#Exponatul Lunii

Porțelanul german este foarte apreciat în rândul iubitorilor de antichități, datorită calității înalte a materialului folosit, originalității și elaborării minuțioase a designului decorativ.
În patrimoniul muzeului se păstrează cinci exemplare ale uneia dintre cele mai vechi manufacturi de porțelan din regiunea Turingia, Germania - așa-numitul grup statuar „Muzicanții", realizat la manufactura din Volkstedt. Acestea au intrat în patrimoniul muzeului în anul 1991, prin achiziție de la o locuitoare a orașului Chișinău. Piese de o valoare istorică și artistică incontestabilă, ele poartă amprentele stilului rococo.
Manufactura din Volkstedt are o tradiție îndelungată în producția de figurine, inclusiv a celor care înfățișează muzicieni. În anul 1760, Georg Heinrich Macheleid, inventator al pastei tari de porțelan din Turingia, a deschis mai întâi, în Zitzendorf, o manufactură de producție, care în 1762 a fost transferată în Volkstedt. Macheleid a condus manufactura până în anul 1764. Ulterior, fabrica și-a schimbat de nenumărate ori proprietarii și arendatorii. Sub conducerea lui Christian Nonne, fabrica a cunoscut o perioadă de înflorire între anii 1767-1797, fapt reflectat și în dezvoltarea artistică a produselor sale. Manufactura din Volkstedt a început să creeze figurine care aveau să devină, mai târziu, cunoscute în întreaga lume.
În această perioadă au fost realizate și statuetele din porțelan, numite „Muzicanții", din colecția muzeului. Ele reprezintă cinci „putti”: patru cântă la diferite instrumente muzicale (flaut, mandolină, corn și fluier), iar al cincilea dirijează. Figurinele sunt realizate manual, de la modelare până la pictare. Fiecare figurină este delicat pictată, cu accente pastelate și detalii aurite, surprinzând mișcarea jucăușă și măiestria fină a muzicianului. Suportul pe care stau este realizat din porțelan colorat în masă, într-o nuanță de gri-verzui - o tehnică de colorare destul de rară. Contrastul dintre verde, alb și detaliile aurite conferă pieselor un aspect neobișnuit de delicat. Aceste detalii ornamentale sunt caracteristice stilului rococo, răspândit în acea perioadă în Europa, stil apărut în Franța și asociat cu domnia regelui Ludovic al XV-lea.

Marca aplicată pe figurine reprezintă două furci încrucișate, foarte clare și nestilizate, de culoare albastră, sub email, cu vopseaua ușor răvășită - detaliu care permite estimarea perioadei de producție a acestor articole. Deoarece, adeseori, cele două furci încrucișate se asemănau cu cele două spade ale mărcii Meissen, manufactura din Volkstedt a fost nevoită să-și modifice marca începând cu anul 1787. Marca inițială reprezenta o furcă, apoi, pentru o scurtă perioadă, s-a revenit la două furci, ca din anul 1800 să se adopte semnul grafic al denumirii orașului Rudolstadt - litera „R". Prin urmare, perioada scurtă în care s-a revenit la cele două furci, în care au fost produse și statuetele din muzeu, ar fi, după părerea noastră, cuprinsă între anii 1787-1800.
Statuetele au o înălțime cuprinsă între 10 și 18 cm și se află într-o stare de conservare relativ bună.
Piesele de porțelan produse în Germania la sfârșitul secolului al XVIII-lea, prezentate vizitatorilor, sunt de o mare raritate. Ele reprezintă adevărate opere de artă ale meșterilor germani și sunt considerate, totodată, importante mărturii istorice ale dezvoltării industriei de porțelanuri din Germania.

