Exponatul reprezintă un fragment de la o amforă unicat, descoperită în anul 1988 într-un cuptor de ars ceramică din așezarea Chirileni III (raionul Sîngerei), atribuită culturii arheologice Cucuteni-Tripolie etapa CII (mileniile V-IV a. Chr.).
Fragmentul ceramic cu reprezentări umane și geometrice pictate constituie circa 50 % din partea superioară a unei amfore, realizată din pastă de lut fără impurități. Este ars în mediu oxidant, în secțiune având culoare roșietică. Suprafața interioară a vasului este acoperită cu un strat de culoare roz-albicioasă, iar exteriorul netezit și lustruit este acoperit cu un strat de angobă gălbuie-cenușie. Corpul amforei este sferoidal cu patru tortițe piramidale pe umăr, iar gâtul este înalt tronconic cu buza scurtă răsfrântă la exterior. Dimensiunile vasului: diametrul buzei - 18 cm; diametrul maxim al corpului - 43-45 cm; înălțimea gâtului - 13 cm; înălțimea fragmentului expus - 43 cm; înălțimea totală estimată a vasului este de 55-60 cm. Grosimea la buză - 6-7 mm, la gât - 9-11 mm, iar la corp - 10-13 mm.
Suprafața exterioară a amforei în proporție de circa 4/5, cu excepția părții inferioare, este ornamentată bicolor cu vopsea neagră și maro, ca unealtă fiind folosită pensula care se resimte din aplicarea specifică a liniilor. Cel mai probabil au fost folosite două pensule. Ornamentul este împărțit în trei registre orizontale care înconjoară vasul împărțind interiorul în metope. Decorul este compus din linii dispuse vertical, orizontal sau oblic formând compoziții geometrice de tipul plasei.
Semnificația deosebită a amforei rezidă din reprezentarea în registrul de mijloc al picturii a scenei stilizate a unui dans ritualic feminin. Scena pictată pe corpul amforei reprezintă imaginea unui grup alcătuit din 9 personaje feminine asistate de doi câni și 3 șerpi. Imaginile feminine sunt reprezentate schematic, cu accentuarea picioarelor lungi, fustelor mini-trapezoidale, corpul întins scund, mâinile îndoite în plin dans și capurile punctate.
Vasele cu reprezentări pictate antropomorfe se întâlnesc foarte rar, fiind cunoscute până în prezent circa 140 de imagini de acest fel în întregul areal de răspândire a culturii Cucuteni-Tripolie.
Pe baza analizei formei vasului, decorului specific și a contextului descoperii, se poate admite că amfora de la Chirileni ține de cultul Femeii-Mamă, a Marei Zeițe venerată de populațiile din eneolitic.
Utilizarea bronzului la producerea akinakesurilor scitice timpurii
Tyragetia, serie nouă, vol. IX [XXIV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică Chișinău, 2015
Rezumat
Pentru pumnalele akinakai scitice timpurii este caracteristică realizarea lor din bronz, cel mai des în aliaj cu fierul. Tehnologia confecționării mânerelor bimetalice este pusă în legătură cu „schema cimeriană” în a cărui cadru se confecționau așa-numitele pumnale de tip Kabardino-Piatigorsk. Cele mai târzii piese de acest tip sunt atestate în siturile datate la mijlocul sec. VII a. Chr. și din acest considerent pot fi tratate drept precursoare ale akinakesului scitic. Atelierele scitice au moștenit tehnologia