Marele domnitor Ștefan cel Mare, remarcabil comandant de oști și diplomat, s-a preocupat pe parcursul vieții sale și de prosperitatea economică a țării, sprijinind dezvoltarea meșteșugurilor, negoțului și târgurilor. În timpul domniei sale au fost emiși groși și jumătăți de groși bătuți în sistemul dinarilor, sistem monetar întrodus în Moldova în ultima domnie a lui Petru Aron (1455-1457).
Monedele au fost bătute din argint de titlu superior, ceia ce reflectă stabilitate în viața economică a țării în acea perioadă. Executarea lor cu măiestrie la monetăria din Suceava, se încadrează printre frumoasele realizări artistice din timpul domniei lui Ștefan cel Mare.
Pe parcurul domniei sale, au fost bătute două tipuri de emisiuni, pentru cele două valori nominale: groși și jumătăți de groși.
Emisiunile de tipul I au pe avers un scut despicat; în primul cartier apare o roză surmontată de o cruce și trei fascii, în al doilea cartier. La emisiunile epigrafe (de groși), imaginea este însoțită de legenda circulară cu numele emitentului: + STEFANVS VOIEVODA. Pe celaltă parte apare capul de bour cu stea între coarne însoțit de mobilele heraldice - roza și semiluna conturnată, amplasate în dreapta și stânga capului de bour; circular legenda: MONETA MOLDAVIE.
Pe monedele de tip II în scut pe avers apare o cruce patriarhală (dublă) și legenda STEFANVSVOIEVOD sau prescurtat STEFANVSVOIE. Pe revers este păstrat ca și la tipul I, capul de bour cu atribute heraldice: roza în dreapta/semiluna în stânga și semiluna în dreapta/roza în stânga. Între coarnele boului apare o stea sau roză. Legenda care însoțește fața cu cu capul de bour este MONETAMOLDAVI sau prescurtat MONETAMOLDA.
Datarea monedelor lui Ștefan cel Mare este încă în discuție. Conform unei opinii emisiunile de tip I au fost bătute între 1457-1476, iar tipul II între 1480/1481-1505 (Octavian Iliescu), iar a alteia 1465/1467-1475/1476 pentru tipul I și 1476/1479-1497 pentru tipul II (Ernest Oberländer-Târnoveanu).
Monedele din această vitrină au fost descoperite în cadrul săpăturilor arheologice de la Orheiul Vechi (Trebujeni, raionul Orhei) în deceniile 6 și 7 ale secolului XX:
1. Emisiuni monetare de tip I, groși, argint 2. Emisiuni monetare de tip II, groși, argint 3. Emisiune monetară de tip II, jumătate de groș, argint
Akinakai la hotarele vestice ale Sciției. Descoperiri de săbii și pumnale scitice de pe teritoriul Republicii Moldova
Tyragetia, serie nouă, vol. VIII [XXIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Un rol aparte în studiile consacrate tipologiei unor categorii speciale ale culturii materiale îl joacă examinarea atentă a particularităților regionale, iar modifi carea opticii de cercetare este capabilă de a influența pozitiv studierea tendințelor generale, caracteristice materialului respectiv atunci când acest proces este strâns legat de fundamentul oricăror considerații de ordin tipologic – relațiile spațiale și cronologice. Pe lângă publicarea unor noi date (descoperiri fortuite) și republicarea parțială a unor piese mai vechi (din complexe), unul dintre scopurile prezentului studiu este verifi carea câtorva dintre considerațiile privind tipologia unei categorii destul de specifice a culturii materiale scitice – armamentul cu tăiș – în baza materialelor dintre Carpați și Nistru. Este propusă următoarea divizare a pieselor de tip akinakai în subgrupe, urmând principiul geografi c: Nistreană Mijlocie (Bucovineană), Est-Carpatică (Nemțeană), Sireto-Nistreană (subgrupa Moldovei), Nistreană Inferioară și Danubiană Inferioară. Cronologic, piesele de tip akinakai din regiunea Carpato-Nistreană pot fi divizate în trei grupuri neuniforme: scitice timpurii (sec. VII - prima jumătate a sec. VI a. Chr.), scitice mijlocii (jumătatea sec. VI - jumătatea sec. V a. Chr.) și clasice (sfârșitul sec. V - începutul sec. III a. Chr.). La acest capitol, pot fi semnalate următoarele tendințe: akinakai scitice timpurii sunt caracteristici pentru complexele grupei bucovinene și unele descoperiri fortuite din cadrul grupei Moldovei, piesele scitice mijlocii – pentru complexele din grupa Moldovei, iar complexele cu akinakai de tip clasic sunt prezente exclusiv în cadrul subgrupelor Danubiană și Nistreană Inferioară.
