Școala Eparhială de Fete din Chișinău și-a deschis porțile la 3 mai 1864, răspunzând unei nevoi stringente: în Basarabia nu existau instituții dedicate educației fiicelor clerului. Conform circularei din 1864, predarea se făcea în limba română, prevedere aplicată în întreaga eparhie. Prima directoare a școlii a fost Anastasia Rizo, de viță nobilă, invitată de arhiepiscopul Antonie.
Curricula aprobată de Ministerul Învățământului Public și de Eparhia Chișinăului cuprindea atât discipline teoretice, cât și activități practice. Elevele studiau religia, citirea și scrierea în limbile română, slavonă și rusă, aritmetica și exercițiile de calcul, istoria universală și geografia. Programul era completat de cursuri de cânt bisericesc și de deprinderi practice: croitorie, cusut, tricotat, dar și gospodărie - coacerea pâinii și a prescurilor, prepararea mâncărurilor și a conservelor, îngrijirea animalelor și cultivarea grădinii.
Fotografia, realizată în 1911 în atelierul lui fotografic al lui Z. N. Sumovski din Chișinău, sunt imortalizate 29 de absolvente și 13 profesori. În centru apar portretele episcopului Serafim (Ciciagov), ale directoarei N. R. Mihelson, profesoarei V. E. Bejerian și preoților F. Ghiliarov și P. Jurikas. Între cadrele didactice se regăsește și Paraskovia Vasilievna Cuciurenko, profesoară de caligrafie timp de 37 de ani, devenită în 1911 educatoare principală și adjunctă a directoarei. Pentru devotamentul său, care a fost decorată cu medalia de aur „Pentru serviciu îndelungat".
Pe verso-ul vignetei se află eticheta magazinului și atelierului de rame, tablouri, oglinzi și sticlă de fereastră A. D. Kon'gova, Chișinău, str. Gogol nr. 37, lângă Banca de Stat.
Fotografia de promoție a fost donată la sfârșitul anului 2025 Muzeului Național de Istorie a Moldovei de către familia Dadiștian din Drochia.
Akinakai la hotarele vestice ale Sciției. Descoperiri de săbii și pumnale scitice de pe teritoriul Republicii Moldova
Tyragetia, serie nouă, vol. VIII [XXIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Un rol aparte în studiile consacrate tipologiei unor categorii speciale ale culturii materiale îl joacă examinarea atentă a particularităților regionale, iar modifi carea opticii de cercetare este capabilă de a influența pozitiv studierea tendințelor generale, caracteristice materialului respectiv atunci când acest proces este strâns legat de fundamentul oricăror considerații de ordin tipologic – relațiile spațiale și cronologice. Pe lângă publicarea unor noi date (descoperiri fortuite) și republicarea parțială a unor piese mai vechi (din complexe), unul dintre scopurile prezentului studiu este verifi carea câtorva dintre considerațiile privind tipologia unei categorii destul de specifice a culturii materiale scitice – armamentul cu tăiș – în baza materialelor dintre Carpați și Nistru. Este propusă următoarea divizare a pieselor de tip akinakai în subgrupe, urmând principiul geografi c: Nistreană Mijlocie (Bucovineană), Est-Carpatică (Nemțeană), Sireto-Nistreană (subgrupa Moldovei), Nistreană Inferioară și Danubiană Inferioară. Cronologic, piesele de tip akinakai din regiunea Carpato-Nistreană pot fi divizate în trei grupuri neuniforme: scitice timpurii (sec. VII - prima jumătate a sec. VI a. Chr.), scitice mijlocii (jumătatea sec. VI - jumătatea sec. V a. Chr.) și clasice (sfârșitul sec. V - începutul sec. III a. Chr.). La acest capitol, pot fi semnalate următoarele tendințe: akinakai scitice timpurii sunt caracteristici pentru complexele grupei bucovinene și unele descoperiri fortuite din cadrul grupei Moldovei, piesele scitice mijlocii – pentru complexele din grupa Moldovei, iar complexele cu akinakai de tip clasic sunt prezente exclusiv în cadrul subgrupelor Danubiană și Nistreană Inferioară.