bimetalică de la predecesorii lor și primele pumnale de acest fel sunt asociate cu tipul Gudermes, apărut la sfârșitul sec. VIII a. Chr. - începutul sec. VII a. Chr. în Caucaz. Akinakai timpurii sunt cunoscute și în bazinul Carpatic, fiind confecționate în totalitate sau parțial din bronz, de tip Posmuș. Descoperirile respective sunt atribuite tradiției Kelermes, aceasta din urmă a pătruns în nordul Pontului și în zona carpato-nistreană tot din Caucaz. Cu privire la pumnalele de tip Posmuș, constatăm că, probabil, acestea reprezintă piese ale unei etape de trecere, combinând tehnologia prelucrării bronzului cu o morfologie nouă. Legătura genetică dintre tipurile Gudermes și Kelermes este ilustrată prin realizarea mânerelor din trei părți, centrală fiind în secțiune romboidală cu inel de prindere. Piesele bimetalice sunt de fapt produsul unei evoluții a pumnalelor „laboratorului caucazian”. Totodată, putem presupune că, o perioadă oarecare, piesele date au coexistat cu pumnalele de tip Kabardino-Piatigorsk, probabil în prima jumătate a sec. VII a. Chr. Evoluția ulterioară a pumnalului akinakai scitic și răspândirea lui largă în nordul Pontului a condus la renunțarea confecționării acestuia din bronz, probabil datorită complexității tehnologiei și limitării accesului la materia primă. Însă, morfologia noilor produse, calitativ nouă, a condus la apariția noilor tipuri de piese. În spațiul carpato-nistrean, în perioada scitică timpurie, tradițiile Gudermes și Kelermes suportă o serie de modificări. Drept rezultat, în Transilvania apar pumnalele de tip Posmuș, iar în Valahia cele de tip Ferigele, al căror areal nu se extinde în afara regiunii și formează două variante locale. Analiza răspândirii pumnalelor akinakai scitice timpurii ne permite să constatăm că pătrunderea tipului respectiv de armament s-a produs pe două căi: în perioada timpurie, prin nordul regiunii de silvostepă, în Transilvania, și mai târziu, prin regiunea de sud – în câmpia Bărăganului.
Lista ilustrațiilor: Fig. 1. Akinakai de tipul Gudermes. 1 - Polsko Kosovo; 2 - Gudermes (Stepnoj), tum.; 3 - Tlia, m. 85; 4 - Muzeul de istorie din or. Harkiv; 5 - Maslovka; 6 - Pokrovka; 7 - Berezovka-Muntele Karaulnaia; 8 - Orbeasca de Sus; 9 - Stremț; 10 - Bujor; 11 - Kumbulta (Galiat, Faskau); 12 - Lopatino; 13 - Muzeul din or. Zlatoust; 14 - Rajgorod (Prussy), tum. 2; 15 - Šolohovo, tum. 13; 16 - Bogučary; 17 - Gradižsk; 18 - Lapot’ (tumulul lui Stenka Razin) lângă or. Kamyšin; 19 - Łubnice; 20 - Steženskij; 21 - Mežgorie-Barabanovo. Fig. 2. Akinakai de tipul Posmuș (1-9) și akinakai de origine siberiană (10-13). 1 - Firminiș; 2 - Aiud-Parc; 3 - Posmuș; 4 - Tiszabercel; 5, 7 - Mărișelu, gr. 7; 6 - Mărișelu, gr. 4; 8 - Mărișelu, gr. 6; 9 - Budești-Fînațe, gr. 6; 10 - Kîzîltu; 11 - Timašovka; 12 - Borsod; 13 - Ruskie Folvarki. Fig. 3. Complexe funerale cu akinakai de tipul Posmuș: А - Budești-Fînațe, gr. 6; B - Aiud-Parc; C - Mărișelu, gr. 7; D - Mărișelu, gr. 6; E - Mărișelu, gr. 4; F - Posmuș. Fig. 4. Distribuirea akinakai bimetalice și din bronz. А - akinakai din bronz de origine siberiană: 