Planta viţa de vie, răspândită în prezent practic pe întreg globul pământesc, îşi are începuturile în perioada geologică cretacee/cretaceous superioară, când pe Terra au apărut speciile Vitis Linn (era Mezozoică) şi, mai târziu, Vitis Vinifera L., ultima atribuindu-se deja la plantele agricole de cultură. Originea viţei de vie cultivate - Vitis vinifera L. - majoritatea cercetătorilor o leagă de specia sălbatică de pădure Vitis sylvestris Gmel. Lăstărişuri ale Vitis sylvestris Gmel se întâlnesc încă sporadic în crângurile din lunca Prutului şi ale Nistrului.
În perioada Precucuteni III - Trypillia A (cca. 4750-4600 a. Chr.) s-a documentat fără dubii prezenţa seminţelor de struguri cultivați pe ceramica aşezării Ruseştii Noi I, stratul I, cuptorul A, constând dintr-o amprentă de semință pe un fragment de ceramică, având ciocul alungit de specie domesticită Vitis vinifera L. O altă amprentă de semință de Vitis vinifera L este documentată în așezarea Vărvăreuca VIII, asesizată pe un perete de vas pictat din etapa Cucuteni B - Trypillia CI (3800-3500/3300 a. Chr.). În luna octombrie, cu prilejul Zilei Naționale a Vinului, Muzeul Național de Istorie a Moldovei vă propune spre atenția dumneavoastră o relicvă unicat în sud-estul Europei. Exponatul provine din așezarea Brînzeni VIII ,,Sâiece", aparținând culturii Cucuteni-Trypillia și datată cu faza Cucuteni AB2 - Trypillia B2 (ca. 4050-3800 a. Chr.), localizată în satul Brânzeni, raionul Edineț. Situl este situat la 2 km sud-vest de localitate într-un triunghi format de confluența râuleților Racovăț, Drobiște și drumul local L36 Bădragii Vechi-Brînzeni. Amplasată pe un teren cu 25-30 metri deasupra văii. A fost descoperit în 1966 de arheologul Nicolaie Chetraru. Fiind investigată prin săpături arheologice în perioada 1978-1980 de către Vsevolod Marchevici. Piesa lunii octombrie este o amprenta de frunză de vie ce a fost descoperită în 1980, aceasta provine din groapa numărul 5, cercetată parțial, ce avea adâncimea maximă de 155 cm. Din același complex arheologic situat lângă locuința numărul 1 provin și mai multe semințe de viță de vie fapt menționat în raportul de săpătură. Amprenta de frunză de viță de vie apare pe o lipitură de lut grosier, ars, este zgurificată în urma arderii secundare, culoare roșiatică, având forma rectangulară neregulată, aplatizată. Suprafața exterioară denivelată, zgrunțuroasă. Suprafața amprentei este netezită, nervurile frunzei fiind foarte bine evidențiate. Având următoarele dimensiuni: diametrul lungime: 99 mm; lățime: 110 mm; grosimea: 28-31 mm, exponatul ne prezintă în toată splendoarea o amprentă autentică de frunză de viță de vie. Unii cercetătorii atribuie amprenta viței de vie domesticite Vitis vinifera L alții fiind mai sceptici o considera de specie sălbatică. Cu toate astea fiind descoperită într-un context arheologic foarte clar și bine documentat, împreună cu semințe de struguri lângă o locuință este o dovadă ce ne permite să afirmăm că vița de vie făcea parte din viața comunităților cucuteniene acum 6000 de ani în urmă. Odată cu aceste descoperiri putem afirma că procesul de domesticire și de creare a strugurilor de masă este în plin proces de dezvoltare. Diversitate formelor ceramice cucuteniene cât și pictura unora din ele ne sugerează fără dubii utilizarea lor ca recipiente pentru diverse lichide. Respectiv apariția vinului la comunitățile cucuteniene poate fi luată în discuție.