Tur Virtual

Publicaţii

Revista „Tyragetia"

vol. IV [XIX], nr. 1

Cu privire la începutul difuzării ceramicii atice cu ﬁguri roșii în nord-vestul Pontului Euxin

ISSN 1857-0240
E-ISSN 2537-6330

Valeriu Banaru

Cu privire la începutul difuzării ceramicii atice cu ﬁguri roșii în nord-vestul Pontului Euxin

Tyragetia, serie nouă, vol. IV [XIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică

Zusammenfassung

Gegenstand dieses Aufsatzes bilden 29 attische frührotﬁgurige Vasen aus dem nordwestlichen Pontos-Raum, die zum überwiegenden Teil in einem sehr fragmentarischen Zustand überliefert worden sind. Die vielfältigen Informationen über die Herkunft, Bilddarstellung, stilistischen und chronologischen Zuweisung sowie bibliographischen Hinweise zu jedem Gefäß bzw. Fragmentstück werden in einem separaten Katalogteil zusammengefasst. Dabei handelt es sich nur um die Keramikgefäße aus Athen, die noch im letzten Drittel des 6. Jhs. v. Chr. in diesem Gebiet importiert wurde. Das gesamte Material wird in erster Linie in Hinsicht auf die geographische Verbreitung und den archäologischen Fundkontext ausgewertet. Es ließ sich dabei feststellen, dass sich die frührotﬁgurige Keramik bislang nur an drei Fundstellen nämlich Olbia, Berezan und Insel Leuke fand, wobei die Anzahl der griechischen Kolonien und Agrarsiedlungen aus ihrem Hinterland in dieser Zeitphase deutlich höher war. Diesbezüglich fällt das Fehlen solcher Funde in erster Linie in der griechischen Kolonie Histria, die bereits in der zweiten Hälfte des 7. Jhs. v. Chr. gegründet war und bis zu diesem Zeitpunkt aufgrund zahlreicher Keramikfunde vielfältige Beziehungen mit Athen hatte, besonders auf. Die Zusammenstellung der Informationen über die archäologischen Fundumstände zeigt, dass die meisten Gefäße im Temenos von Olbia und im Achilleus-Tempel auf der Leuke-Insel aufgetaucht sind. Nur wenige davon sind mit Siedlungs- oder Grabkomplexen aus Berezan und Olbia in Zusammenhang zu bringen. Wie bereits in den früheren Ansätzen vermutet wurde, ist diese Fundsituation darauf hinzudeuten, dass die frührotﬁgurigen Gefäße in erster Linie als Opferbeigaben an verschiedenen griechischen Göttern verwendet wurden. Aufgrund der Lage der Leuke-Insel als wichtiger Orientierpunkt und Zwischenstation in dem pontischen Seeverkehr kann man davon ausgehen, dass diese Gefäße hier von Händlern geopfert wurden. Da unsere Keramik meistens mit verschiedenen ostgriechischen Keramiken vergesellschaftet ist, ist davon auszugehen, dass diese Keramik nicht direkt aus Athen importiert wurde, sondern durch die Vermittlung der Ostgriechen nach Pontos gelangte.

Abbildungsliste:

