Setul de vase ceramice a fost descoperit întâmplător în luna octombrie 2025 în partea de sud-vest a satului Bălceana, r. Hâncești, la circa 1,2 km de la r. Lăpușniţa. Materialele arheologice au fost recuperate de către Agenţia Naţională Arheologică.
Inventarul ceramic cuprinde un vas de provizii (pifos) de dimensiuni mari cu un volum de 20 litri (h=39,2 cm, d=35,0 cm) decorat cu un brâu reliefat sub buză, un castron de dimensiuni medii cu un volum de 2,5 litri (h=16,9 cm, d=23,2 cm), o cană de dimensiuni medii cu un volum de 0,6 litri (h=12 cm, d=13,4 cm) și un fund de la un vas-borcan.
Vasele ceramice de factură grosieră sunt confecționate manual, prin tehnica suprapunerii și modelării unor suluri de lut, pregătite din pastă cu adaos de șamotă și nisip. Suprafața ceramicii este neregulată, acoperită cu un strat de angobă de culoare gălbuie-roșietică cu pete negre, miezul pereților fiind de culoare neagră.
Cele trei vase păstrate integral denotă forme bitronconice bine profilate cu diametrul maxim în partea de mijloc a corpului, cu buzele drepte sau oblice ușor rotunjite la capăt. Oalele de acest tip sunt caracteristice pentru aria culturală medievală timpurie din Nordul și Nord-Vestul Mării Negre datată în secolele V-VII. La est de râul Nistru, pe teritoriul Ucrainei, ceramică analogică se întâlnește în cadrul așezărilor de tip Penkovka, iar în spațiul carpato-nistrean aceasta este caracteristică pentru așezările de tipul Costișa-Botoșana-Hansca.
În spațiul pruto-nistrean ceramica grosieră cu corpul bitronconic, de regulă, este atestată prin fragmente și relativ rar prin vase întregi, descoperite la Hansca, Dănceni, Recea, Seliște, Păhărniceni etc., aceasta reprezentând o componentă indispensabilă a inventarului local din perioada secolelor V-VII. În acest context, descoperirea la Bălceana a unui set de vase grosiere bitronconice păstrate aproape intact reprezintă un caz relativ rar întâlnit, care are o importanță deosebită pe plan științific. Conform unor ipoteze, tradiția ceramicii grosiere cu corp bitronconic din secolele V-VII ar fi de origine nord-pontică. În același timp însă, nu poate fi exclus și faptul ca vasele ceramice bitronconice ar putea să reprezinte un produs al interferențelor etnoculturale de epocă rezultat concomitent pe întregul teritoriu de la Carpați până la Nipru și Donețul de Nord.
Bijuterii de argint și monede din două tezaure medievale
Tyragetia, serie nouă, vol. I [XVI], nr. 2, Istorie. Muzeologie Chișinău, 2007
În anii ‘70 ai secolului XX au fost descoperite, fortuit, două tezaure de podoabe și monede din argint. Primul din ele a fost găsit lângă orașul Sîngerei, cel de-al doilea – în apropierea satului Hîjdieni, raionul Glodeni. În componența primului tezaur au intrat patru podoabe și 29 monede, în cel de-al doilea – patru podoabe (dintre care un colier format din trei fragmente) și trei monede. Analiza celor 29 monede din tezaurul de la Sângerei a permis repartizarea lor în felul următor: Lituania – 26 exemplare, dintre care polgroși aparținând lui Alexandru I, emisia 1495-1501 – 2 monede; polgroși din perioada Sigismund I – 6 exemplare; 16 polgroși și 1 groș (bătuți după ștampila poloneza) a lui Sigismund II și un troiak aparținând lui Sigismund III. Prusia este reprezentată de un groș din perioada lui Albrecht I. Din componența tezaurului mai făcea parte un mariengroș emis de or. Göttingen în anul 1553 și un taler emis în orașul Lübeck în anul 1597. Astfel, cea mai timpurie monedă din tezaurul de la Sîngerei este datată în anii 1495-1501, iar cea mai recentă datează cu anul 1597. Prin urmare, tezaurul a fost îngropat la sfârșitul anilor 90 ai secolului al XVI-lea sau la începutul celui următor. Obiectele din tezaur datează aproximativ la sfârșitul secolului al XV-lea – secolul XVI. Trei monede din tezaurul de la Hîjdieni sunt reprezentate prin doi leenwandaalderi, bătuți în atelierul monetar din orașul Utrecht (Provinciile unite), respectiv în anul 1647 și 1648. O moneda, 28 ștuber, este emisă în orașul Emden (Imperiul Romano-German) în perioada lui Ferdinand III (1637-1657). Moneda a patra (locul păstrării este încert) – este un șiling lituanian emis în anul 1652, în vremea lui Ioan Kazimir Waza (1648-1668). Deoarece tezaurul se încheie cu o monedă din 1652, este posibil, ca el să fi fost îngropat în a două jumătate al secolului al XVII-lea. În felul acesta obiectele de podoabă din componenta tezaurului datează aproximativ în secolul XVII. Este recunoscut că politica externă și internă a Moldovei în perioada cercetară depindea în mare măsură de relațiile polono-turcești. Războiul de treisprezece ani (1593-1606) a pustiit, în diferite perioade de timp, teritoriul Moldovei. Confl ictul militar din anii 1648-1654 dintre Polonia și cazacii răsculați ai lui Bogdan Hmelnițki, care în măsură considerabilă a cuprins și teritoriul Moldovei, a dus la ruină și la foametea din anul 1650. Tăinuirea acestor două tezaure ar putea fi legată de evenimentele politice extrem de complexe din perioada menționată. Lista ilustrațiilor: Fig. 1. Obiecte de podoabă din tezaurul de la Sîngerei: 1-4 - aplice. Fig. 2. Monede din tezaurul de la Sîngerei: 1 - Alexandru I – ½ gros, 1495-1501; 2 - Sigismund I – ½ gros, 1510; 3 - Sigismund II – ½ gros, 1546; 4 - Sigismund II – gros, 1548; 5 - Sigismund III – 3 gros, 1591; 6 - Albert I– gros, 1542; 7 - Göttingen – mariengros, 1553; 8 - Rudolf II, Lübeck-taler, 1597. Fig. 3. Obiecte de podoabă din tezaurul de la Hîjdieni: 1 - inel; 2, 3 - lănțișoare; 4 - colier. Fig. 4. Monede din tezaurul de la Hîjdieni: 1 - Utrecht – taler, 1547; 2 - Emden – 28 Stüber.
Ana Niculiță
Cu privire la doua tezaure monetare medievale din raionul Floresti, Republica Moldova
Tyragetia, serie nouă, vol. II [XVII], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Анна Никулицэ
Ювелирные изделия из золота и серебра, обнаруженные при раскопках памятников эпох энеолита и бронзы (по материалам из фондов НМАИМ)
Tyragetia, serie nouă, vol. III [XVIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Setul de vase ceramice a fost descoperit întâmplător în luna octombrie 2025 în partea de sud-vest a satului Bălceana, r. Hâncești, la circa 1,2 km de la r. Lăpușniţa. Materialele arheologice au fost recuperate de către Agenţia Naţională Arheologică...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.