Akinakai la hotarele vestice ale Sciției. Descoperiri de săbii și pumnale scitice de pe teritoriul Republicii Moldova
Tyragetia, serie nouă, vol. VIII [XXIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Un rol aparte în studiile consacrate tipologiei unor categorii speciale ale culturii materiale îl joacă examinarea atentă a particularităților regionale, iar modifi carea opticii de cercetare este capabilă de a influența pozitiv studierea tendințelor generale, caracteristice materialului respectiv atunci când acest proces este strâns legat de fundamentul oricăror considerații de ordin tipologic – relațiile spațiale și cronologice. Pe lângă publicarea unor noi date (descoperiri fortuite) și republicarea parțială a unor piese mai vechi (din complexe), unul dintre scopurile prezentului studiu este verifi carea câtorva dintre considerațiile privind tipologia unei categorii destul de specifice a culturii materiale scitice – armamentul cu tăiș – în baza materialelor dintre Carpați și Nistru. Este propusă următoarea divizare a pieselor de tip akinakai în subgrupe, urmând principiul geografi c: Nistreană Mijlocie (Bucovineană), Est-Carpatică (Nemțeană), Sireto-Nistreană (subgrupa Moldovei), Nistreană Inferioară și Danubiană Inferioară. Cronologic, piesele de tip akinakai din regiunea Carpato-Nistreană pot fi divizate în trei grupuri neuniforme: scitice timpurii (sec. VII - prima jumătate a sec. VI a. Chr.), scitice mijlocii (jumătatea sec. VI - jumătatea sec. V a. Chr.) și clasice (sfârșitul sec. V - începutul sec. III a. Chr.). La acest capitol, pot fi semnalate următoarele tendințe: akinakai scitice timpurii sunt caracteristici pentru complexele grupei bucovinene și unele descoperiri fortuite din cadrul grupei Moldovei, piesele scitice mijlocii – pentru complexele din grupa Moldovei, iar complexele cu akinakai de tip clasic sunt prezente exclusiv în cadrul subgrupelor Danubiană și Nistreană Inferioară.
Lista ilustrațiilor:
Fig. 1. Spade și pumnale scitice din complexe funerare din regiunea Prut-Nistru (colecția MNIM): 1 - Purcari, t. 7, m. 3; 2 - Talmaza, t. 9, m. 1; 3 - Pârjolteni, m.; 4 - Suruceni, m.; 5 - raionul Olănești, m. (între s. Tudora și Palanca). Fig. 2. Descoperiri fortuite de akinakai din regiunea Pruto-nistreană: 1 - Hansca; 2 - Lipnic; 3 - Lărguța; 4 - raionul Nisporeni; 5 - Vatici; 6 - Susleni; 7 - Volodeni. Fig. 3. Pumnale akinakai din necropolă tumulară distrusă lângă s. Năvârneț (după Donici 1928). Fig. 4. Răspândirea teritorială și cronologică a akinakai în Europa de Est: А - distribuirea cronologică; В - akinakai din regiunea Carpato-Nistreană. Fig. 5. Distribuirea a akinakai scitice între Carpați și Nistru. Divizarea teritorială: I - subgrupa Ungariei; II - subgrupa Transilvaniei; III - subgrupa Carpaților de Sud; IV - subgrupă Bulgariei; V - Carpato-Nistreană (Va - Nistreană Mijlocie (Bucovineană); Vb - Est-Carpatică (Nemțeană); Vc - Sireto-Nistreană (subgrupa Moldovei); Vd - Nistreană Inferioară; Ve - Danubiană Inferioară). 1 - Sokirinți; 2 - Ruskie Folvarki (Kameaneț-Podilskîi); 3 - Nelipivți; 4 - Lipnic; 5 - Volodeni; 6 - Cristinești; 7 - Ibănești; 8 - Cajvana; 9 - Zăicești; 10 - Ghindăoani; 11 - Văratec (s. Filioara); 12 - Agapia; 13 - Petricani; 14 - Moțca; 15 - Boureni; 16 - Miroslovești; 17 - Muncelu de Sus; 18 - Teșcureni; 19 - Vatici; 20 - Lucășeuca; 21 - Susleni; 22 - Mihailovca; 23 - Trebujeni; 24 - Suruceni; 25 - Hansca; 26 - Pârjolteni; 27 - Lărguța; 28 - Moșna; 29 - Cozia; 30 - Comarna; 31 - Mircești; 32 - Dănești; 33 - Vaslui; 34 - Poienești; 35 - Rădeni; 36 - Bâcu; 37 - Dumești; 38 - Mileștii de Sus; 39 - Nănești; 40 - Găiceana; 41 - Lichitișeni; 42 - Suseni; 43 - Buciumeni; 44 - Bălăbănești; 45 - Mânzătești; 46 - Gănești; 47 - Măcișeni; 48 - Chiscani; 49 - Celic-Dere; 50 - Murighiol; 51 - Ismail; 52 - Ceauș; 