1 - Borsod; 2 - Ruskie Folvarki (or. Camenița); 3 - Timašovka; 4 - Kîzîltu. B - akinakai de tipul Gudermes: 1 - Polsko Kosovo; 2 - Orbeasca de Sus; 3 - Stremț; 4 - Rajgorod; 5 - Gradižsk; 6 - Harkiv; 7 - Bogučary; 8 - Steženskij; 9 - Pokrovka; 10 - Maslovka; 11 - Lopatino; 12 - Berezovka; 13 - Zlatoust; 14 - Lapot’; 15 - Bujor; 16 - Kumbulta; 17 - Stepnoj; 18 - Tlia; 19 - Łubnice; 20 - Šolohovo; 21 - Mežgorie-Barabanovo. C - akinakai de tipul Posmuș: 1 - Tiszabercel; 2 - Firminiș; 3 - Aiud; 4 - Budești-Fînațe; 5 - Mărișelu; 6 - Posmuș. Fig. 5. Buterole în forma de cap de pasăre. 1 - Nižnij Čegem, m. 4; 2 - Nižnij Čegem, gr. 2; 3 - Verhnij Aul; 4-7 - Faskau; 8 - Klivana; 9, 15 - Koban; 10 - Nacargora, m. 495; 11 - Dvani, m. 4; 12 - Ahmylovo, m. 336; 13 - Patardzeuli; 14 - Firminiș; 16 - Vladimirovskij, m. 55; 17 - Majkop; 18 - Tlia, m. 246; 19 - Aleksandrovka; 20 - Sennoe-Nekrasovka; 21 - cetățuia Paškovskoe-5; 22 - Surb-Haci; 23 - Staryj Krym; 24 - Insula Şerpilor (Leucos); 25 - Nisporeni; 26 - Repeahovataja Moghila (Matusov), m. 2. Fig. 6. Distribuirea buterolelor în forma de cap de pasăre. А - tipul digorian (Faskau), B - tipul Koban, C - tipul de tranziție (Firminiș), D - tipul pontic (Matusov). 1 - Firminiș; 2 - Nisporeni; 3 - Insula Şerpilor (Leucos); 4 - Repeahovataja Moghila (Matusov); 5 - Sennoe; 6 - Aleksandrovka; 7 - Surb-Haci; 8 - Staryj Krym; 9 - Vladimirovskij; 10 - cetățuia Paškovskoe; 11 - Majkop; 12 - Verhnij Aul; 13 - Nižnij Čegem; 14 - Faskau; 15 - Koban; 16 - Tlia; 17 - Dvani; 18 - Nacargora; 19 - Klivana; 20 - Patardzeuli; 21 - Ahmylovo.
Денис Топал
Akinakai la hotarele vestice ale Sciției. Descoperiri de săbii și pumnale scitice de pe teritoriul Republicii Moldova
Tyragetia, serie nouă, vol. VIII [XXIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Mariana Sîrbu, Denis Topal, Eugen Sava, Lazar Dermenji
Piese de bronz descoperite în aşezările culturilor Noua-Sabatinovka din colecţia Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei
Tyragetia, serie nouă, vol. XIV [XXIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2020
Станислав Церна, Денис Топал
Două noi depozite și unele descoperiri izolate de piese metalice din epoca bronzului - Halstatt-ului timpuriu de pe teritoriul Republicii Moldova
Tyragetia, serie nouă, vol. VII [XXII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Денис Топал
Е. Сава, С. Агульников, И. Манзура, Исследования курганов в Буджакской степи (1980- 1985 гг.). Кишинев: Bons Offices, 2019, 368 с., ISBN: 978-9975-87-560-8
Tyragetia, serie nouă, vol. XIV [XXIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2020
Denis Topal, Martin Golec
Cultura Vekerzug şi noi descoperiri de akinakes-uri scitice în Moravia
Tyragetia, serie nouă, vol. XI [XXVI], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Exponatul reprezintă un fragment de la o amforă unicat, descoperită în anul 1988 într-un cuptor de ars ceramică din așezarea Chirileni III (raionul Sîngerei), atribuită culturii arheologice Cucuteni-Tripolie etapa CII (mileniile V-IV a. Chr.)...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
