Porțelanul este un material ce-a stârnit mult interes de-a lungul istoriei, iar fabricarea acestuia a fost o adevărata provocare. Numit și „aur alb", porțelanul este un material ceramic alb și translucid, obținut prin arderea la temperaturi înalte a unei paste de caolin, cuarț și feldspat, plus alte adaosuri. Pentru prima oară el a fost descoperit și folosit în China. Primele obiecte chinezești au ajuns în Europa în secolul al XIII-lea, însă o răspândirea mai largă a porțelanului chinezesc pe continentul european se atestă în secolul al XVII-lea. Tehnologia producerii porțelanului a fost ținută în secret foarte mult timp de către chineji.
Prima manufactură de porțelan dur din Europa, cea din orașul Meissen, a fost deschisă în 1710 datorită descoperirilor făcute în producerea porțelanului de către matematicianul și fizicianul din Saxonia Ehrenfried Walter von Ischirnhaus (1661-1708), realizate în practică de alchimistul de la curtea regală - Johann Friedrich Böttger (1682-1718), care a inventat smalțul și a obținut contopirea absolută a ciobului și smalțului. Fabrica Meissen, funcțională și astăzi, a creat și creează o gamă vastă de produse din porțelan. Realizate de cei mai buni artiști, sculptori și gravori, care utilizează culori unice, pictate manual, cu un design exclusiv, produsele Meissen sunt de o calitate și eleganță deosebită, cu o faimă mondială.
Serviciul de ceai, incomplet compus din 7 piese (ceainic, vas pentru lapte, zaharniță, două căni cu farfurioare), expus în această vitrină reprezintă un produs al celebrei fabrici din orașul Meissen, regatul Saxonia, Germania, lucrat în prima jumătate a secolului al XIX-lea din porțelan de înaltă calitate. Exponatul a intrat în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei prin transfer de la Casa-muzeu „G. Cotovschi" din Hâncești, închisă în anii 1989-1990.
Este remarcabil decorul acestor piese, executat manual numit „flori germane", unul din cunoscutele stiluri de decorare cu flori și plante, practicat de meșterii de la această manufactură încă din secolul al XVIII-lea, fiind influențați de porțelanul chinezesc, decorat cu imagini de flori și fructe. O trăsătură specifică al acestui stil de decorare consta în „împrăștierea florilor", adică aranjarea lor sub formă de inflorescențe florale individuale sau buchete pe suprafața obiectelor de porțelan.
Marcajul de pe partea inferioară a pieselor reprezintă două săbii încrucișate, elemente împrumutate din stema regatului Saxonia, aplicat manual cu vopsea de cobalt sub glazură. Cu mici schimbări în reprezentarea săbiilor, această marcă este utilizată începând cu anul 1722 și până în prezent. Pentru marcajul de pe piesele din serviciu este caracteristic redarea unor puncte proeminente pe săbiile încrucișate. Acest marcaj s-a utilizat la fabrica Meissen în perioada anilor 1815-1860.
Pictura policromă florală, aurirea și aplicarea bobocului de trandafir pe capacele ceainicului și a zaharniței, conferă o delicateță sublimă acestor piese, de o răspândire rară.
Реставрация и атрибуция иконы «Богоматерь Умиление» (Новое приобретение византийского собрания Эрмитажа)
Tyragetia, serie nouă, vol. X [XXV], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Cuvinte-cheie: „Maica Domnului Înduioșare", pictură de icoane post-bizantină, xilografie, ateliere locale de pictură de icoane din secolul al XIX-lea, Peninsula Balcanică.
Rezumat: După căderea puternicului Imperiu Bizantin (1453), zugravii de aici au păstrat și au extins tradițiile picturii bizantine de icoane prin inovări tehnice și iconografice. Aceste tradiții post-bizantine dăinuie până în prezent, despre aceasta mărturisind lucrările faimosului zugrav grec Manolis Betinakis. În istoria picturii de icoane postbizantină din a II-a jumătate a secolului al XV-lea și până în secolul XXI, operele de artă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea n-au prea atras atenția specialiștilor în studiul artelor.