53 - Plavni; 54 - Arțiz; 55 - Divizia; 56 - Nikolaevka; 57 - Maiaki; 58 - Tudora-Palanca; 59 - Dacinoe (Gnileakovo); 60 - Purcari; 61 - Talmaza; 62 - Kotovsk; 63 - Năvârneț; 64 - Lenkivți; 65 - Nisporeni. (A-C - complexe funerare (А - 1 ex., В - 2 ex., С - 3 ex.); D - descoperiri fortuite; E - complexe funerare posibile). Fig. 6. Distribuirea akinakai scitice timpurii. Tipul Kelermes. Fig. 7. Distribuirea akinakai scitice mijlocii. Tipul Vettersfelde. Fig. 8. Distribuirea akinakai scitice clasice. Tipul Soloha. Fig. 9. Akinakai din grupa Nistreană Mijlocie (Bucovineană) (А, 1-14) și Est-Carpatică (Nemțeană) (В, 15-21). 1 - Lipnic; 2 - Cajvana, t. 3, m. 1; 3, 6, 7 - Zăicești, m.?; 4, 5 - Cristinești; 8 - Volodeni; 9 - Nelipivți; 10 - Sokirinți; 11 - Ibănești; 12 - Ruskie Folvarki (Kameaneț-Podilskîi); 13 - Lenkivți, t. 1; 14 - Cajvana, t. 7; 15 - Muncelu de Sus; 16 - Boureni; 17 - Văratec (s. Filioara); 18 - Ghindăoani; 19 - Miroslovești; 20 - Moțca; 21 - Petricani. Fig. 10. Akinakai din grupa Sireto-Nistreană (subgrupa Moldovei) (începutul): 1 - Vatici; 2 - Susleni; 3 - Bâcu, m.; 4 - Moșna, m.?; 5 - raionul Nisporeni; 6 - Dumești; 7 - Kotovsk; 8 - Pârjolteni, m.; 9 - Gănești; 10 - Bălăbănești; 11 - Comarna, m.?; 12 - Măcișeni; 13, 17 - Năvârneț, t.?; 14 - Suseni; 15 - Dănești; 16 - Trebujeni; 18 - Agapia, m.?; 19, 20 - Cozia, „Voloacă Mică”, m.? Fig. 11. Akinakai din grupa Sireto-Nistreană (subgrupa Moldovei) (continuare): 21 - Mihailovka; 22 - Suruceni, m.; 23 - Hansca; 24 - Mileștii de Sus, m. 2; 25, 31, 38 - Cozia; 26 - Lucășeuca; 27 - Mânzătești; 28 - Nănești; 29, 34 - Găiceana; 30 - Rădeni; 32 - Vaslui, m. 1973 г.; 33 - Buciumeni; 35 - Mircești; 36 - Lărguța; 37 - Lichitișeni; 39 - Teșcureni; 40, 41 - Poienești, m. Fig. 12. Akinakai din grupa Danubiană Inferioară: 1 - Celic-Dere, t. 10а; 2 - Celic-Dere, t. 11; 3 - Celic-Dere, t. 44, m. 1; 4 - Ceauș, t. 12, m. 1; 5 - Ceauș, t. 15, m. 1; 6 - Ceauș, t. 22; 7 - Plavni, t. 24, m. 1; 8, 12-15, 17, 18 - Celic-Dere е; 9 - Ismail (Poidovka), t.; 10 - Murighiol; 11 - Chiscani, m.; 16 - Celic-Dere, s. II, t. 2; 19 - Medgidia. Fig. 13. Akinakai din grupa Nistreană Inferioară: 1 - Arțiz, t. 1, m. 13; 2 - Talmaza, t. 9, m. 1; 3 - Nikolaevka II, m. 8; 4 - Nikolaevka I, m. 3; 5 - Tudora-Palanca, m.; 6 - Purcari, t. 7, m. 3; 7 - Divizia, t. 20, m. 6; 8 - Maiaki, m. G2; 9 - Dacinoe (Gnileakovo); 10 - Nikolaevka II, m. 7.
Денис Топал
Е. Сава, С. Агульников, И. Манзура, Исследования курганов в Буджакской степи (1980- 1985 гг.). Кишинев: Bons Offices, 2019, 368 с., ISBN: 978-9975-87-560-8
Tyragetia, serie nouă, vol. XIV [XXIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2020
Станислав Церна, Денис Топал
Două noi depozite și unele descoperiri izolate de piese metalice din epoca bronzului - Halstatt-ului timpuriu de pe teritoriul Republicii Moldova
Tyragetia, serie nouă, vol. VII [XXII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Денис Топал, Валерий Бубулич
Уникальная находка позднелатенского кинжала типа сика в Республике Молдова
Tyragetia, serie nouă, vol. X [XXV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Денис Топал
Бронзовые котлы скифского периода из коллекции Национального музея истории Молдовы
Tyragetia, serie nouă, vol. XIV [XXIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2020
Planta viţa de vie, răspândită în prezent practic pe întreg globul pământesc, îşi are începuturile în perioada geologică cretacee/cretaceous superioară, când pe Terra au apărut speciile Vitis Linn (era Mezozoică) şi, mai târziu, Vitis Vinifera L., ultima atribuindu-se deja la plantele agricole de cultură. Originea viţei de vie cultivate - Vitis vinifera L. - majoritatea cercetătorilor o leagă de specia sălbatică de pădure Vitis sylvestris Gmel...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.