Situla romană din bronz provine din colecția de obiecte arheologice confiscate la vamă și transmisă în fondurile Muzeului Național de Istorie a Moldovei în anul 2009. Locul descoperirii nu este cunoscut.
Situla (în limba latină situla) reprezintă un vas de metal, de regulă din bronz, de forma unei găleți, prevăzut cu două toarte mobile deasupra și utilizat la amestecarea vinului cu apă. Toartele sunt atașate pe corpul situlei cu două urechiușe decorate, care sunt sudate pe buza vasului. Corpul situlei are formă tronconică, fiind decorat cu două brâie executate prin batere în formă de cerculețe sub buza vasului.
Fundul situlei este dublu, cel din interior fiind semisferic confecționat prin batere, iar cel din exterior, produs la strung este plat. Fundul exterior este sudat de fundul interior servind drept bază-picior al situlei.
Vasul este confecționat prin metoda turnării, baterii și prelucrării parțiale la strung. Dimensiunile vasului: înălțimea maximă - 31,7 cm, diametrul maxim - 22,8 cm, diametrul fundului - 13,5 cm.
Situlele de acest tip au apărut în Imperiul Roman, răspândindu-se ulterior la diverse popoare antice, inclusiv, din zona nord-vest pontică.
Реставрация и атрибуция иконы «Богоматерь Умиление» (Новое приобретение византийского собрания Эрмитажа)
Tyragetia, serie nouă, vol. X [XXV], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Cuvinte-cheie: „Maica Domnului Înduioșare", pictură de icoane post-bizantină, xilografie, ateliere locale de pictură de icoane din secolul al XIX-lea, Peninsula Balcanică.
Rezumat: După căderea puternicului Imperiu Bizantin (1453), zugravii de aici au păstrat și au extins tradițiile picturii bizantine de icoane prin inovări tehnice și iconografice. Aceste tradiții post-bizantine dăinuie până în prezent, despre aceasta mărturisind lucrările faimosului zugrav grec Manolis Betinakis. În istoria picturii de icoane postbizantină din a II-a jumătate a secolului al XV-lea și până în secolul XXI, operele de artă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea n-au prea atras atenția specialiștilor în studiul artelor.
Pentru colecționarii de până la revoluția rusă din 1917, icoanele din această perioadă erau considerate lucrări contemporane, iată de ce colecția de icoane a Ermitajului, care s-a constituit exclusiv din piese particulare, de muzeu și publice, conține un număr modest de lucrări din atelierele Greciei și ale Peninsulei Balcanice, datate din secolul al XIX-lea. În ultimele decenii această deficiență este completată prin achiziții de la persoane particulare a unor icoane atractive, executate în mănăstirile de pe Muntele Athos, din Palestina, din Balcani și din atelierele de pe Insulele Ionice.
Una dintre aceste icoane - „Maica Domnului Înduioșare" a fost achiziționată în anul 2013, pe ea fiind reprezentată Fecioara Maria, până la brâu, cu Pruncul în brațe, care își lipește obrazul de fața Maicii Sale. În registrul superior al icoanei, Maica Domnului este încoronată de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, reprezentați în statură plină, ținând în mâini medalioane aurite cu monograma numelui ei „МР ӨY", de culoare neagră. Nimburile aurite ale arhanghelilor sunt marcate cu siglele „М" și „G", iar în dreapta Pruncului este înscrisă monograma „IC XC".
Icoana conține pierderi majore de strat pictural și grund, o crăpătură pe verticală și mai multe fisuri. Din considerentele că pictorii din secolul XX utilizau deseori materiale „atipice" experimentând cu vopsele solubile în apă și lacuri color, Comisia de Restaurare a Ermitajului a hotărât de a folosi acest prilej pentru elaborarea metodicii și stabilirea materialelor optime în restaurarea picturii cretane și a celei balcanice de la mijlocul sec. XIX și a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
În icoana din colecție, se disting trăsăturile artei cretane și ale celei balcanice. Comparativ cu tipul iconografic tradițional „Maica Domnului Înduioșare", celebru în arta bizantină din secolul al VII-lea, în icoana discutată diferă poziția Pruncului și a mâinilor Născătoarei de Dumnezeu. Din punctul de vedere al compoziției și al detaliilor iconografice în icoana se disting multiple analogii cu lucrările meșterilor bulgari din secolul al XIX-lea. Se remarcă și tangențe dintre icoanele zugrăvite cu xilografiile și gravurile în care este reprezentată această imagine. Pornind de la rezultatele expertizei tehnice a pigmenților și din analogiile iconografice, icoana a fost zugrăvită la mijlocul secolului al XIX-lea într-un atelier din Peninsula Balcanică.
Юрий А. Пятницкий
Коптские ткани графа А.А. Бобринского в Эрмитаже: история одной ошибки
Tyragetia, serie nouă, vol. X [XXV], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Юрий А. Пятницкий
Emailurile barierate din colecția lui Al. Zvenigorodsky și cercetarea L. Pekarska Jewellery of Princely Kiev. The Kiev hoards in the British Museum and The Metropolitan Museum of Art and Related Material
Tyragetia, serie nouă, vol. IX [XXIV], nr. 2, Istorie. Muzeologie Chișinău, 2015
Юрий А. Пятницкий
Arta rusă veche pe malurile Senei. Note despre expoziția temporară „Rusia sfântă: Arta rusă de la începuturi până în timpurile lui Petru cel Mare” la Luvru, în 2010
Tyragetia, serie nouă, vol. VI [XXI], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Situla romană din bronz provine din colecția de obiecte arheologice confiscate la vamă și transmisă în fondurile Muzeului Național de Istorie a Moldovei în anul 2009. Locul descoperirii nu este cunoscut....
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.