Lista ilustrațiilor:
Fig. 1. Spade și pumnale scitice din complexe funerare din regiunea Prut-Nistru (colecția MNIM): 1 - Purcari, t. 7, m. 3; 2 - Talmaza, t. 9, m. 1; 3 - Pârjolteni, m.; 4 - Suruceni, m.; 5 - raionul Olănești, m. (între s. Tudora și Palanca). Fig. 2. Descoperiri fortuite de akinakai din regiunea Pruto-nistreană: 1 - Hansca; 2 - Lipnic; 3 - Lărguța; 4 - raionul Nisporeni; 5 - Vatici; 6 - Susleni; 7 - Volodeni. Fig. 3. Pumnale akinakai din necropolă tumulară distrusă lângă s. Năvârneț (după Donici 1928). Fig. 4. Răspândirea teritorială și cronologică a akinakai în Europa de Est: А - distribuirea cronologică; В - akinakai din regiunea Carpato-Nistreană. Fig. 5. Distribuirea a akinakai scitice între Carpați și Nistru. Divizarea teritorială: I - subgrupa Ungariei; II - subgrupa Transilvaniei; III - subgrupa Carpaților de Sud; IV - subgrupă Bulgariei; V - Carpato-Nistreană (Va - Nistreană Mijlocie (Bucovineană); Vb - Est-Carpatică (Nemțeană); Vc - Sireto-Nistreană (subgrupa Moldovei); Vd - Nistreană Inferioară; Ve - Danubiană Inferioară). 1 - Sokirinți; 2 - Ruskie Folvarki (Kameaneț-Podilskîi); 3 - Nelipivți; 4 - Lipnic; 5 - Volodeni; 6 - Cristinești; 7 - Ibănești; 8 - Cajvana; 9 - Zăicești; 10 - Ghindăoani; 11 - Văratec (s. Filioara); 12 - Agapia; 13 - Petricani; 14 - Moțca; 15 - Boureni; 16 - Miroslovești; 17 - Muncelu de Sus; 18 - Teșcureni; 19 - Vatici; 20 - Lucășeuca; 21 - Susleni; 22 - Mihailovca; 23 - Trebujeni; 24 - Suruceni; 25 - Hansca; 26 - Pârjolteni; 27 - Lărguța; 28 - Moșna; 29 - Cozia; 30 - Comarna; 31 - Mircești; 32 - Dănești; 33 - Vaslui; 34 - Poienești; 35 - Rădeni; 36 - Bâcu; 37 - Dumești; 38 - Mileștii de Sus; 39 - Nănești; 40 - Găiceana; 41 - Lichitișeni; 42 - Suseni; 43 - Buciumeni; 44 - Bălăbănești; 45 - Mânzătești; 46 - Gănești; 47 - Măcișeni; 48 - Chiscani; 49 - Celic-Dere; 50 - Murighiol; 51 - Ismail; 52 - Ceauș; 53 - Plavni; 54 - Arțiz; 55 - Divizia; 56 - Nikolaevka; 57 - Maiaki; 58 - Tudora-Palanca; 59 - Dacinoe (Gnileakovo); 60 - Purcari; 61 - Talmaza; 62 - Kotovsk; 63 - Năvârneț; 64 - Lenkivți; 65 - Nisporeni. (A-C - complexe funerare (А - 1 ex., В - 2 ex., С - 3 ex.); D - descoperiri fortuite; E - complexe funerare posibile). Fig. 6. Distribuirea akinakai scitice timpurii. Tipul Kelermes. Fig. 7. Distribuirea akinakai scitice mijlocii. Tipul Vettersfelde. Fig. 8. Distribuirea akinakai scitice clasice. Tipul Soloha. Fig. 9. Akinakai din grupa Nistreană Mijlocie (Bucovineană) (А, 1-14) și Est-Carpatică (Nemțeană) (В, 15-21). 