Lista ilustrațiilor:
Fig. 1. Spade și pumnale scitice din complexe funerare din regiunea Prut-Nistru (colecția MNIM): 1 - Purcari, t. 7, m. 3; 2 - Talmaza, t. 9, m. 1; 3 - Pârjolteni, m.; 4 - Suruceni, m.; 5 - raionul Olănești, m. (între s. Tudora și Palanca). Fig. 2. Descoperiri fortuite de akinakai din regiunea Pruto-nistreană: 1 - Hansca; 2 - Lipnic; 3 - Lărguța; 4 - raionul Nisporeni; 5 - Vatici; 6 - Susleni; 7 - Volodeni. Fig. 3. Pumnale akinakai din necropolă tumulară distrusă lângă s. Năvârneț (după Donici 1928). Fig. 4. Răspândirea teritorială și cronologică a akinakai în Europa de Est: А - distribuirea cronologică; В - akinakai din regiunea Carpato-Nistreană. Fig. 5. Distribuirea a akinakai scitice între Carpați și Nistru. Divizarea teritorială: I - subgrupa Ungariei; II - subgrupa Transilvaniei; III - subgrupa Carpaților de Sud; IV - subgrupă Bulgariei; V - Carpato-Nistreană (Va - Nistreană Mijlocie (Bucovineană); Vb - Est-Carpatică (Nemțeană); Vc - Sireto-Nistreană (subgrupa Moldovei); Vd - Nistreană Inferioară; Ve - Danubiană Inferioară). 1 - Sokirinți; 2 - Ruskie Folvarki (Kameaneț-Podilskîi); 3 - Nelipivți; 4 - Lipnic; 5 - Volodeni; 6 - Cristinești; 7 - Ibănești; 8 - Cajvana; 9 - Zăicești; 10 - Ghindăoani; 11 - Văratec (s. Filioara); 12 - Agapia; 13 - Petricani; 14 - Moțca; 15 - Boureni; 16 - Miroslovești; 17 - Muncelu de Sus; 18 - Teșcureni; 19 - Vatici; 20 - Lucășeuca; 21 - Susleni; 22 - Mihailovca; 23 - Trebujeni; 24 - Suruceni; 25 - Hansca; 26 - Pârjolteni; 27 - Lărguța; 28 - Moșna; 29 - Cozia; 30 - Comarna; 31 - Mircești; 32 - Dănești; 33 - Vaslui; 34 - Poienești; 35 - Rădeni; 36 - Bâcu; 37 - Dumești; 38 - Mileștii de Sus; 39 - Nănești; 40 - Găiceana; 41 - Lichitișeni; 42 - Suseni; 43 - Buciumeni; 44 - Bălăbănești; 45 - Mânzătești; 46 - Gănești; 47 - Măcișeni; 48 - Chiscani; 49 - Celic-Dere; 50 - Murighiol; 51 - Ismail; 52 - Ceauș; 53 - Plavni; 54 - Arțiz; 55 - Divizia; 56 - Nikolaevka; 57 - Maiaki; 58 - Tudora-Palanca; 59 - Dacinoe (Gnileakovo); 60 - Purcari; 61 - Talmaza; 62 - Kotovsk; 63 - Năvârneț; 64 - Lenkivți; 65 - Nisporeni. (A-C - complexe funerare (А - 1 ex., В - 2 ex., С - 3 ex.); D - descoperiri fortuite; E - complexe funerare posibile). Fig. 6. Distribuirea akinakai scitice timpurii. Tipul Kelermes. Fig. 7. Distribuirea akinakai scitice mijlocii. Tipul Vettersfelde. Fig. 8. Distribuirea akinakai scitice clasice. Tipul Soloha. Fig. 9. Akinakai din grupa Nistreană Mijlocie (Bucovineană) (А, 1-14) și Est-Carpatică (Nemțeană) (В, 15-21). 1 - Lipnic; 2 - Cajvana, t. 3, m. 1; 3, 6, 7 - Zăicești, m.?; 4, 5 - Cristinești; 8 - Volodeni; 9 - Nelipivți; 10 - Sokirinți; 11 - Ibănești; 12 - Ruskie Folvarki (Kameaneț-Podilskîi); 13 - Lenkivți, t. 1; 14 - Cajvana, t. 7; 15 - Muncelu de Sus; 16 - Boureni; 17 - Văratec (s. Filioara); 18 - Ghindăoani; 19 - Miroslovești; 20 - Moțca; 21 - Petricani. Fig. 10. Akinakai din grupa Sireto-Nistreană (subgrupa Moldovei) (începutul): 1 - Vatici; 2 - Susleni; 