Pentru colecționarii de până la revoluția rusă din 1917, icoanele din această perioadă erau considerate lucrări contemporane, iată de ce colecția de icoane a Ermitajului, care s-a constituit exclusiv din piese particulare, de muzeu și publice, conține un număr modest de lucrări din atelierele Greciei și ale Peninsulei Balcanice, datate din secolul al XIX-lea. În ultimele decenii această deficiență este completată prin achiziții de la persoane particulare a unor icoane atractive, executate în mănăstirile de pe Muntele Athos, din Palestina, din Balcani și din atelierele de pe Insulele Ionice.
Una dintre aceste icoane - „Maica Domnului Înduioșare" a fost achiziționată în anul 2013, pe ea fiind reprezentată Fecioara Maria, până la brâu, cu Pruncul în brațe, care își lipește obrazul de fața Maicii Sale. În registrul superior al icoanei, Maica Domnului este încoronată de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, reprezentați în statură plină, ținând în mâini medalioane aurite cu monograma numelui ei „МР ӨY", de culoare neagră. Nimburile aurite ale arhanghelilor sunt marcate cu siglele „М" și „G", iar în dreapta Pruncului este înscrisă monograma „IC XC".
Icoana conține pierderi majore de strat pictural și grund, o crăpătură pe verticală și mai multe fisuri. Din considerentele că pictorii din secolul XX utilizau deseori materiale „atipice" experimentând cu vopsele solubile în apă și lacuri color, Comisia de Restaurare a Ermitajului a hotărât de a folosi acest prilej pentru elaborarea metodicii și stabilirea materialelor optime în restaurarea picturii cretane și a celei balcanice de la mijlocul sec. XIX și a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
În icoana din colecție, se disting trăsăturile artei cretane și ale celei balcanice. Comparativ cu tipul iconografic tradițional „Maica Domnului Înduioșare", celebru în arta bizantină din secolul al VII-lea, în icoana discutată diferă poziția Pruncului și a mâinilor Născătoarei de Dumnezeu. Din punctul de vedere al compoziției și al detaliilor iconografice în icoana se disting multiple analogii cu lucrările meșterilor bulgari din secolul al XIX-lea. Se remarcă și tangențe dintre icoanele zugrăvite cu xilografiile și gravurile în care este reprezentată această imagine. Pornind de la rezultatele expertizei tehnice a pigmenților și din analogiile iconografice, icoana a fost zugrăvită la mijlocul secolului al XIX-lea într-un atelier din Peninsula Balcanică.
Юрий А. Пятницкий
Arta rusă veche pe malurile Senei. Note despre expoziția temporară „Rusia sfântă: Arta rusă de la începuturi până în timpurile lui Petru cel Mare” la Luvru, în 2010
Tyragetia, serie nouă, vol. VI [XXI], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Юрий А. Пятницкий
Emailurile barierate din colecția lui Al. Zvenigorodsky și cercetarea L. Pekarska Jewellery of Princely Kiev. The Kiev hoards in the British Museum and The Metropolitan Museum of Art and Related Material
Tyragetia, serie nouă, vol. IX [XXIV], nr. 2, Istorie. Muzeologie Chișinău, 2015
Юрий А. Пятницкий
Коптские ткани графа А.А. Бобринского в Эрмитаже: история одной ошибки
Tyragetia, serie nouă, vol. X [XXV], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Porțelanul este un material ce-a stârnit mult interes de-a lungul istoriei, iar fabricarea acestuia a fost o adevărata provocare. Numit și „aur alb", porțelanul este un material ceramic alb și translucid, obținut prin arderea la temperaturi înalte a unei paste de caolin, cuarț și feldspat, plus alte adaosuri...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.