#Exponatul Lunii

Paftalele constituie un element aproape nelipsit din costumația tradițională feminină în spațiul sud-est european, cu precădere în cel balcanic, fiind întâlnite în cursul unei lungi perioade de timp, între secolele XIV-XX.
Cuvântul Pafta este de origine turcică - cu o posibilă intrare în această limbă pe filiera iraniană - având la bază cuvântul persan bafta „țesut", care a derivat în limba turcă cu sensul de „placă". În prezent se folosește în forme aproape identice în limbile română (pafta), bulgară (пафта), sârbă (пафте) și în unele dialecte aromâne (pafta), desemnând accesoriile vestimentare cu rol funcțional și ornamental care fixează sau prind cordonul, cingătoarea sau brâul, lucrate din diverse materiale și decorate în diferite tehnici.

Cele trei paftale decorate în tehnica emailului policrom, tezaurizate în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, se înscriu în seria celor din aria sud-dunăreană, datate cu sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea.

Sunt compuse din două părţi identice, de formă trapezoidală, suprafaţa acestora fiind împărţită în trei registre aproximativ egale, decorate cu motive vegetale stilizate ce constituie o reţea metalică în care este turnat emailul. Cele două părţi componente se prelungesc în unghi ascuţit spre capete, formând cu latura ultimului registru decorativ un triunghi, ornamentat similar. Emailul folosit pentru a umple motivele florale este de culoare neagră, turcoaz, albă, portocalie, verde, galben, bordo. Întregul câmp decorativ este încadrat într-un chenar perlat.

Pe revers, ambele părţi componente ale paftalelor păstrează câte o bandă de aramă, prinsă cu nituri de margine, necesară pentru fixarea capetelor cordonului. Sistemul de prindere, realizat prin întrepătrunderea balamalelor celor două părţi componente şi închise cu ajutorul unui ac mobil, prins cu un lănţişor de o cheutoare fixată pe una dintre piesele paftalei, este mascat de o plăcuţă dreptunghiulară (fixată prin trei nituri de corpul piesei), cu marginile înguste terminate în unghi ascuţit, ornamentată în acelaşi stil şi cu aceeaşi tehnică, având în plus trei monturi circulare, cu marginile crestate, îndoite spre interior, pentru a fixa central pastă de sticlă de culoare roşie și verde. Aceste monturi sunt încadrate de un brâu crestat, radiant.

Simbolistica paletei de culori codifică semnificaţii şi simboluri, fiind folosite din considerentul că au puteri magice. Culoarea roşie a reprezentat dintotdeauna iubirea, afecţiunea şi în acelaşi timp protecţie faţă de blesteme şi deochi; albul reprezintă puritatea, curăţenia sufletească şi trupească; albastrul, în plan simbolic, este asociat cu infinitatea, cu dimineaţa, un început, o nouă stare; verdele este simbolul destinului, speranţei, bunăstării, echilibrului, renaşterii, fiind asociată cu natura care învie în fiecare primăvară, cu viaţa.

Tur Virtual

Publicaţii

Biblioteca „Tyragetia"

Ana Boldureanu

Moneda otomană în Moldova în perioada 1512-1603

Biblioteca „Tyragetia” XXIV, Chișinău, 2013. 191 p. ISBN 978-9975-80-773-9.

Monografia este dedicată analizei particularităților de pătrundere și de circulație a monedelor otomane în Moldova istorică în perioada anilor 1512-1603. Studiul vizează perioada de intensificare a dependenței față de Poarta otomană (1512) și cea de instaurare a suzeranității otomane (1538) și durează până în primii ani ai secolului XVII când în urma devalorizării masive a asprului otoman, se reduce substanțial volumul emisiunilor otomane pe piața Ţărilor Române.

Baza izvoristică a lucrării o reprezintă monedele otomane din perioada anilor 1512-1603 descoperite pe teritoriul Moldovei medievale, excepție făcând materialele din regiunile aflate sub jurisdicție otomană directă, cum ar fi cazul Cetății Albe sau al Tighinei. Este utilizat materialul numismatic otoman semnalat de către specialiști până în anul 2007, inclusiv un șir de descoperiri mai vechi, reexaminate din punctul de vedere al științei contemporane, precum și cercetările personale asupra unor tezaure și descoperiri izolate inedite. Cele mai multe materiale analizate și incluse în repertoriul studiului provin din colecțiile publice din Chișinău: Muzeul Național de Istorie a Moldovei, Muzeul de Arheologie al Institutului de Arheologie și Etnografie al Academiei de Ştiințe din Republica Moldova și Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. Au fost incluse, de asemenea, tezaure și emisiuni otomane aflate în colecții din România, care au fost prelucrate sau verificate de autoare datorită amabilității și bunăvoinței unor conducători de instituții și conservatori. Au fost utilizate materiale inedite din colecția Cabinetului Numismatic al Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan", a fost revăzută structura tezaurului de la Arsura, jud. Vaslui, aflat în Patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României din București, au fost identificate unele piese din colecțiile Muzeului Național de Istorie a Moldovei de la Iași, Bârlad și de la Muzeul Județean din Vaslui.

Lucrarea a fost structurată în șase capitole, unele însoțite de mai multe subcapitole. Ordinea prezentării este cea clasică în numismatică: emisiunile de aur, apoi cele de argint și, la urmă, cele din metal comun.

Capitolul I este dedicat istoricului cercetării temei, fiind evidențiate principalele etape și studii dedicate monedelor otomane care au circulat în Moldova Medievală. În capitolul al II-lea este prezentată evoluția sistemului monetar otoman de la primii mangâri emiși în timpul întemeietorului Imperiului Otoman - Osman și până la începutul secolului XVI. Capitolul III analizează monedele de aur (altânii), fiind prezentată tipologia și cronologia acestor emisiuni, analiza etapelor de pătrundere și circulație a altânilor în Moldova istorică și repertoriul descoperirilor. Următorul capitol a fost consacrat monedelor otomane de argint (asprilor și dirhemilor). Şi de data aceasta sunt prezentate tipurile de aspri și cronologia acestora, cunoscută deja sau propusă de autoare, fiind expusă separate pentru fiecare sultan: Selim I, Süleyman I, Selim II, Murad III și Mehmed III. Au fost evidențiate câteva etape distincte de pătrundere a asprilor pe piața Ţării Moldovei în funcție și de evenimentele militare și politice din regiune. Repertoriul emisiunilor de argint cuprinde emisiuni izolate de aspri și dirhemi, precum și tezaure cu astfel de monede. Capitolul V este dedicat monedelor otomane de cupru, falsurilor și imitațiilor de argint după acestea. Studiul a demonstrat existența unei producții locale de falsuri și imitații după asprii otomani. A fost prezentat și catalogul descoperirilor cu astfel de piese din Moldova.

Ultimul capitol este consacrat analizei rolului monedei otomane în economia Moldovei în secolul al XVI-lea.