3 - Bâcu, m.; 4 - Moșna, m.?; 5 - raionul Nisporeni; 6 - Dumești; 7 - Kotovsk; 8 - Pârjolteni, m.; 9 - Gănești; 10 - Bălăbănești; 11 - Comarna, m.?; 12 - Măcișeni; 13, 17 - Năvârneț, t.?; 14 - Suseni; 15 - Dănești; 16 - Trebujeni; 18 - Agapia, m.?; 19, 20 - Cozia, „Voloacă Mică”, m.? Fig. 11. Akinakai din grupa Sireto-Nistreană (subgrupa Moldovei) (continuare): 21 - Mihailovka; 22 - Suruceni, m.; 23 - Hansca; 24 - Mileștii de Sus, m. 2; 25, 31, 38 - Cozia; 26 - Lucășeuca; 27 - Mânzătești; 28 - Nănești; 29, 34 - Găiceana; 30 - Rădeni; 32 - Vaslui, m. 1973 г.; 33 - Buciumeni; 35 - Mircești; 36 - Lărguța; 37 - Lichitișeni; 39 - Teșcureni; 40, 41 - Poienești, m. Fig. 12. Akinakai din grupa Danubiană Inferioară: 1 - Celic-Dere, t. 10а; 2 - Celic-Dere, t. 11; 3 - Celic-Dere, t. 44, m. 1; 4 - Ceauș, t. 12, m. 1; 5 - Ceauș, t. 15, m. 1; 6 - Ceauș, t. 22; 7 - Plavni, t. 24, m. 1; 8, 12-15, 17, 18 - Celic-Dere е; 9 - Ismail (Poidovka), t.; 10 - Murighiol; 11 - Chiscani, m.; 16 - Celic-Dere, s. II, t. 2; 19 - Medgidia. Fig. 13. Akinakai din grupa Nistreană Inferioară: 1 - Arțiz, t. 1, m. 13; 2 - Talmaza, t. 9, m. 1; 3 - Nikolaevka II, m. 8; 4 - Nikolaevka I, m. 3; 5 - Tudora-Palanca, m.; 6 - Purcari, t. 7, m. 3; 7 - Divizia, t. 20, m. 6; 8 - Maiaki, m. G2; 9 - Dacinoe (Gnileakovo); 10 - Nikolaevka II, m. 7.
Станислав Церна, Денис Топал
Două noi depozite și unele descoperiri izolate de piese metalice din epoca bronzului - Halstatt-ului timpuriu de pe teritoriul Republicii Moldova
Tyragetia, serie nouă, vol. VII [XXII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Денис Топал
Е. Сава, С. Агульников, И. Манзура, Исследования курганов в Буджакской степи (1980- 1985 гг.). Кишинев: Bons Offices, 2019, 368 с., ISBN: 978-9975-87-560-8
Tyragetia, serie nouă, vol. XIV [XXIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2020
Mariana Sîrbu, Denis Topal, Eugen Sava, Lazar Dermenji
Piese de bronz descoperite în aşezările culturilor Noua-Sabatinovka din colecţia Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei
Tyragetia, serie nouă, vol. XIV [XXIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2020
Denis Topal
Utilizarea bronzului la producerea akinakesurilor scitice timpurii
Tyragetia, serie nouă, vol. IX [XXIV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică Chișinău, 2015
Денис Топал, Валерий Бубулич
Уникальная находка позднелатенского кинжала типа сика в Республике Молдова
Tyragetia, serie nouă, vol. X [XXV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Marele domnitor Ștefan cel Mare, remarcabil comandant de oști și diplomat, s-a preocupat pe parcursul vieții sale și de prosperitatea economică a țării, sprijinind dezvoltarea meșteșugurilor, negoțului și târgurilor. În timpul domniei sale au fost emiși groși și jumătăți de groși bătuți în sistemul dinarilor, sistem monetar întrodus în Moldova în ultima domnie a lui Petru Aron (1455-1457)...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.