Paftalele constituie un element aproape nelipsit din costumația tradițională feminină în spațiul sud-est european, cu precădere în cel balcanic, fiind întâlnite în cursul unei lungi perioade de timp, între secolele XIV-XX. Cuvântul Pafta este de origine turcică - cu o posibilă intrare în această limbă pe filiera iraniană - având la bază cuvântul persan bafta „țesut", care a derivat în limba turcă cu sensul de „placă". În prezent se folosește în forme aproape identice în limbile română (pafta), bulgară (пафта), sârbă (пафте) și în unele dialecte aromâne (pafta), desemnând accesoriile vestimentare cu rol funcțional și ornamental care fixează sau prind cordonul, cingătoarea sau brâul, lucrate din diverse materiale și decorate în diferite tehnici.
Cele trei paftale decorate în tehnica emailului policrom, tezaurizate în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, se înscriu în seria celor din aria sud-dunăreană, datate cu sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea.
Sunt compuse din două părţi identice, de formă trapezoidală, suprafaţa acestora fiind împărţită în trei registre aproximativ egale, decorate cu motive vegetale stilizate ce constituie o reţea metalică în care este turnat emailul. Cele două părţi componente se prelungesc în unghi ascuţit spre capete, formând cu latura ultimului registru decorativ un triunghi, ornamentat similar. Emailul folosit pentru a umple motivele florale este de culoare neagră, turcoaz, albă, portocalie, verde, galben, bordo. Întregul câmp decorativ este încadrat într-un chenar perlat.
Pe revers, ambele părţi componente ale paftalelor păstrează câte o bandă de aramă, prinsă cu nituri de margine, necesară pentru fixarea capetelor cordonului. Sistemul de prindere, realizat prin întrepătrunderea balamalelor celor două părţi componente şi închise cu ajutorul unui ac mobil, prins cu un lănţişor de o cheutoare fixată pe una dintre piesele paftalei, este mascat de o plăcuţă dreptunghiulară (fixată prin trei nituri de corpul piesei), cu marginile înguste terminate în unghi ascuţit, ornamentată în acelaşi stil şi cu aceeaşi tehnică, având în plus trei monturi circulare, cu marginile crestate, îndoite spre interior, pentru a fixa central pastă de sticlă de culoare roşie și verde. Aceste monturi sunt încadrate de un brâu crestat, radiant.
Simbolistica paletei de culori codifică semnificaţii şi simboluri, fiind folosite din considerentul că au puteri magice. Culoarea roşie a reprezentat dintotdeauna iubirea, afecţiunea şi în acelaşi timp protecţie faţă de blesteme şi deochi; albul reprezintă puritatea, curăţenia sufletească şi trupească; albastrul, în plan simbolic, este asociat cu infinitatea, cu dimineaţa, un început, o nouă stare; verdele este simbolul destinului, speranţei, bunăstării, echilibrului, renaşterii, fiind asociată cu natura care învie în fiecare primăvară, cu viaţa.
Tyragetia, serie nouă, vol. VII [XXII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
În stepele din nordul Mării Negre au fost cercetați peste trei mii de tumuli scitici, din care provine un număr considerabil de artefacte. Însă, hainele din piele și pânză se întâlnesc foarte rar. Informații mai ample despre îmbrăcămintea sciților oferă piesele de toreutică, confecționate de meșterii greci, - cupele de metal, plăcile ce serveau pentru împodobirea tolbelor, aplicele etc. Pe ele pot fi urmărite unele detalii ale costumului. În unele cazuri, imaginile de pe aceste piese sunt atât de detaliate, încât se poate presupune ce material a fost utilizat și care a fost croirea îmbrăcămintei. De regulă, pe obiectele de toreutică este redat costumul militarilor bărbați sau al amazoanelor, îmbrăcămintea obișnuită a femeilor rămânând, practic, necunoscută.
În această ordine de idei destul de important este complexul funerar din sec. IV a. Chr., descoperit în tumulul de la Višnevaja Mogila (reg. Zaporožie, Ucraina). Aici, într-un cavou din pământ, s-a păstrat intact mormântul unei fete scite. Starea excepțională de conservare a rămășițelor de pânză și piele a permis reconstituirea întregului set de îmbrăcăminte a defunctei. Setul era alcătuit din șase tipuri de îmbrăcăminte: de corp; de acoperire a coapselor, a umerilor; de învelire a tălpilor; acoperăminte de cap și podoabe detașabile. Diferite elemente ale îmbrăcămintei sunt făcute din diferite materiale: țesătură din pânză albă, pânză portocalie din atlaz, lână de culoare roșie-cafenie, postav negru, blană, piele roșie.
Este unicul complex paleocostumologic din nordul Mării Negre, considerat în prezent drept etalon al costumului purtat de femeile nomazilor timpurii din această regiune.
Lista ilustrațiilor:
Fig. 1. Reprezentarea costumului unui militar scit pe obiecte de toreutică.
Fig. 2. Reprezentarea femeii pe piese de toreutică: 1, 2 - amazoane; 3, 4 - divinități.
Fig. 3. Bucăți de diferite pânze din înmormântările scitice: 1 - tumulul Bliznec-2; 2, 3 - tumulul Ryžanovka.
Fig. 4. Tumulul Tolstaja Mogila: 1 - aplici din aur, descoperite în camera funerară; 2 - reconstituirea costumului (după L. Klochko).
Fig. 5. Cavoul nr. 620, necropola Ust'-Alma: 1 - planul camerei funerare (fragment); 2 - reconstituirea costumului (după T. Krupa).
Paftalele constituie un element aproape nelipsit din costumația tradițională feminină în spațiul sud-est european, cu precădere în cel balcanic, fiind întâlnite în cursul unei lungi perioade de timp, între secolele XIV-XX....
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
