Tipărită în anul 2011, cercetarea Ludmilei Pekarska era de mult așteptată de către specialiștii în domeniul artei ruse vechi și al celei bizantine. La baza cărții a fost pusă istoria tezaurului de bijuterii, descoperit în 1906 la Kiev și care, prin voia întâmplării, astăzi este partajat între Muzeul Britanic și Muzeul Metropolitan din New York. Însă autoarea nu s-a limitat numai la analiza pieselor din acest tezaur, ci a mai valorificat un imens material comparativ, făcând uz de numeroase colecții atât din țările occidentale, cât și din Ucraina și din Rusia. L. Pekarska a acordat principala atenție emailului barierat - un fenomen strălucit al luxului artistic din Evul Mediu. Salutând apariția acestei cărți, exprimându-ne toată stima și prețuirea față de cercetarea însăși, ca și față de autoare, totodată însă, nu putem să nu ne exprimăm anumite temeri pentru specialiștii care își vor asuma dificultatea recenzării științifice a acestui studiu.

Vorba e că cercetarea conține o mulțime de aspecte specifice, dar mai conține afirmații politizate și fapte denaturate, încât cititorul neavizat, dar chiar și un specialist tare în materie se va confrunta, în anumite situații, cu dificultatea interpretării și analizei textului cercetării. Tocmai din acest motiv, personal am decis să ne limităm la analiza a doar trei pagini din monografia dnei L. Pekarska, și anume cele consacrate colecției de emailuri barierate ale lui Alexander Zvenigorodsky și destinului acestei colecții ce se păstrează actualmente la Metroplitan Museum. Ne exprimăm speranța că articolul nostru îl va ajuta pe eventualul cititor să se descurce în dedesubturile cărții dnei L. Pekarska; în plus, astfel vom oferi cititorilor o informație detaliată despre această colecție unică și despre motivele pentru care colecția a ajuns în muzee din Occident.

În articol sunt prezentate date biografice despre personalitatea însăși a lui Al. Zvenigorodsky; este analizată istoria apariției acestei colecții de emailuri barierate; se povestește despre proveniența lor - peripeții demne de un roman polițist - din mănăstirile montane ale Georgiei. Sunt furnizate informații privind editarea, de către posesor, a acestei colecții - care s-a soldat cu o faimoasă carte, tipărită cu tiraje a câte 200 ex. în limbile rusă, germană și franceză. Cartea este de mult un model de execuție poligrafică de cea mai înaltă probă, devenind un obiect de lux în domeniul artei poligrafice. Se acordă o atenție deosebită sorții de care a avut parte colecția după decesul posesorului ei și despre motivele pentru care a fost vândută, în mare taină, lui John Piermont Morgan. Este analizat și rolul nefast ce l-a avut, în această tranzacție, un colecționar de tristă faimă, Mihail Botkin. După cum ne putem da seama, o problemă aparent de ordin privat, cum ar fi cea a colecției lui Al. Zvenigorodsky, implică numeroase alte probleme, de ordin etic, metodologic și chiar - într-o anumită măsură - cu un substrat cultural-politic.

Lista ilustrațiilor:
Foto 1. Coperta cărții Ludmilei Pekarska.
Foto 2. Portretul lui Al. Zvenigorodsky. Foto din arhiva autorului. Foto 3. Portretul lui N. Kondakov. Foto din arhiva autorului.
Foto 4. Foaia de titlu a cărții lui N. Kondakov, consacrată colecției de emailuri a lui Al. Zvenigorodsky.
Foto 5. Medalioane cu email barierat, din Bizanț, sfârșitul sec. XI - începutul sec. XII. Piese din colecția lui Al.
Zvenigordsky, acum în patrimoniul Muzeului Metropolitan din New York. Foto 6. Portretul lui M. Botkin. Foto din arhiva autorului.
Foto 7. Portretul lui John Pierpont Morgan. Foto din arhiva autorului.