Abb. 1: 1 - Kantharos, Epiktetos, Leuke-Insel (nach Ochotnikov 2006, 62, Taf. 11/1); 2 - Kylix, Epiktetos, Berezan-Siedlung (nach: Ilyina 2001, 160, ﬁg. 1); 3, 6 - Kylix, A und B, Epiktetos; Berezan-Siedlung (nach Ilyina 2001, 161, ﬁg. 3-4); 4 - Kylix, Epiktetos, Olbia-Temenos (nach Горбунова 1964, 178 f., рис. 1/3); 5 - Kylix, Berezan- Siedlung (nach Ilyina 2001, ﬁg. 5); 7 - Kylix, Epiktetos, Olbia-Temenos (nach Горбунова 1964, 180, рис. 2/1); 8 - Kylix, Oltos oder seine Manier, Olbia-Temenos (nach Горбунова 1964, 176 f., рис. 1/2); 9 - Kylix, Epeleos, Olbia-Temenos (nach Горбунова 1964, 184, рис. 3/3).
Abb. 2: 1 - Kylix, Epiktetos (?), Olbia-Temenos (nach Горбунова 1964, 176, рис. 1/1); 2 - Kylix, Leuke-Insel (nach Ochotnikov 2006, 62, Taf. 11/2); 3 - Kylix, Nikostenes, Olbia-Temenos (nach Горбунова 1964, 185 f., рис. 4/1); 4 - Kylix, Epiktetos, Olbia-Temenos (nach Горбунова 1964, 182, рис. 3/1); 5 - Kylix, Olbia-Temenos (nach Горбунова 1964, 186, рис. 4/2); 6 - Kylix, Berezan-Siedlung (nach Ilyina 2001, ﬁg. 7); 7 - Kylix, Epiktetos oder sei Kreis, Olbia-Temenos (nach Горбунова 1964, 182, рис. 2/4); 8 - Kylix, Berezan-Nekropole (nach Ilyina 2001, ﬁg. 6); 9 - Kylix, Olbia-Temenos (nach Горбунова 1964, 186, рис. 5/1); 10 - Kylix, Olbia-Temenos (nach Горбунова 1964, 186, рис. 5/2); 11 - Kylix, Epiktetos, Olbia-Temenos (nach Горбунова 1964, 180 f., рис. 2/2); 12 - Kylix, Epiktetos, Olbia-Temenos (nach Горбунова 1964, 181 f., рис. 2/3); 13 - Kylix, Epeleos, Olbia-Temenos (nach Горбунова 1964, 184, рис. 3/4 unten); 14 - Schale, Berezan-Siedlung (nach Ilyina 2001, ﬁg. 10); 15 - Schale, Berezan-Siedlung (nach Ilyina 2001, ﬁg. 9); 16 - Kylix, Epeleos, Olbia-Temenos (nach Горбунова 1964, 184, рис. 3/4 links); 17 - Kylix, Euphronios, Olbia (nach Euphronios der Maler 1991, 211, Kat. 45); 18 - Kylix (?), Leuke-Insel (nach Охотников, Oстроверхов 1993, фото 11/3); 19 - Kylix (?), Leuke-Insel (nach Охотников, Oстроверхов 1993, фото 11/1); 20 - Kylix (?), Leuke-Insel (nach Охотников, Oстроверхов 1993, фото 11/2); 21 - Kylix, Olbia-Temenos (nach Горбунова 1964, 186, рис. 5/3).
Abb. 3. Verbreitungskarte attischer frührotﬁguriger Keramik im Nordwesten des pontischen Raumes.

Tafel 1. Fundkontext und Formenauswahl attischer frührotﬁguriger Gefäße.
Tafel 2. Archäologische und literarische Quellen über die Gründung griechischer Kolonien aus dem nordwestlichen Pontos-Raum.

Valeriu Banaru

Natalia Mateevici, Amforele grecești în mediul barbar din nord-vestul Pontului Euxin în sec. VI - începutul sec. II a. Chr. Chișinău, 2007. 284 p. + 353 estampaje, 37 fi guri și 18 hărți. ISBN 978-9975-80-080-8

Tyragetia, serie nouă, vol. III [XVIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică

Valeriu Banaru

Cu privire la difuzarea ceramicii cu figuri roșii în nord-vestul Pontului Euxin (reflecții pe marginea unei cărți recente despre comerțul și funcționalitatea vaselor atice în spațiul pontic)

Tyragetia, serie nouă, vol. I [XVI], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică

Valeriu Banaru

Cu privire la decorul vaselor cu figuri roșii din nordul și nord-vestul Pontului Euxin

Tyragetia, serie nouă, vol. II [XVII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică

Valeriu Banaru

Piese arheologice din colecțiile Muzeului Național de Arheologie și Istorie a Moldovei într-o expoziție din Republica Federală Germania. Attila und die Hunnen – Begleitbuch zur Ausstellung (Attila și hunii – ghidul expoziției). Hrsg. vom Historischen Museum der Pfalz, Speyer. Konrad Theiss Verlag: Stuttgart, 2007. 388 p. + 470 imagini color. ISBN 978-3-8062-2114-5

Tyragetia, serie nouă, vol. II [XVII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică