat în posesia unui lot important de piese arheologice. Componența setului de artefacte: situlă de bronz (fig. 3); strachină-capac din ceramică (fig. 4); spadă din fier (fig. 5) și teaca sa (fig. 6/1-2); vârf de lance din fier (fig. 7) (acestea de la urmă îndoite intenționat); o pereche de pinteni din fier (fig. 9); umbo de scut, din fier, de formă circulară în plan și piramidală în secțiune (fig. 8/1-2); brățară din fier, dublu spiralată, cu terminațiile în butoni (fig. 10), o verigă din fier cu buton lateral (de la centiron -?) (fig. 6/34) la care s-a adăugat o scoabă din fier (de la teacă - ?) (fig. 6/5-6), a permis să constatăm că acestea fac parte din inventarul unui mormânt de incinerație al unui călăreț războinic. Analiza antropologică a oaselor incinerate a făcut să se înțeleagă că mormântul a aparținut unui tânăr de circa 1416 ani (fi g. 14-24). Totodată, printre oasele umane incinerate au fost identificate 10 falange distale (gheare) de la membrele anterioare ale unui urs matur. Se pare că tânărul călăreț războinic a fost incinerat împreună cu „mantia” sa din blană de urs, purtată pe spate (fig. 11-13). Corelarea tuturor materialelor componente ca inventar funerar în mormântul de incinerație, inclusiv a străchinii care a servit în calitate de capac pentru urna funerară, (modelată de mână, de culoare neagră și omogen lustruită, cu buza evazată și fațetată, pereții cu umerii rotunjiți și fundul îngust și plat), aparținând faciesului culturii Poienești-Luceșeuca, analogiile identificate privind ritul și ritualul funerar (Babeș 1993, 181-227), a permis să încadrăm acest complex în perioada La Tène D1 sau, în termeni de cronologie absolută, în anii 120-60 a. Chr., poate mai aproape de mijlocul secolului I a. Chr. (chiar dacă unele elemente – pintenii de fier – ne fac să ne gândim și la sfârșitul acestui secol). Descoperirea mormântului de incinerație de lângă s. Mana (Orhei) (fi g. 1), situat la o distanță de doar circa 3,5 km spre sud-vest de așezarea și necropola de la Lucașeuca, prezența unei situle de bronz (romane) în calitate de urnă funerară, asocierea de arme, piese de harnașament și de podoabă, de evidentă tradiție sau influență celtică, scoaterea la lumina zilei a străchinii-capac, modelată de mână, de tradiție bastarnică, reflectă mișcările masive de populație în Europa de Nord, Centrală și de Est, prin pătrunderea dinspre nordul Europei a primilor germanici (a bastarnilor), înaintarea celților din interiorul bazinului carpatic spre sud și est, ofensiva armatelor romane dinspre Peninsula Balcanică, dar și complexitatea situației politico-militare și demografice din ultimele două secole ale mileniului I a. Chr. din spațiul est-carpatic și pruto-nistrean. Dacă ancorarea cronologică propusă de noi (mijlocul secolului I a. Chr.) este corectă, atunci mormântul de la Mana poate fi  pus în legătură cu campania pontică și cu răsunătoarele cuceriri ale lui Burebista din răsăritul Daciei când, pe la anul 55 a. Chr., respingând pe bastarni spre nord și pe sarmați spre est, acesta cucerește Olbia, la gurile Bugului (Rădulescu, Suceveanu 2010, 677-680), ajungând până la Nipru, unde dispar mai multe fortificații din această perioadă (Gavrilovka, Zolotaja Balka), iar altele, în regiunile limitrofe, se construiesc cu înfrigurare (Щукин 1994, 169).

Lista ilustrațiilor: Fig. 1. Harta cu locul descoperiri mormântului de incinerație de la Mana. Fig. 2. Mana III. Groapa mormântului de incinerare. Fig. 3. Mana III. Situla de bronz-urnă. Fig. 4. Strachina-capac din ceramică, lucrată de mână. Fig. 5. Mana III. Spadă din fier cu două tăișuri. Fig. 6. Mana III. Teaca (1-2), verigă din fier cu buton (3-4) și scoabă din fier (5-6). Fig. 7. Mana III. Vârf de lance din fier. Fig. 8. Mana III. Umbo-ul de fier de la scut (1-2) și cuiele de prindere (3-4). Fig. 9. Mana III. Pinteni din fier. Fig. 10. Mana III. Brățara spiralată din fier cu terminații în butoni. Fig. 11. Mana III. Resturi animale incinerate provenite de la Ursus arctos ssp. Falangele distale ale membrelor anterioare. Fig. 12. Mana III. Resturi umane incinerate. Bărbat, 14-16 ani. Falanga I distală a membrului inferior drept. Fig. 13. Mana III. Resturi umane incinerate. Bărbat, 14-16 ani. Molarul I inferior stâng definitiv. Fig. 14. Mana III. Resturi umane incinerate. Bărbat, 14-16 ani. Fragmente craniene. Fig. 15. Mana III. Resturi umane incinerate. Bărbat, 14-16 ani. Condil mandibular drept. Fig. 16. Mana III. Resturi umane incinerate. Bărbat, 14-16 ani. Corpuri vertebrale (stânga – lombar, dreapta – toracal). Fig. 17. Mana III. Resturi umane incinerate. Bărbat, 14-16 ani. Humerus, fragmente din diafiză. Fig. 18. Mana III. Resturi umane incinerate. Bărbat, 14-16 ani. Femur, fragmente din diafiză. Fig. 19. Mana III. Resturi umane incinerate. Bărbat, 14-16 ani. Fragmente provenite din oasele coxale. Fig. 20. Mana III. Resturi umane incinerate. Bărbat, 14-16 ani. Humerus, epifi ză proximală. Fig. 21. Mana III. Resturi umane incinerate. Bărbat, 14-16 ani. Fragmente din diafizele radiusului rămase în stadiul de carbonizare. Fig. 22. Mana III. Resturi umane incinerate. Bărbat, 14-16 ani. Fragment din diafiza unui radius, „placare în alb”. Fig. 23. Mana III. Bărbat, 14-16 ani. Temperaturile maxime conform coloristicii și modelului de fisurare ale peretelui osos.