1 - Lipnic; 2 - Cajvana, t. 3, m. 1; 3, 6, 7 - Zăicești, m.?; 4, 5 - Cristinești; 8 - Volodeni; 9 - Nelipivți; 10 - Sokirinți; 11 - Ibănești; 12 - Ruskie Folvarki (Kameaneț-Podilskîi); 13 - Lenkivți, t. 1; 14 - Cajvana, t. 7; 15 - Muncelu de Sus; 16 - Boureni; 17 - Văratec (s. Filioara); 18 - Ghindăoani; 19 - Miroslovești; 20 - Moțca; 21 - Petricani. Fig. 10. Akinakai din grupa Sireto-Nistreană (subgrupa Moldovei) (începutul): 1 - Vatici; 2 - Susleni; 3 - Bâcu, m.; 4 - Moșna, m.?; 5 - raionul Nisporeni; 6 - Dumești; 7 - Kotovsk; 8 - Pârjolteni, m.; 9 - Gănești; 10 - Bălăbănești; 11 - Comarna, m.?; 12 - Măcișeni; 13, 17 - Năvârneț, t.?; 14 - Suseni; 15 - Dănești; 16 - Trebujeni; 18 - Agapia, m.?; 19, 20 - Cozia, „Voloacă Mică”, m.? Fig. 11. Akinakai din grupa Sireto-Nistreană (subgrupa Moldovei) (continuare): 21 - Mihailovka; 22 - Suruceni, m.; 23 - Hansca; 24 - Mileștii de Sus, m. 2; 25, 31, 38 - Cozia; 26 - Lucășeuca; 27 - Mânzătești; 28 - Nănești; 29, 34 - Găiceana; 30 - Rădeni; 32 - Vaslui, m. 1973 г.; 33 - Buciumeni; 35 - Mircești; 36 - Lărguța; 37 - Lichitișeni; 39 - Teșcureni; 40, 41 - Poienești, m. Fig. 12. Akinakai din grupa Danubiană Inferioară: 1 - Celic-Dere, t. 10а; 2 - Celic-Dere, t. 11; 3 - Celic-Dere, t. 44, m. 1; 4 - Ceauș, t. 12, m. 1; 5 - Ceauș, t. 15, m. 1; 6 - Ceauș, t. 22; 7 - Plavni, t. 24, m. 1; 8, 12-15, 17, 18 - Celic-Dere е; 9 - Ismail (Poidovka), t.; 10 - Murighiol; 11 - Chiscani, m.; 16 - Celic-Dere, s. II, t. 2; 19 - Medgidia. Fig. 13. Akinakai din grupa Nistreană Inferioară: 1 - Arțiz, t. 1, m. 13; 2 - Talmaza, t. 9, m. 1; 3 - Nikolaevka II, m. 8; 4 - Nikolaevka I, m. 3; 5 - Tudora-Palanca, m.; 6 - Purcari, t. 7, m. 3; 7 - Divizia, t. 20, m. 6; 8 - Maiaki, m. G2; 9 - Dacinoe (Gnileakovo); 10 - Nikolaevka II, m. 7.
Станислав Церна, Денис Топал
Două noi depozite și unele descoperiri izolate de piese metalice din epoca bronzului - Halstatt-ului timpuriu de pe teritoriul Republicii Moldova
Tyragetia, serie nouă, vol. VII [XXII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Денис Топал, Валерий Бубулич
Уникальная находка позднелатенского кинжала типа сика в Республике Молдова
Tyragetia, serie nouă, vol. X [XXV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Денис Топал
Бронзовые котлы скифского периода из коллекции Национального музея истории Молдовы
Tyragetia, serie nouă, vol. XIV [XXIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2020
Денис Топал
Е. Сава, С. Агульников, И. Манзура, Исследования курганов в Буджакской степи (1980- 1985 гг.). Кишинев: Bons Offices, 2019, 368 с., ISBN: 978-9975-87-560-8
Tyragetia, serie nouă, vol. XIV [XXIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2020
Școala Eparhială de Fete din Chișinău și-a deschis porțile la 3 mai 1864, răspunzând unei nevoi stringente: în Basarabia nu existau instituții dedicate educației fiicelor clerului...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.